ICCJ. Decizia nr. 2670/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2670/2009
Dosar nr. 4824/62/200.
Şedinţa publică din 30 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, reclamanta SC B. SA Braşov a solicitat obligarea pârâtei SC P. & Co SRL Braşov, la plata sumei de 174.803,63 lei, reprezentând contravaloare debit neachitat, precum şi 87.360,96 lei reprezentând penalităţi de întârziere calculate pe perioada de la data scadenţei până la data de 29 mai 2007.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 8 martie 2005 s-a încheiat între reclamantă în calitate de subcontractant şi pârâtă în calitate de contractant, contractul de subantrepriză pentru lucrări la obiectivul C.C.M. Braşov, cu anexele aferente. Deşi lucrarea a fost finalizată şi dată în funcţiune, pârâta a refuzat plata facturilor nr. 2738263/2006 şi 2738264/2006. Potrivit dispoziţiilor art. 6.7 din condiţiile generale de contractare, întârzierea în executarea obligaţiilor, se sancţionează cu plata unor penalităţi de întârziere de 0,15% din contravaloarea facturii respective. La data de 18 aprilie 2007 a fost încheiat procesul verbal de recepţie a lucrărilor nr. 3218 fiind emise facturile fiscale în cuantum de 332.927,30 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 1086/C din data de 16 aprilie 2008, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea formulată şi precizată de reclamantă şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 174.803,63 lei debit neachitat, 87.360,96 lei penalităţi de întârziere începând cu data de 30 mai 2007 până la data plăţii efective, precum şi 11.766,11 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest fel, instanţa de fond a reţinut că pretenţiile reclamantei decurg din încheierea contractului de subantrepriză pentru lucrări, contract ulterior modificat prin actul adiţional nr. 1/2005. Lucrările efectuate de către reclamantă au fost consemnate în situaţiile de lucrări, însuşite de către pârâtă. Întrucât pârâta nu a făcut dovada executării necorespunzătoare a lucrărilor, datorează contravaloarea lucrărilor executate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC P. & Co SRL Miercurea Ciuc, prin criticile formulate invocând că situaţia de lucrări aferentă lunii decembrie 2005 şi facturile fiscale prezentate, nu îndeplinesc condiţia pentru a fi plătite, întrucât reclamanta avea obligaţia de a prezenta situaţiile de lucrări beneficiarului pentru verificare şi confirmare, însoţite de o descriere a stadiului lucrărilor şi doar ulterior trebuia emisă factura fiscală. În situaţia în care lucrările efectuate au înregistrat deficienţe, iar recepţia s-a efectuat în absenţa pârâtei, aceste motive constituie refuzul antreprenorului şi al beneficiarului de a efectua plăţile. Scadenţa facturilor a fost calculată cu încălcarea dispoziţiilor art. 6 pct. 6 din Condiţiile generale de contractare. De asemenea cuantumul penalităţilor nu este cert. Lucrările suplimentare nu au fost încuviinţate de către pârâtă.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 113/Ap din 14 octombrie 2008 a respins apelul declarat de pârâtă ca nefondat.
În considerarea legalităţii şi temeiniciei sentinţei primei instanţe, instanţa de apel a reţinut că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 6 pct. 6 din condiţiile generale de contractare, întrucât reprezentantul pârâtei trebuia să refuze semnarea situaţiilor de lucrări, anterior semnării acestora de către beneficiar, situaţie care echivalează cu propria sa culpă. În consecinţă, situaţiile de lucrări au fost acceptate la plată de către pârâtă. Criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 3 pct. 3.11 din condiţiile generale de contractare au fost respinse, în raport de semnarea şi ştampilarea obiecţiunilor la actul adiţional nr. 15/2005. Cu privire la scadenţa plăţii, instanţa de apel a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 6.6. şi art. 6.9 din condiţiile generale. Cu privire la calculul penalităţilor, instanţa de apel a constatat că acestea au fost calculate pornind de la valoarea în lei şi în raport de dispoziţiile art. 3712 C. proc. civ. Cu privire la critica privind deficienţele constatate la lucrările efectuate şi cu privire la scăderea contravalorii lucrărilor, acestea nu pot fi analizate de către instanţă în lipsa unei cereri reconvenţionale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, în temeiul art. 301 C. proc. civ., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, schimbarea în tot a deciziei şi pe fondul cauzei respingerea acţiunii.
Prin criticile invocate, recurenta a susţinut următoarele:
- Art. 6 pct. 6 din Condiţiile generale de contractare, nu prevede o ordine a semnăturilor, în ceea ce priveşte pârâta şi beneficiarul lucrărilor, iar pe de altă parte plata facturilor este condiţionată de obţinerea tuturor semnăturilor. În concluzie, apreciază că a fost înfrânt principul libertăţii contractuale, părţile stabilind prin semnarea contractului, modalitatea de efectuare a plăţii;
- Din intermediul celor două procese verbale de remediere reiese faptul că pârâta a fost nevoită să remedieze deficienţele, reclamanta fiind cea care nu s-a conformat solicitării pârâtei. În acest sens reţinerea instanţei de apel, în sensul neadministrării de probe în acest sens este greşită.
