ICCJ. Decizia nr. 2577/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2577/2009
Dosar nr. 4816/103/2007
Şedinţa publică din 27 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 323 din 4 iunie 2008, Tribunalul Neamţ a admis acţiunea formulată de reclamantul C.G. împotriva pârâtei SC S.T. SRL Neamţ şi a dispus obligarea acesteia la repararea – pe cheltuiala sa – a motoscuterului Moped First Bike Sprinter QM 50 QT- 6 şi restituirea acestuia în stare de funcţionare, precum şi la plata a 10 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea efectivă a obligaţiei, cu titlu de daune cominatorii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere că prin certificatul de garanţie nr. F 1 71635 din 20 iulie 2006 s-a făcut dovada existenţei obligaţiei pârâtei de a remedia defecţiunea şi de a restitui reclamantului bunul în stare de funcţionare şi, cum obiectul acţiunii îl constituie o obligaţie de a face, cererea de daune cominatorii este admisibilă.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie s-a constatat că SC S. SRL Braşov nu se află într-un raport obligaţional cu reclamantul.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr. 100 din 28 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că apelanta a fost citată atât pentru termenul din 24 octombrie 2008, cât şi pentru cel din 28 noiembrie 2008 cu menţiunea de a achita taxa de timbru în cuantum de 4 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei şi cum aceasta nu s-a conformat obligaţiei stabilite s-a dat eficienţă prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs SC S.T. SRL care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că, la data de 28 noiembrie 2008 taxele de timbru erau achitate aşa încât, instanţa de apel putea lua în discuţie motivele de apel.
În continuarea cererii de recurs, pârâta reiterează probele administrate la instanţa de fond şi expune situaţia de fapt pe larg după care conchide că nu există legătură de cauzalitate între defecţiunea produsă de reclamant şi clauze ale contractului de garanţie, motiv pentru care consideră că nu poate fi obligată să răspundă pentru delictul altuia.
Cum în apel, cauza a fost soluţionată pe excepţia de netimbrare a cererii de apel, Înalta Curte nu va lua în considerare decât strict motivele de nelegalitate ce au legătură cu soluţia dată prin Decizia atacată, şi care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
În mod corect, instanţa apelului a dat eficienţă prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1995 în condiţiile în care, citată la două termene, pârâta nu s-a conformat obligaţiei legale de a satisface taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar deşi, legea prevede în mod expres obligaţia de plată anticipată a taxelor de timbru.
Chiar dacă, în recurs, pârâta depune acte din care rezultă că la data soluţionării apelului taxa de timbru era plătită nu are relevanţă asupra soluţiei instanţei de apel, în condiţiile în care, culpa nedepunerii documentelor justificative în faţa instanţei anterioare îi aparţine exclusiv.
Cum nimeni nu-şi poate invoca propria culpă în obţinerea unui drept, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.T. SRL Târgu Neamţ împotriva deciziei nr. 100 din 28 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2576/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2580/2009. Comercial → |
|---|
