ICCJ. Decizia nr. 2669/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2669/2009
Dosar nr. 4496/2/2007
Şedinţa publică din 30 octombrie2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa arbitrală nr. 18 din 5 aprilie 2007 a fost admisă cererea formulată de reclamanta U.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. Bucureşti în contradictoriu cu pârâtele SC P.T. SRL BUCUREŞTI şi SC T.C. SRL BUCUREŞTI şi în consecinţă a fost obligată pârâta SC P.T. SRL BUCUREŞTI la plata sumei de 220.936,13 lei contravaloare chirie neachitată pe perioada 1 iunie 2006 – 31 octombrie 2006, penalităţi de întârziere şi contravaloarea lipsei de folosinţă a spaţiului în suprafaţă de 535,76 mp. Prin aceeaşi sentinţă s-a constatat rezilierea contractului de închiriere încheiat între U.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. Bucureşti şi SC P.T. SRL BUCUREŞTI care are ca obiect folosinţa spaţiului comercial situat în Bucureşti şi pe cale de consecinţă încetarea contractului de subînchiriere încheiat între SC P.T. SRL BUCUREŞTI şi SC T.C. SRL BUCUREŞTI. Arbitrajul a mai dispus evacuarea pârâtelor SC P.T. SRL BUCUREŞTI şi SC T.C. SRL BUCUREŞTI din spaţiul proprietatea reclamantei, a constatat culpa primei pârâte de a-şi fi dat acceptul ca pârâta SC T.C. SRL BUCUREŞTI să-şi declare sediul social în spaţiul subînchiriat precum şi opozabilitatea hotărârii în ceea ce priveşte efectele acesteia cu privire la încetarea relaţiilor contractuale dispunând totodată şi evacuarea pârâtei SC T.C. SRL BUCUREŞTI din spaţiul comercial subînchiriat.
În esenţă, în considerentele sentinţei arbitrale s-a reţinut că pârâta SC P.T. SRL BUCUREŞTI nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a chiriei asumată prin art. 10 din contractul de locaţiune şi că reclamanta i-a comunicat rezilierea de drept a locaţiunii atât chiriaşei cât şi subchiriaşei, care au continuat să ocupe fără drept spaţiul din Bd. Unirii.
În temeiul acestor considerente s-a reţinut atât obligaţia de plată a chiriei, cât şi a lipsei de folosinţă. S-a dispus totodată evacuarea pârâtelor din spaţiu, astfel cum s-a arătat mai sus, constatându-se reziliat contractul de locaţiune şi s-a reţinut opozabilitatea efectelor sentinţei şi asupra subchiriaşei.
Împotriva sentinţei arbitrale nr. 18 din 15 aprilie 2007 a formulat acţiune în anulare pârâta SC P.T. SRL BUCUREŞTI pe care Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, a respins-o prin sentinţa nr. 35 din 12 martie 2008.
Acţiunea în anulare a fost întemeiată pe prevederile art. 364 lit. c), d) şi i), în argumentarea cărora s-a susţinut că nu i-a fost comunicată invitaţia prevăzută de art. 347 alin. (2) C. proc. civ., pentru numirea unui arbitru din partea societăţii şi că nu s-au respectat obligaţiile ce-i reveneau instanţei arbitrale de a-i comunica actele conform art. 3581 C. proc. civ. Art. 364 lit. (i) invocat drept motiv de ordine publică a fost argumentat în sensul că nu au fost respectate principiile echităţii şi egalităţii de tratament în desfăşurarea procesului arbitral.
Curtea, analizând motivele acţiunii în anulare, a reţinut că încheierea de şedinţă de la 5 aprilie 2007 demonstrează faptul că au fost numiţi cei doi arbitri în conformitate cu art. 20 alin. (5) din Regulile de procedură, că hotărârea a fost dată cu respectarea procedurii, a principiului echităţii şi contradictorialităţii, reţinând şi faptul că petenta SC P.T. SRL BUCUREŞTI a avut posibilitatea să-şi formuleze apărarea conform dispoziţiilor legale.
Împotriva sentinţei nr. 35/2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs, SC P.T. SRL BUCUREŞTI şi SC T.C. SRL BUCUREŞTI.