- Ambele instanţe au apreciat în mod greşit că lipsa semnăturii beneficiarului nu constituie un motiv de refuz de plată.
- Data scadenţei facturilor a fost în mod greşit calculată de la data primirii acestora, astfel cum se invocă de către reclamantă, şi raportat la art. 6 pct. 6 din Condiţiile generale de contractare, însă în condiţiile în care situaţiile de plată nu au fost verificate de beneficiar, creanţa nu este exigibilă.
- De asemenea, cuantumul penalităţilor nu este cert, ele fiind datorate pentru nerespectarea termenului contractual , termen care nu a început să curgă.
- Instanţa a depăşit cadrul procesual creat în condiţiile în care a acordat penalităţi fără instituirea limitei de 10% din valoarea contractului, astfel cum a solicitat reclamanta.
- Lucrările suplimentare au fost executate fără încuviinţarea scrisă prealabilă a beneficiarului, antreprenorului general, astfel încât contravaloarea acestor lucrări nu poate fi solicitată; trimiterea instanţei de apel la acceptarea obiecţiunilor din actul adiţional contravine principiului libertăţii contractuale.
Recursul este nefondat.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează două ipoteze : hotărârea este lipsită de temei legal şi hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Din cuprinsul recursului, niciuna din aceste ipoteze invocate de recurentă nu se găseşte în argumentarea recursului. În concret, recurenta a reluat apărările făcute în faţa instanţei de apel, care au fost analizate amplu argumentat de către aceasta.
Faţă de argumentele vizând prima ipoteză a textului invocat, Înalta Curte va reţine că nu există echivoc cu privire la fundamentul soluţiei pronunţată.
În ceea ce priveşte cea de-a doua ipoteză a art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează aplicarea greşită a legii, se observă că nu a fost indicată nicio dispoziţie legală ca fiind greşit interpretată sau aplicată.
În ceea ce priveşte situaţia faptică reţinută de către instanţa de apel Înalta Curte constată că aceasta a fost corect apreciată. Susţinerile privind lipsa administrării de probe cu privire la remedierea deficienţelor, nu pot fi rediscutate într-o cale de atac extraordinară cum este recursul în actuala reglementare.
Înalta Curte va analiza criticile recurentei vizând încălcarea principiului libertăţii contractuale, cu referire la stabilirea modalităţii de efectuare a plăţii, a datei scadenţei facturilor, a condiţiilor de acordare a penalităţilor şi a contravalorii lucrărilor suplimentare.
Astfel, pretenţiile reclamantă decurg din încheierea contractului de subantrepriză, contract ulterior modificat prin actul adiţional nr. 1/2005. Cu privire la lucrările efectuate de către reclamantă s-au efectuat situaţii de lucrări însuşite de către pârâtă prin verificare şi semnare de către dirigintele de şantier. De asemenea, lucrările au fost recepţionate potrivit procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 197 din 3 martie 2006, încheiat fără obiecţiuni din partea pârâtei. În aceste condiţii invocarea de către pârâtă a încălcării art. 6 pct. 6 din Condiţiile generale este lipsită de temei, în situaţia în care semnarea şi ştampilarea de către pârâtă a situaţiilor de lucrări echivalează cu acceptarea acestora la plată.
În ceea ce priveşte scadenţa plăţii, instanţa de apel, cu respectarea dispoziţiilor art. 969 C. civ. raportat la convenţia încheiată între părţi, respectiv art. 6.6. şi art. 6.9 din condiţiile generale de contractare – a reţinut ca dată a scadenţei celor două facturi, data de 20 iunie 2006, respectiv 30 iunie 2006.
Critica privind caracterul incert al penalităţilor, va fi înlăturată, în raport de dispoziţiile pct. 6.7 din condiţiile generale de contractare, ele fiind datorate pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale.
Cu privire la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 3712 C. proc. civ., în ceea ce priveşte cuantumul penalităţilor de întârziere la care a fost obligată pârâta, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 6.7. din condiţiile generale de contractare au fost întocmai respectate de către instanţa de apel, în interesul valorizării integrale şi rapide a creanţei, prin acoperirea prejudiciului suportat de creditor.
Nerespectarea dispoziţiilor art. 3 pct. 3.11 din condiţiile generale de contractare, cu referire la încuviinţarea scrisă prealabilă a beneficiarului, antreprenorului general, contractantului nu subzistă în condiţiile în care lucrările suplimentare au fost încuviinţate de către pârâtă prin semnarea şi ştampilarea obiecţiunilor la actul adiţional nr. 1/2005, a anexei nr.1 şi a situaţiilor de lucrări.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P. & CO SRL MIERCUREA CIUC împotriva deciziei nr. 113/Ap din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2668/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2672/2009. Comercial → |
|---|
