ICCJ. Decizia nr. 2590/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2590/2009
Dosar nr. 3578/1/2008
Şedinţa publică din 27 octombrie 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1743 din 10 mai 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 3193/46/2006, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva deciziei nr. 76/ A-C din 20 septembrie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
În contra celei din urmă hotărâri revizuientul P.I. a formulat cerere de revizuire, în motivarea căreia a reiterat criticile formulate în recurs.
La termenul din 2 iunie 2009, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, conform art. 322 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi excepţia tardivităţii cererii de revizuire motivat de faptul că revizuientul nu a indicat temeiul de drept al prezentei cereri ceea ce dovedeşte că revizuentul nu a respectat termenul de formulare a cererii de revizuire conform art. 322 pct. 1 - 5 C. proc. civ.
La data de 26 octombrie 2009, revizuentul a depus la dosar precizări reprezentând apărări privind excepţiile invocate de partea adversă prin întâmpinarea depusă la dosar la fila x dosar revizuire, precum şi indicarea temeiului de drept al cererii de revizuire, în argumentarea căreia a arătat că cererea de revizuire este formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., motiv pentru care cererea de revizuire este formulată în termenul legal prevăzut de lege având în vedere textul de lege evocat; totodată, având în vedere că şi-a precizat temeiul de drept al revizuirii, respectiv revizuirea unei hotărâri pronunţate în recurs în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul susţine că pricina supusă judecăţii este de competentă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Faţă de răspunsul dat de revizuent la excepţiile invocate prin întâmpinare, Înalta Curte a luat act că reprezentantul intimatei a solicitat numai respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, situaţie în care a rămas în pronunţare numai pe această excepţie.
Cererea de revizuire este inadmisibilă.
Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt, decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea care fusese aleasă până în acel moment.
O astfel de situaţie nu se întâlneşte în cazul în care instanţa de recurs respinge recursul sau când această instanţă admite recursul, casează Decizia dată în apel şi menţine hotărârea primei instanţe.
Prin urmare, deciziile ale căror contrarietate s-a invocat în temeiul de lege evocat nu întrunesc condiţiile admisibilităţii cererii de revizuire.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să oblige revizuentul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 130 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul P.I. împotriva deciziei nr. 1743 din 10 mai 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Obligă revizuentul la plata sumei de 130 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2587/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2591/2009. Comercial → |
|---|