1. În motivarea recursului său SC P.T. SRL BUCUREŞTI, a reluat susţinerile în legătură cu încălcarea dispoziţiilor procedurale privind numirea arbitrilor. A considerat recurenta că numirea arbitrului din partea SC P.T. SRL BUCUREŞTI a fost arbitrară şi că în aceste condiţii nu a beneficiat de o judecată echitabilă şi corectă. În continuare a prezentat situaţia de fapt referitoare la desfăşurarea relaţiilor de locaţiune susţinând că a achitat chiria, că a efectuat o serie de lucrări de amenajare a spaţiului şi că a intrat în relaţii de parteneriat cu U.C.E.C.O.M. pentru a-şi acoperi costul amenajărilor, că la momentul acoperirii sumei reprezentând costul amenajărilor ar fi trebuit să fie invitată la sediul U.C.E.C.O.M. pentru a se încheia un document care să confirme compensarea. Autoarea a mai susţinut că datoria nu este reală, că nu i-au fost comunicate actele care atestau datoria şi că s-au încălcat prevederile art. 3581 C. proc. civ.
În concluzie, recurenta SC P.T. SRL a susţinut că hotărârea nu este legală, că a fost dată de o curte de arbitraj părtinitoare iar premisa pe care se întemeiază soluţia este falsă, motivul rezilierii neexistând din moment ce nu se poate stabili dacă a operat integral compensarea pentru pretinsa datorie. În final a mai susţinut că arbitrul numit în cauză este preşedintele Curţii de Arbitraj şi director al oficiului Juridic din cadrul U.N., că prin această numire a fost încălcat art. 358 C. proc. civ., dreptul la apărare şi dreptul la o justiţie echitabilă.
Intimata U.C.E.C.O.M. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului apreciind că litigiul a fost generat de neplata chiriei de către recurentă şi că în mod just s-a reziliat prin sentinţa arbitrală contractul de închiriere iar pârâta recurentă a fost obligată la plata chiriei dispunându-se totodată şi evacuarea acesteia din spaţiul pe care l-a deţinut.
Recursul declarat de SC P.T. SRL BUCUREŞTI este nefondat.
Din rezumatul motivelor de recurs, redate mai sus, se poate observa că recurenta a readus spre analiză chestiuni de fond, care vizează aprecierea probelor de către tribunalul arbitral. Or, prin acest procedeu recurenta nu a avut în vedere că recursul a fost declanşat împotriva sentinţei dată de curtea de apel care a fost sesizată cu o acţiune în anulare. Această acţiune aşa cum apare reglementată de art. 364 C. proc. civ., este mijlocul procedural specific de desfiinţare a unei hotărâri arbitrale prin care se încalcă, în principal, convenţia arbitrală. Pe această cale recurenta trebuia să observe că se realizează un control judecătoresc în condiţiile art. 364 lit. a) - i) C. proc. civ. Sentinţa pronunţată în soluţionarea acţiunii în anulare, procedural, este susceptibilă numai de recurs, iar criticile sunt limitate la dezlegarea dată motivelor prevăzute de art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ.
În contextul arătat mai sus, nu vor fi examinate susţinerile de fond care se referă la raporturile juridice dintre părţi, ci se vor lua în examinare numai criticile prin care s-a evocat greşita soluţionare a motivelor prevăzute de art. 364 lit. c), d) şi i), invocate prin acţiunea în anulare.
Astfel, art. 364 lit. c) prevede că „Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată dacă tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală". Observând art. 18 alin. (2) din contractul nr. 90/2001 încheiat în cauză prin care s-a stipulat că litigiile în legătură cu acest contract vor fi soluţionate de Curtea de Arbitraj de pe lângă U.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. Bucureşti în complet de doi arbitri, câte unul de fiecare parte, critica privind neconstituirea tribunalului arbitral în conformitate cu Convenţia arbitrală este nefondată.
Aceste dispoziţii care se pretinde că au fost încălcate se completează cu Regulile de Procedură aplicabile Curţii de Arbitraj de pe lângă U.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. în care se prevede că instanţa de arbitraj poate să numească arbitrii în momentul deducerii litigiului spre judecată iar regulile de numire se consideră acceptate în momentul în care litigiul a fost dedus judecăţii arbitrale. Prin urmare, numirea arbitrilor de către arbitraj nu afectează convenţia arbitrală şi legalitatea soluţiei pe care a pronunţat-o. Alegaţiile în legătură cu faptul că arbitrul desemnat din partea societăţii SC P.T. SRL BUCUREŞTI nu ar fi putut să realizeze o judecată dreaptă şi corectă nu vor fi primite întrucât nu rezultă din niciun act aflat în dosarul arbitrajului că s-a solicitat înlocuirea arbitrului, recuzarea acestuia pentru motive care ar fi pus la îndoială imparţialitatea sa.
