ICCJ. Decizia nr. 2671/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2671/2009
Dosar nr. 7682/99/2007
Şedinţa publică din 30 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamanta SC G.I. SA BUCUREŞTI a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA IAŞI solicitând obligarea acesteia la plata următoarelor sume: 1.388.202 RON aferentă executării abuzive de către pârâtă a scrisorii de garanţie bancară nr. 06-001806-IG din 16 august 2006, suma de 526.489,10 RON aferentă unor facturi emise de reclamantă, scadente dar neachitate de către pârâtă, suma de 201.052 RON cu titlu de penalităţi, conform contractului, aferente sumelor mai sus menţionate, calculate pentru perioada cuprinsă între 1 iunie 2007 şi data introducerii acţiunii.
La aceeaşi instanţă a fost înregistrată cauza cu nr. 7683/99/2007, între aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata următoarelor sume : 252.795,91 RON aferentă contractului de furnizare huilă nr. 1578 din 15 august 2007 şi a sumei de 25.271 RON cu titlu de penalităţi conform contractului.
În şedinţa publică din 15 ianuarie 2008 instanţa a dispus conexarea celor două pricini sub nr. 7682/99/2007.
În motivarea cererilor conexe reclamanta a arătat că. la data de 15 august 2006, SC C. SA IAŞI a organizat o licitaţie pentru achiziţionarea unei cantităţi de 225.000 tone de huilă energetică şi în urma analizei ofertelor, achizitorul SC C. SA IAŞI a selectat oferta reclamantei drept cea mai avantajoasă, încredinţându-i un contract de achiziţie a cantităţii de 75.000 tone de huilă energetică, diferenţa de 150.000 tone huilă urmând să fie achiziţionată de alţi doi furnizori, respectiv W.S. şi SC D. SRL. Urmare acestui fapt, la data de 15 august 2006, între reclamantă şi pârâtă s-a semnat contractul nr. 1578 de furnizare de huilă energetică. În cursul derulării contractului a intervenit o situaţie imprevizibilă şi insurmontabilă ce a periclitat buna şi conforma executare a contractului, reclamanta obţinând un certificat de atestare a forţei majore, emis de C.C.I.F.R., prin care se confirmă starea de forţă majoră intervenită de la 1 septembrie 2006 şi până la 1 noiembrie 2006, care a pus reclamanta în imposibilitatea îndeplinirii obligaţiilor contractuale de expediere a cărbunelui pentru export cu destinaţia Iaşi, ulterior obţinând şi un certificat de atestare a forţei majore aferent lunii noiembrie 2006. Deşi reclamanta şi-a îndeplinit toate cerinţele prevăzute la art. 19 din contract, pârâta a dat dovadă de rea credinţă şi a executat scrisoarea de garanţie bancară, renunţând la achitarea unor facturi emise în urma executării contractului.
Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 78/ COM din 22 aprilie 2008, a admis în parte acţiunea, respectiv capetele de cerere privind plata aferentă executării nelegale a scrisorii de garanţie bancară de bună execuţie nr. 06-001806-IG din 16 august 2006, plata preţului şi penalităţilor, aşa cum au rezultat din conexarea dosarului nr. 7683/992007 la dosarul nr. 7682/99/2007, acţiune introdusă de reclamanta; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.388.292 RON aferentă executării nelegale de către pârâtă a scrisorii de garanţie bancară de bună execuţie nr. 06-001806-IG din 16 august 2006; a respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata preţului şi a penalităţilor de întârziere.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut intervenţia situaţiei de forţă majoră, adusă la cunoştinţa beneficiarului şi a achizitorului, situaţie recunoscută explicit de către pârâtă prin adresa nr. 3793 din 12 septembrie 2006, adresă prin intermediul căreia a anticipat şi modificarea prin act adiţional. Prin actul adiţional nr. 1 din 20 noiembrie 2006 la contractul nr. 1578 din 15 august 2006 s-a modificat anexa 3 referitoare la graficul de livrare, modificarea contractului fiind consecinţa directă a situaţiei imprevizibile, nefiind imputabilă furnizorului şi prin urmare acesta nu datorează daune interese, în condiţiile art. 1082 şi 1083 C. civ. Prin urmare executarea scrisorii de garanţie bancară s-a efectuat în mod nelegal, pârâta încasând nejustificat suma de 570.000 lei.
