ICCJ. Decizia nr. 2645/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2645/2009
Dosar nr. 19687/3/2008
Şedinţa publică din 29 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 9449 din 19 septembrie 2008 a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor C.A. şi C.G. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, având ca obiect solicitarea de a se constata că reclamanţii sunt singurii succesori ai SC C.S. SRL şi că pârâtul să fie obligat să procedeze la radierea societăţii din Registrul Comerţului.
În motivarea hotărârii, instanţa de fond a reţinut că Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, prin sentinţa nr. 2036 din 26 octombrie 2005 a admis cererea lichidatorului judiciar T.G. şi în baza art. 132 din Legea nr. 64/1995, s-a închis procedura falimentului împotriva SC C.S.C. SRL Bucureşti, dispunându-se şi radierea societăţii debitoare de la Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti.
Reclamanţii au avut calitatea de asociaţi ai societăţii menţionate şi au susţinut că o parte din bunurile societăţii nu au fost valorificate în cadrul procedurii falimentului, rămânând în proprietatea lor, fără a se preciza în concret care sunt aceste bunuri şi fără a se face dovada că acestea au aparţinut societăţii conform art. 1169 C. civ.
Instanţa de fond a respins cererea, apreciind că reclamanţii nu ar putea avea decât calitatea de succesori cu titlu particular în ceea ce priveşte bunurile ce au făcut parte din patrimoniul societăţii, dar numai în măsura dovedirii acestor bunuri şi a probării împrejurării că reclamanţii sunt în posesia lor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 44 din 29 ianuarie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi împotriva hotărârii instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că hotărârea instanţei de fond este legală în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că bunurile pretinse de reclamanţi au fost în patrimoniul societăţii debitoare care a fost radiată din registrul comerţului în urma sentinţei Tribunalului de închidere a procedurii falimentului.
Împotriva menţionatei decizii, reclamanţii C.A. şi C.G. au declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile Legii nr. 64/1995, completată prin Legea nr. 85/2006 şi art. 111 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi sentinţei şi în fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În criticile formulate recurenţii reclamanţi susţin în esenţă că procedura falimentului SC C.S.C. SRL trebuia să se închidă numai după lichidarea completă a activului acesteia, că bunurile enumerate în raportul de evaluare întocmit în cauză şi anexat la dosar, rămase după satisfacerea tuturor creditorilor prin vânzarea apartamentului nr. 68 situat în Bucureşti, se impunea a fi trecute în evidenţele lor în urma comunicării sentinţei de închidere a procedurii de judecătorului sindic, proprietatea indiviză a asociaţilor, corespunzător cotelor de participare la capitalul social, eventualele sume reziduale ultimei distribuiri urmând a fi depuse într-un cont la dispoziţia asociaţilor.
Recurenţii reclamanţi mai susţin că Oficiul Registrului Comerţului şi Direcţia Teritorială a Finanţelor Publice nu au efectuat menţiunile ce se impuneau în evidenţele lor în urma comunicării sentinţei de închidere a procedurii falimentului de judecătorul sindic, neclarificându-se situaţia juridică nici cu privire la imobilul construcţie şi teren situat în comuna Măgura, jud. Teleorman.
Recursul reclamanţilor este nefondat.
Înalta Curte analizând recursul în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente constată că Decizia din apel este corectă.
Astfel se reţine că deşi reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. şi pe dispoziţiile Legii nr. 64/1995, privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, la data introducerii acţiunii în instanţă era în vigoare noua lege, Legea nr. 85/2006, care reglementează şi în prezent procedura insolvenţei.
Din sentinţa comercială nr. 2306 din 26 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială, rezultă că în baza art. 132 din Legea nr. 64/1995 s-a dispus închiderea procedurii falimentului şi radierea societăţii debitoare SC C.S.C. SRL din Registrul Comerţului.
Potrivit art. 132 din Legea nr. 64/1995, abrogată, judecătorul sindic poate pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii chiar înainte ca bunurile din averea debitorului să fie lichidate în întregime, dacă creanţele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute.
La data închiderii procedurii falimentului SC C.S.C. SRL, în Legea nr. 64/1995, republicată, abrogată astăzi, nu erau prevăzute posibilităţile pe care legiuitorul a înţeles să le pună în prezent la dispoziţia unei societăţi aflate în faliment, care îşi achită toate creanţele şi căreia îi mai rămân o serie de bunuri nevalorificate, astfel cum aceste aspecte sunt reglementate de art. 133 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006.
Curtea de Apel Bucureşti a apreciat în mod just că nu s-a făcut dovada că bunurile despre care se susţine că sunt în posesia reclamanţilor şi asupra cărora s-a solicitat a se constata calitatea de proprietari a reclamanţilor, au făcut parte din patrimoniul societăţii aflate în faliment şi radiată din Regsitrul Comerţului, întrucât înscrisurile invocate de aceştia nu fac dovada că au fost în proprietatea SC C., la dosar neexistând titluri de proprietate ale acestora.
În ceea ce priveşte imobilul din comuna Măgura, judeţul Teleorman, lichidatorul nu l-a putut valorifica, deoarece terenul aferent construcţiei a fost atribuit definitiv şi irevocabil SC B.P. SRL care foloseşte şi hala şi mijloace fixe.
Aşa fiind, cum reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţii normative abrogate, care nici nu prevedeau modalitatea actuală de trecere în proprietatea indiviză a asociaţilor a acelor bunuri din averea falitului care au rămas nevalorificate şi nu s-a putut constata calitatea de proprietar asupra bunurilor în discuţie în lipsa unor probe certe privind titlul de proprietate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă ca nefondat recursul reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii C.A. şi C.G. împotriva deciziei comerciale nr. 44 din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2620/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2653/2009. Comercial → |
|---|
