ICCJ. Decizia nr. 2674/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2674/2009
Dosar nr. 3436/2/200.
Şedinţa publică din 30 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanţii C.I. şi C.P., au chemat în judecată pe pârâţii A.V.A.S BUCUREŞTI şi SC E. SRL FOCŞANI, pentru ca instanţa să dispună anularea vânzării la licitaţie publică a apartamentului situat în Bucureşti, şi anularea procesului verbal de licitaţie nr. 77/1 din 30 mai 2008 .
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au dobândit locuinţa situată în sector 3, prin cumpărare de la T.N. şi A., prin contract autentic. Deşi la momentul cumpărării vânzătorii au declarat în faţa notarului că imobilul nu este grevat de sarcini, ulterior au aflat că imobilul fusese ipotecat în favoarea Băncii A. SA pentru a garanta creditul aferent contractului nr. 10361/1994. În anul 2003 A.V.A.S a organizat o licitaţie la data de 30 mai 2003, prin care a vândut cu încălcarea legii imobilul în cauză, licitaţie anulată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2304/2004. Ulterior întoarcerii executării şi repunerii părţilor în situaţia anterioară licitaţiei din anul 2003, A.V.A.S a început o nouă executare silită în anul 2006. În anul 2007, A.V.A.S a organizat licitaţie, iar în cadrul licitaţiei reclamanţii au formulat opoziţie, vânzarea imobilului nefiind realizată. La data de 30 mai 2008, A.V.A.S a organizat o nouă licitaţie prin care a vândut imobilul, adjudecatar fiind SC E.C. SRL FOCŞANI.
Prin încheierea de şedinţă din data de 4 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii capătului III din contestaţia la executare invocată de pârâta A.V.A.S, iar prin încheierea de şedinţă din data de 19 decembrie 2008, a respins contestaţia la executare pe capetele de cerere privind constatarea perimării executării silite începută de A.V.A.S precum şi constatarea că dreptul A.V.A.S de a cere executarea silită este prescris.
Prin cererea formulată la data de 13 aprilie 2009, pârâta A.V.A.S BUCUREŞTI a solicitat suspendarea cauzei până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 8506/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în care s-a pronunţat sentinţa comercială nr. 26 din 27 februarie 2009 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia la executare, astfel cum a fost completată pe capetele de cerere privind constatarea perimării şi constatarea prescrierii dreptului A.V.A.S de a cere executarea silită şi a fost admisă contestaţia la executare pe capătul subsidiar şi a dispus anularea formelor de executare silită iniţiate de A.V.A..
De asemenea, reclamanţii C.I. şi C.P. prin cererea formulată la data de 24 martie 2009, au solicitat restituirea cauţiunii în cuantum de 49.197,24 lei, consemnată pentru soluţionarea cererii de suspendare vremelnică a executării, respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 3 decembrie 2008.
Prin încheierea de şedinţă din data de 13 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 49.197,24 lei, consemnată de reclamanţii C.I. şi C.P.; a respins cererea de suspendare formulată de pârâta A.V.A.S BUCUREŞTI în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs pârâţii A.V.A.S BUCUREŞTI şi SC E.C. SRL FOCŞANI.
Cererea de recurs formulată de către pârâta SC E.C. SRL FOCŞANI, a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii, în sensul respingerii cererii de restituire a cauţiunii.
În concret, recurenta a susţinut că dispoziţiile art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. au fost interpretate greşit, pe de o parte pentru că în cauză nu a fost pronunţată o hotărâre irevocabilă, iar pe de altă parte pentru că pârâta a formulat cerere pentru stabilirea despăgubirilor cauzate prin întârzierea executării, acţiune ce formează obiectul dos. nr. 15867/301/2008 aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 3, cu termen de judecată la data de 2 iunie 2009.
Cererea de recurs formulată de către pârâta A.V.A.S BUCUREŞTI a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 2441 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului şi dispunerea suspendării până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 8506/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti.
În susţinerea recursului pârâta A.V.A.S BUCUREŞTI a invederat că hotărârea nr. 26/2009 nu este irevocabilă, motivele celor două pricini fiind identice.
Cererile de recurs sunt nefondate.
Cu privire la recursul declarat de pârâta A.V.A.S BUCUREŞT.
Înalta Curte, în cadrul controlului de legalitate, examinând condiţiile de admisibilitate ale declarării recursului de faţă, constată următoarele :
Potrivit dispoziţiilor art. 2441 C. proc. civ.: ,,Asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului"
Reglementarea procedurală instituită de dispoziţiile articolului precizat, în sensul consacrării unui regim juridic diferit, constând în aceea că numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii poate fi atacată cu recurs în mod separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins suspendarea poate fi atacată doar odată cu fondul, nu conţine dispoziţii discriminatorii, cele două situaţii fiind determinate de asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor.
Invocarea dispoziţiilor alin. (1) al art. 2441 C. proc. civ. şi interpretarea în sensul că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs atât încheierile prin care s-a admis cererea de suspendare, cât şi încheierea prin care s-a respins cererea, nu poate fi primită, deoarece a recunoaşte unei căi de atac aptitudinea declanşării controlului judiciar în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesuală civilă, este inadmisibil. Chiar dacă încheierea de respingere a cererii de suspendare, nu poate fi atacată cu recurs separat, ea poate fi atacată odată cu fondul, potrivit prevederilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., care constituie reglementarea de drept comun în materie.
Cu privire la recursul declarat de pârâta SC E.C. SRL FOCŞANI.
Potrivit dispoziţiilor art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă s-a soluţionat fondul cauzei.
În prezenta cauză, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, cererea privind suspendarea executării a fost respinsă prin încheierea din data de 3 decembrie 2008. În aceste condiţii, recurenta nu este prejudiciată în nici un mod, pentru a solicita plata de despăgubiri.
Indisponibilizarea sumei de bani depusă de către petenţi cu titlu de cauţiune reprezintă o garanţie în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite. Ori, în situaţia de faţă, instanţa de fond prin soluţia pronunţată nu a adus nici o întârziere executării silite, astfel încât condiţiile instituite pentru eliberarea cauţiunii, respectiv curgerea termenului de 30 de zile şi a formulării cererii de plată a despăgubirilor, nu atrag obligaţia instanţei de a nu elibera cauţiunea depusă.
În raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii SC E.C. SRL FOCŞANI şi A.V.A.S BUCUREŞTI împotriva încheierii de şedinţă din 13 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2673/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2676/2009. Comercial → |
|---|