Pretenţiile referitoare la penalităţi de întârziere la livrare, solicitate de către pârâtă, au fost respinse întrucât acestea au fost calculate în raport de graficul de livrare iniţial şi nu după graficul modificat aşa cum recunoaşte pârâta, pentru care nu a emis facturile corespunzătoare, şi care nu pot fi reţinute având în vedere că pârâta nu a formulat cerere reconvenţională. De asemenea, au fost respinse cu aceeaşi motivare, daunele produse pârâtei pentru luna noiembrie 2006.
De asemenea, au fost respinse capetele de cerere privind plata sumelor solicitate în cuantum de 526.489,19 RON cu titlu de preţ, penalităţi aferente şi a facturii de GLI 186 din 25 august 2007.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 68 din data de 28 noiembrie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a respins, ca nefondate, ambele apeluri.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că în mod corect instanţa de fond a coroborat conţinutul adresei nr. 02/09 din data de 13 noiembrie 2006 cu celelalte înscrisuri şi a constatat intervenită forţa majoră în cursul derulării contractului nr. 1578 din 15 august 2006. De asemenea, instanţa a constatat că în raport de achiesarea părţilor la noile clauze contractuale, pretenţiile pârâtei privind penalităţi şi pretenţia reclamantei privind plata facturii GLI 186 din 25 august 2007 sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părţi, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Recurenta pârâtă SC C. SA IAŞI a formulat întâmpinare în raport de recursul reclamantei, prin care a solicitat respingerea acestuia, arătând că preţul contractului a rămas neschimbat pe toată perioada acestuia, înţelegerea prefigurată şi nefinalizată în act adiţional nu modifică clauzele contractului.
Reclamanta SC G.I. SA BUCUREŞTI în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată.
În susţinerea criticilor recurenta a arătat următoarele:
- cu toate că situaţia de forţă majoră a fost reţinută de către ambele instanţe, au fost respinse pretenţiile rezultând din neachitarea contravalorii unor facturi şi a penalităţilor aferente, precum şi a contravalorii facturii nr. GLI -186 din 2007;
- cu toate că s-a dispus în mod corect obligarea intimatei la plata sumei de 1.388.202 RON, reprezentând contravaloarea scrisorii de garanţie bancară executată abuziv, a fost respinsă în mod nejustificat solicitarea de a fi obligată pârâta la plata penalităţilor aferente acestei sume;
- urmare modificării clauzelor contractuale şi a majorării tarifelor de transport feroviar, reclamanta a emis factura nr. GLI 186/2007 în valoare de 252.705,91 RON aferentă diferenţei de preţ neachitat, însă pretenţia a fost respinsă pentru lipsa temeiului contractual, deşi debitul a fost asumat prin înscrisul din data de 26 ianuarie 2007; în acest fel au fost încălcate dispoziţiile art. 969 C. civ. şi art. 97 din OG nr. 34/2006 ;
- capătul de cerere privind plata sumei de 526.489,10 RON reprezentând contravaloarea unor facturi emise şi neachitate de pârâtă, precum şi a penalităţilor aferente, a fost respins neîntemeiat;
Recurenta pârâtă SC C. SA IAŞI a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurată în sensul respingerii acţiunii reclamantei, fără a încadra criticile dezvoltate în motive de nelegalitate.
În susţinerea recursului a susţinut următoarele:
- împrejurarea de forţă majoră a fost greşit reţinută de către instanţe, întrucât reclamanta nu s-a aflat niciodată în imposibilitate totală de executare, putând să-şi onoreze obligaţiile asumate prin folosirea unei alte rute ocolitoare.
- susţine aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1082 şi 1083 C. civ., cu privirea la îndeplinirea condiţiilor privitoare la imprevizibilitate şi invincibilitate.
- dovada forţei majore trebuia confirmată de o autoritate competentă română, respectiv C.C.I.R.
- solicită acordarea penalităţilor la livrare în sumă de 718.591,97 lei, susţinând că au fost interpretate greşit clauzele actului adiţional;
Recursul reclamantei SC G.I. SA BUCUREŞTI este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Examinarea criticii recurentei reclamantă privind neacordarea penalităţilor aferente sumei de 570.000 dolari S.U.A., contravaloarea scrisorii de garanţie, impun câteva precizări prealabile cu privire la contextul derulării relaţiilor contractuale dintre părţi, care nu pot fi analizate disparat, aşa cum solicită reclamanta.
