ICCJ. Decizia nr. 2678/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2678/2009
Dosar nr. 1626/1/2009
Şedinţa publică din 30 octombrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 octombrie 2005, reclamanta SC P.I. RO SRL a solicitat obligarea pârâtei SC A.I. RO SRL să înlocuiască uşa din profil/tâmplărie PVC cu geam termopan de la terasă cu altă uşă, la plata daunelor cominatorii de 50 Ron/zi întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii până la data înlocuirii uşii şi la plata sumei de 4500 Ron contravaloarea parchetului şi a manoperei de înlocuire a acesteia.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 11.114 din 9 octombrie 2007 a respins ca nefondată cererea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că uşa de la terasă a fost corect montată cu respectarea cerinţelor stabilite prin contractul încheiat între părţi la 2 decembrie 2003, în ceea ce priveşte forma, deschiderea şi dimensiunile uşii, aşa cum rezultă şi din raportul de expertiză însuşit de instanţă.
Nu s-a reţinut culpa pârâtei în ceea ce priveşte montarea pragului de aluminiu, deoarece aceasta s-a făcut la solicitarea reclamantei conform anexei la contract, astfel că nu sunt aplicabile prevederile clauzei de la pct. 10 din contract, privind obligarea pârâtei la remedierea defecţiunilor, pe cheltuiala sa.
Prin Decizia nr. 120 din 29 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, ce a fost schimbată în tot, în sensul că s-a admis acţiunea precizată şi pârâta a fost obligată să înlocuiască uşa din profil PVC cu geam termopan de la terasa locuinţei reclamantei cu un prag cu ramă continuă cu uşa, la culoarea uşii şi remontarea uşii la locul ei; pârâta a fost obligată să achite reclamantei suma de 655 Euro în echivalent lei la data plăţii reprezentând contravaloarea parchetului deteriorat.
S-a reţinut în considerentele deciziei că deşi montarea pragului din aluminiu s-a făcut la cererea reclamantei, pârâta în calitate de specialist avea obligaţia să o avertizeze pe aceasta despre eventualele riscuri ce pot interveni şi să-şi asume garanţia execuţiei.
Infiltraţiile de apă de ploaie în interiorul camerei s-au datorat exclusiv acestui prag care nu a fost corect montat , iar culpa aparţine intimatei, care trebuie să efectueze din resurse proprii reparaţiile sau înlocuirile ce se impun conform art. 10 din contractul încheiat între părţi.
Prin Decizia nr. 341 din 6 februarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.I. RO SRL Bucureşti împotriva deciziei curţii de apel.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a reţinut următoarele:
A susţinut recurenta în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., că minuta şi dispozitivul deciziei sunt contradictorii în sensul că, în minută, pârâta a fost obligată să înlocuiască o uşă din PVC, în timp ce în dispozitiv este cuprinsă obligaţia de a se înlocui uşa din profil PVC cu un prag şi de a se remonta.
Criticile recurentei nu sunt întemeiate deoarece, în urma verificării se constată că minuta întocmită după deliberare şi dispozitivul deciziei recurate au conţinut identic.
S-a invocat conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ., că dispozitivul deciziei recurate nu identifică în mod corect pe recurentă în ceea ce priveşte sediul acesteia deoarece, s-a menţionat Bucureşti , sector 3, dar adresa corectă este Bucureşti str. nr. 3, acesta fiind şi motivul pentru care Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a dispus anularea tuturor actelor de procedură efectuate în cauză până la 31 octombrie 2006.
Susţinerile recurentei, chiar dacă sunt reale nu constituie motiv de modificare sau de casare a hotărârii conform dispoziţiei art. 304 alin. (1) C. proc. civ., recurenta poate formula cerere de îndreptare a erorii materiale conform art. 281 C. proc. civ. cu atât mai mult cu cât Decizia instanţei de apel i s-a comunicat la sediul legal.
A arătat recurenta, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ., conform cărora „în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi".
Astfel, la instanţa de fond intimata reclamantă a solicitat obligarea recurentei pârâte să înlocuiască uşa din profil/tâmplărie PVC cu geam termopan de la terasă cu o altă uşă, iar în apel a pretins în plus că în cazul în care instanţa consideră că este necesar solicită şi demontarea uşii, înlocuirea pragului cu un prag cu ramă continuă cu uşa, la culoarea uşii şi remontarea uşii la locul ei.
Afirmaţia recurentei nu corespunde realităţii deoarece intimata reclamantă şi-a precizat acţiunea în sensul în care a fost admisă de instanţa de apel la instanţa de fond (fila 141).
Recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi a susţinut că, instanţa de apel a interpretat greşit clauzele contractului semnat de părţi şi a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Astfel, instanţa de apel a interpretat greşit prevederile art. 13 lit. g) din contract care se referă la lucrări ce cad în sarcina reclamantei beneficiare atunci când a stabilit că montarea pragului şi etanşeizarea acestuia nu face parte din categoria acestor lucrări şi cade în sarcina recurentei în calitatea sa de executant.
Nici această critică nu este fondată.
Instanţa de apel a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 977 C. civ., privind interpretarea contractelor atunci când a stabilit că montarea pragului şi etanşeizarea acestuia s-a datorat execuţiei necorespunzătoare din partea recurentei şi potrivit art. 10 din contract lucrările cad în sarcina sa şi nu fac parte din categoria celor prevăzute de art. 13 lit. g) din contract, care cad în sarcina reclamantei beneficiar.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., prin care recurenta a invocat că instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut în sensul că intimata-reclamantă nu a solicitat înlocuirea uşii cu profil PVC cu un prag, va fi respins pentru considerentele reţinute de instanţa de recurs, atunci când a analizat critica recurentei întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. referitoare la modificarea obiectului cererii de chemare în judecată de către reclamantă la instanţa de apel.
