ICCJ. Decizia nr. 2592/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2592/2009
Dosar nr. 4006/94/2009
Şedinţa din camera de consiliu de la 27 octombrie 200.
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Judecătoria Satu Mare, prin sentinţa nr. 2239 din 2 aprilie 2009 a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii pentru anularea ordonanţei privind emiterea somaţiei de plată în favoarea Judecătoriei nr. 2 a Sectorului Agricol Ilfov Buftea.
Prin admiterea excepţiei invocată de petentă, judecătoria şi-a însuşit motivaţia acesteia în sensul că potrivit art. 2 din OG nr. 5/2001 coroborată cu art. 5 şi art. 7 C. proc. civ. competenţa aparţine instanţei sediului pârâtei.
Judecătoria Buftea prin sentinţa nr. 3709 din 30 iunie 2009, şi-a declinat la rândul său competenţa în favoarea Judecătoriei Satu Mare şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte pentru soluţionarea acestuia.
Analizând hotărârile prin care Judecătoriile Satu Mare şi Buftea şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare, Înalta Curte constată cele ce urmează.
Prin ordonanţa nr. 6831 din 19 noiembrie 2008, Judecătoria Satu Mare a admis somaţia de plată formulată de creditoarea SC A.I. SRL împotriva debitoarei SC R.C. SRL căreia i-a ordonat ca în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii să plătească creditoarei suma de 12.998,12 lei cu titlu de debit reprezentând contravaloarea mărfii cumpărată şi preluată, precum şi penalităţi de întârziere în cuantum de 19.339,51 lei.
Împotriva ordonanţei a formulat cerere în anulare debitoarea SC R.C. SRL
Potrivit art. 8 alin. (2) din OG nr. 5/2001, cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă, instituindu-se o regulă de competenţă similară şi simetrică cu regula de competenţă stabilită pentru soluţionarea cererii privind somaţia de plată.
Obligaţia de plată este generată de contractul de vânzare-cumpărare pe care părţile l-au încheiat la 3 noiembrie 2006 şi în care au stabilit că plăţile se efectuează de către cumpărător (SC R.C. SRL), de regulă prin operaţiuni bancare, creditoarea indicându-şi contul deschis la B.R.D., sucursala Satu Mare.
Competenţa teritorială este alternativă în raport de art. 10 pct. 4 C. proc. civ. şi coroborat cu art. 12 C. proc. civ., în afara sediului pârâtei, reclamanta poate opta pentru instanţa locului unde obligaţia comercială a luat naştere sau aceea a locului plăţii, care în speţa de faţă se identifică a fi Judecătoria Satu Mare, ca fiind instanţa competentă pentru soluţionarea fondului pricinii.
Faţă de caracterul relativ al competenţei teritoriale, urmează să devină operantă, însă, şi convenţia părţilor cu privire la aceasta, stabilită prin art. 31 din contract în sensul că „Litigiile se vor soluţiona de către instanţele judecătoreşti din Satu Mare".
Constatând că instanţa competentă să soluţioneze pricina în fond este Judecătoria Satu Mare, Înalta Curte făcând aplicarea art. 8 alin. (2) din OG nr. 5/2001 va stabili că instanţa competentă în soluţionarea cererii în anulare de faţă este tot Judecătoria Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei la Judecătoria Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2589/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2593/2009. Comercial → |
|---|