Astfel, situaţia de forţă majoră, reţinută în mod corect de către ambele instanţe a influenţat nemijlocit onorarea obligaţiilor contractuale de către părţile contractante. Cu toate acestea, părţile au hotărât să continue executarea contractului, procedând la încheierea actului adiţional nr. 1 din 2006. Deci, modificarea contractului a fost consecinţa directă a situaţiei de forţă majoră, iar pretinderea de către reclamantă a penalităţilor aferente acestei sume este în dezacord cu modificarea clauzelor contractuale.
Referitor la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 969 C. civ. şi art. 97 din OG nr. 34/2006, Înalta Curte constată legalitatea soluţiei pronunţată.
Astfel, deşi reclamanta invocă ca temei al emiterii facturii GLI nr. 186 din data de 25 august 2007, dispoziţiile art. 14.1 din contractul nr. 1578 din 15 august 2006, prin care se prevede posibilitatea modificării clauzelor contractuale, prin act adiţional, în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime ale părţilor şi care nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului, raţionamentul juridic al instanţei de apel, care a justificat respingerea acestei pretenţii este corect şi legal.
Prin actul adiţional nr. 1 din 20 noiembrie 2006, la contractul încheiat între părţi, s-a modificat anexa 3 a contractului iniţial, privind graficul de livrare, stabilindu-se modalitatea de plată a facturilor pentru marfa livrată şi recepţionată.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 13.1 din contract, referitoare la interdicţia modificării preţului, art. 19.4 referitoare la condiţia menţinerii în prevederile contractuale a obligaţilor asumate din contract şi actului adiţional nr. 1/2006, privind modificarea graficului de livrări a huilei, rezultă că ambele părţi au fost de acord cu noile clauze contractuale, astfel încât pretenţiile reclamantei de a încasa contravaloarea facturii 186/2007 cu titlu de preţ neachitat şi a penalităţilor aferente este nejustificată.
Invocarea dispoziţiilor art. 97 din Normele de aplicare ale OG nr. 34/2006, sunt irelevante din moment ce această posibilitate nu s-a materializat în relaţiile comerciale derulate între părţi şi având în vedere contextul în care s-au aceste raporturi.
Referitor la admiterea capătului de cerere privind suma de 526.489,10 lei, reprezentând contravaloarea unor facturi şi a penalităţilor aferente, Înalta Curte constată că instanţa de apel, în virtutea rolului devolutiv a examinat temeinicia acestor pretenţii, stabilind în mod corect situaţia de fapt şi de drept. Cenzurarea argumentelor instanţei nu poate fi făcută de către instanţa de recurs, în lipsa încadrării criticilor într-unul din motivele de nelegalitate, conform art. 304 C. proc. civ.
Deşi recurenta a invocat şi existenţa unor motive contradictorii sau străine de natura pricinii, dar nu a explicitat în ce constă contradictorialitatea argumentelor instanţei, Înalta Curte observă totuşi că invocarea acestui motiv este nefondată, Decizia curţii de apel fiind amplu argumentată şi motivată în ceea ce priveşte toate motivele de apel invocate.
Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de nelegalitate Decizia recurată în raport de criticile formulate de către pârâtă SC C. SA IAŞI, constată că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează:
Instanţa de apel a evaluat în mod corect existenţa şi consecinţele forţei majore care au împiedicat companiile care au fost parte în contractele de asociere în participaţiune încheiate cu reclamanta, privind livrările de cărbune cu destinaţia Iaşi.
Pentru a răspunde criticilor reclamantei, Înalta Curte constată că raportat la caracterele forţei majore precum şi în raport de definiţia realizată de părţi prin art. 4 din contract, situaţia din speţa de faţă, privind imposibilitatea executării contractului din motive neimputabile părţilor şi care nu putea fi prevăzută la încheierea lui, se circumscrie corolarului situaţiei de forţă majoră.
În ceea ce priveşte necesitatea atestării situaţiei de forţă majoră de către o autoritate competentă română, această critică este nefondată în raport de producerea evenimentelor pe teritoriul F.R., acestea neputând fi constatate de autorităţi române.
De asemenea criticile pârâtei privind neacordarea penalităţilor de întârziere la livrare, calculate în raport de graficul iniţial sunt nefondate, în condiţiile în care pârâta nu a formulat cerere reconvenţională prin care să valorifice un drept propriu faţă de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC G.I. SA BUCUREŞTI şi pârâta SC C. SA IAŞI împotriva deciziei nr. 68 din 28 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2669/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2675/2009. Comercial → |
|---|
