ICCJ. Decizia nr. 2584/2009. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 2584/2009

Dosar nr. 34167/3/2007

Şedinţa publică din 27 octombrie 2009

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 6517 din 3 iunie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC S.E. SRL sub aspectul capătului de cerere subsidiar şi, în consecinţă, a obligat-o pe pârâta SC B. SA la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la activul „Atelier instalatori A 11, staţie de reciclare apă, construcţii provizorii şi teren aferent", cu respectarea dreptului de preferinţă, prevăzut de lege în favoarea IMM-urilor, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea preţului de vânzare, fiind respinsă acţiunea faţă de pârâta A.V.A.S., ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, urmare admiterii excepţiei cu acest obiect.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 60 din 8 ianuarie 2009 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta SC S.E. SRL şi pârâta SC B. SA

În esenţă, instanţa de apel a reţinut că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de normele contrare din legile interne dar apelanta nu a fost în măsură să indice şi să probeze în concret elementele obiective în raport cu care ar trebui să aprecieze că exercitarea dreptului de preferinţă, prevăzut în lege ar reprezenta un acord în sensul aplicării unor condiţii inegale la prestaţii echivalente faţă de partenerii comerciali cu consecinţa creării unui dezavantaj concurenţial.

În contra deciziei a declarat recurs reclamanta SC B. SA pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicitând modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată.

Potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. la cererea de recurs trebuie ataşată dovada achitării taxelor de timbru.

Întrucât la cererea de recurs nu a fost ataşată dovada plăţii taxelor de timbru, recurenta a fost citată, în condiţiile Legii nr. 146/1997 republicată cu menţiunea taxelor de timbru datorate şi a contului în care acestea trebuie achitate.

Cum până la termenul acordat, 27 octombrie 2009, recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei fiscale, Înalta Curte va face aplicarea art. 20 alin. (3) C. proc. civ. din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar şi, în consecinţă, va anula recursul declarat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC B. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 60 din 8 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2584/2009. Comercial