ICCJ. Decizia nr. 2620/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2620/2009
Dosar nr. 4550/120/2008
Şedinţa publică din 28 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa sub nr. 4550/120/2008, reclamantul I.C. a chemat în judecată pârâta SC M.T. SA reprezentată prin Consiliul de Administraţie format din G.C.V., G.G., T.A., S.M., D.C., N.I. şi T.M. pentru anularea hotărârii adunării generale a acţionarilor din 4 august 2008, suspendarea executării hotărârii atacate până la soluţionarea fondului cauzei şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 947, pronunţată în data de 16 septembrie 2008, Tribunalul Dâmboviţa a admis cererea formulată de reclamantul I.C. în contradictoriu cu pârâta SC M.T. SA, reprezentată prin Consiliul de Administraţie şi a anulat hotărârea din 4 august 2008 a adunării generale a acţionarilor SC M.T. SA.
Împotriva sentinţei au declarat apel, în nume propriu, G.C.V., G.G., T.A., S.M., D.C., N.I. şi T.M.
Prin Decizia nr. 33 din 10 martie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul, ca inadmisibil.
Pentru a se pronunţa, astfel, instanţa de apel a reţinut că, apelanţii, înţelegând să atace sentinţa în nume propriu, au ignorat principiul potrivit căruia subiecte ale apelului pot deveni numai părţile din proces, întrucât hotărârea judecătorească produce efecte numai în privinţa părţilor care au participat la judecată.
Ca urmare, susnumiţii au formulat recurs, în termenul legal, solicitând casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Au arătat, în esenţă, că instanţa de apel a ignorat faptul că acţiunea introductivă privind anularea hotărârii A.G.A. din 4 august 2008 a fost promovată în contradictoriu cu persoanele fizice recurente în cauză, precizarea făcută oral de reclamant la primul termen de judecată din 19 septembrie 2008, că înţelege să se judece cu SC M.T. SA prin Consiliul de Administraţie fiind tardivă faţă de dispoziţiile art. 132, art. 133 C. proc. civ., încât instanţa de apel trebuia să constate că pârâţii au calitate procesuală de a formula apel şi, nicidecum să respingă apelul, ca inadmisibil, fără a pune în discuţia părţilor excepţia.
Analizând recursul se găseşte fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit conţinutului cererii de chemare în judecată, pârâtă în cauză este SC M.T. SA, rectificarea menţiunii privind chemarea în judecată a societăţii comerciale ca pârâtă şi nu a membrilor Consiliului de Administraţie al acesteia, fiind făcută de parte prin mandatarul său, sub semnătură, direct pe cerere, iar în prima şedinţă de judecată, când instanţa a verificat întrunirea cerinţelor prevăzute de lege din punct de vedere formal cu privire la cererea de chemare în judecată, reclamantul a precizat care sunt limitele învestirii instanţei, încât nu se poate pune în discuţie o modificare a cererii în sensul art. 132 C. proc. civ., cercetarea judecătorească făcându-se de la început în contradictoriu cu această pârâtă şi nu cu persoanele fizice, membre ale Consiliului de Administraţie, aşa cum susţin recurenţii, iar hotărârea judecătorească s-a pronunţat în aceleaşi limite.
Pe de altă parte, inadmisibilitatea oricărei căi de atac, ca sancţiune trebuie raportată la normele care reglementează această materie, din perspectiva art. 282 C. proc. civ., ceea ce nu se poate constata în cauză, deoarece hotărârea apelată este pronunţată de tribunal în primă instanţă şi este, deci, supusă apelului, conform alineatului 1 al acestui articol, dar, constatând, totodată, că recurenţii au formulat cererea în nume propriu deşi la fond au fost citaţi doar în calitate de reprezentanţi legali ai pârâtei ceea ce nu le conferă calitate procesuală activă în declararea apelului, aşa cum susţin rezultă că, faţă de situaţia arătată soluţia legală era aceea a respingerii apelului, ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă şi nu ca inadmisibil.
Văzând, în consecinţă, dispoziţiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica Decizia în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenţii G.C., G.G., T.A., S.M., D.C., N.I. şi T.M., împotriva deciziei Curţii de Apel Ploieşti nr. 33 din 10 martie 2009, pe care o modifică în sensul că respinge apelul formulat de G.C., G.G., T.A., S.M., D.C., N.I. şi T.M., împotriva sentinţei Tribunalului Dâmboviţa nr. 947 din 16 septembrie 2008, ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă.
Obligă intimatul-reclamant I.C. să plătească recurenţilor suma de 4,3 lei, cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2617/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2645/2009. Comercial → |
|---|