În acest sens trebuie observate şi dispoziţiile art. 3531 C. proc. civ., prin care se dispune că în cazul arbitrajului organizat toate atribuţiile care revin instanţei judecătoreşti în temeiul dispoziţiilor din Capitolul III se exercită de acea instituţie, conform regulamentului său.
Al doilea motiv, art. 364 lit. d), vizează situaţia de desfiinţare a hotărârii arbitrale atunci când partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile iar procedura de citare nu a fost îndeplinită.
Criticile din recurs nu vizează concret acest motiv şi modul de soluţionare al acţiunii în anulare ci se referă la art. 3581 C. proc. civ., prin care se reglementează modalitatea de comunicare dintre părţi sau către părţi a înscrisurilor, a citaţiilor etc. Din dosarul arbitral se remarcă faptul că procedura a fost completă, iar termenul a fost acordat la cererea recurentei care deşi afirmă că nu a semnat şi nu a primit înscrisurile a solicitat amânarea cauzei. În consecinţă, critica este nefondată şi va fi respinsă.
Prin ultimul motiv a fost invocat art. 364 lit. i) C. proc. civ., fără să se arate în concret care sunt motivele de ordine publică ce o îndreptăţesc să invoce această critică în condiţiile în care litigiul s-a soluţionat de arbitraj, iar domeniul ordinii publice procedurale în această materie este mult restrâns. Drepturile procedurale se exercită cu bună-credinţă şi potrivit cu scopul urmărit prin normele puse în discuţie. Or, în cauză s-au invocat prevederile art. 358 C. proc. civ., în condiţiile în care recurenta a fost citată la termenul de judecată şi nu a înţeles să-şi exercite dreptul de a se apăra sau de a participa la dezbaterea contradictorie a litigiului. În ce priveşte nerealizarea de către arbitraj a justiţiei echitabile cum afirmă recurenta, trebuie reţinut că procesul echitabil vizează realizarea unui just echilibru între părţile în litigiu, oferirea posibilităţii părţilor de a-şi susţine apărările fără a fi puse în dezavantaj unele faţă de altele şi nicidecum raporturile dintre părţi şi tribunalul arbitral.
În consecinţă, faţă de cele ce preced potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
II. Împotriva sentinţei comerciale nr. 35 din 12 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, a declarat recurs şi SC T.C. SRL Bucureşti prin care a invocat motivul prevăzut de art. 304 alin. (5) C. proc. civ., pentru a susţine că nu a fost citată la judecata acţiunii în anulare pe care a promovat-o SC P.T. SRL Bucureşti.
Recursul este nefondat.
Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere potrivit art. 304 alin. (5) C. proc. civ., atunci când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Potrivit acestui articol la care trimite motivul de nelegalitate invocat, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor.
Raportând aceste dispoziţii la cauza de faţă se constată că sentinţa arbitrală a fost atacată cu acţiune în anulare numai de SC P.T. SRL Bucureşti, şi că acţiunea sa a fost respinsă păstrându-se hotărârea arbitrală. În acest context în care nu s-a schimbat soluţia şi nici nu a fost dispusă rejudecarea în fond a litigiului nu se poate invoca o vătămare.
Cu alte cuvinte în condiţiile în care nu s-a trecut peste motivele de anulare prevăzute de art. 364 lit. c), d) şi i) C. proc. civ., recurentei nu i-a fost cauzată nicio vătămare. Dintr-un alt punct de vedere, mai trebuie observat că, recurenta SC T.C. SRL Bucureşti nu a formulat acţiune în anulare şi, ca urmare, în contextul arătat nu numai că nu există vătămare, dar nu s-au respectat dispoziţii procedurale care ţin de legalitatea acţiunilor şi căilor de atac în sensul că nu pot fi promovate decât acţiunile şi căile de atac în ordinea prevăzută de lege. Cum nu există nici instituţia aderării la recursul altei părţi susţinerile evocate de această recurentă nu vor fi reţinute spre analiză.
În consecinţă, potrivit art. 312 C. proc. civ. şi recursul SC T.C. SRL Bucureşti va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC P.T. SRL BUCUREŞTI şi pârâta SC T.C. SRL BUCUREŞTI, împotriva sentinţei comerciale nr. 35 din 12 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2666/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2671/2009. Comercial → |
|---|