În ultimul motiv de recurs, s-a susţinut în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că Decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi pentru care instanţa a considerat că se impune înlocuirea uşii şi nu s-a avut în vedere obiecţiunile formulate la raportul de expertiză din care rezultă că uşa nu este defectă, iar culpa pentru producerea infiltraţiilor aparţine intimatei-reclamante.
S-a invocat că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la toate susţinerile părţilor şi a probelor administrate în cauză.
Critica nu este întemeiată.
Din considerentele deciziei rezultă că aceasta este motivată şi cuprinde argumentele avute în vedere de instanţă la pronunţarea hotărârii, la stabilirea situaţiei de fapt a raporturilor juridice dintre părţi în executarea contractului.
Aşa fiind, nu se poate reţine critica recurentei că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. pentru că instanţa de apel nu a însuşit punctul său de vedere şi a reţinut culpa sa în neexecutarea contractului încheiat între părţi.
Pentru considerentele reţinute în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul pârâtei.
Împotriva deciziei nr. 341 din 6 februarie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., a formulat contestaţie în anulare pârâta SC A.C. SRL, solicitând admiterea acesteia şi modificarea deciziei contestate, în sensul admiterii recursului şi modificării deciziei curţii de apel, în sensul respingerii apelului, ca neîntemeiat.
Contestatoarea formulează, astfel, următoarele motive de contestaţie:
I. Dezlegarea dată pentru al treilea motiv de recurs, formulat în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi anume că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea art. 294 C. proc. civ. este rezultatul unei erori materiale, întrucât Înalta Curte nu a observat dispoziţiile art. 294 C. proc. civ. şi a permis menţinerea deciziei curţii de apel, în condiţiile în care aceasta a admis, nelegal, modificarea cererii de chemare în judecată în calea de atac a apelului.
II. Instanţa a omis să cerceteze al cincilea motiv de recurs formulat în baza art. 304 pct. 6 C. proc. civ. în sensul că instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut, având în vedere că, deşi curtea de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut şi anume, înlocuirea uşii cu un prag şi remontarea uşii la locul ei, Înalta Curte a dispus respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea deciziei nelegale a curţii de apel.
III. Instanţa a omis să cercetez al şaselea motiv de recurs, formulat în baza art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi anume, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nu cuprinde nici un fel de referiri cu privire la motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei şi concluziile raportului de expertiză, aşa cum a fost completat şi, cu toate acestea, instanţa de apel a dispus să se înlocuiască uşa cu un prag şi să se remonteze uşa.
Contestaţia în anulare nu este fondată şi va fi respinsă în consecinţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., invocate de contestatoare, o hotărâre pronunţată de instanţa de recurs mai poate fi atacată cu contestaţie şi atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Referitor la primul motiv de contestaţie în anulare, (I) potrivit căruia dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale a Înaltei Curţi în ce priveşte motivul de recurs formulat în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este întemeiat, întrucât, contrar susţinerilor contestatoarei, acest motiv de recurs, prin care s-a afirmat că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ., a fost supus examinării instanţei, care a reţinut însă în considerentele deciziei pronunţate că afirmaţia recurentei nu corespunde realităţii, deoarece intimata-reclamantă şi-a precizat acţiunea, în sensul în care a fost admisă de instanţa de apel, la instanţa de fond (fila 141 dosar fond). Se observă, prin urmare, că nu se poate vorbi despre săvârşirea unei erori materiale de către instanţa de recurs, care să poată fi încadrată în textul legal menţionat, iar eventualele nemulţumiri ale recurentei legate de soluţionarea pe fond a cauzei exced obiectului contestaţiei în anulare, în cadrul căreia instanţa nu se poate pronunţa asupra unor pretinse greşeli de judecată.
În ce priveşte celelalte motive de contestaţie în anulare (II şi III), prin care se susţine omisiunea din greşeală, a instanţei de recurs de a se pronunţa asupra lor, respectiv asupra motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 7 C. proc. civ., se constată că sunt, de asemenea, neîntemeiate.
Astfel, se constată că recursul pârâtei a fost formulat prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi examinând Decizia Înaltei Curţi se observă cu uşurinţă că instanţa, respingând recursul nu a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare ori casare, pentru că toate motivele de recurs au fost luate în considerare, au fost soluţionate şi au primit o motivare a soluţionării corespunzătoare.
Referitor la motivele de recurs nominalizate de contestatoare ca fiind omise spre a fi cercetate, respectiv, cele formulate în baza art. 304 pct. 6 şi pct. 7 C. proc. civ., se constată următoarele:
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.6 C. proc. civ. a fost considerat ca fiind neîntemeiat, pentru considerentele reţinute de instanţa de recurs, atunci când a analizat critica recurentei întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. referitoare la modificarea obiectului cererii de chemare în judecată de către reclamantă, la instanţa de apel.
În fine, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. a fost considerat, de asemenea, ca fiind neîntemeiat, în esenţă, întrucât, instanţa de recurs a apreciat că nu se poate reţine critica recurentei conform căreia instanţa a încălcat dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., pentru că nu şi-a însuşit punctul său de vedere şi a reţinut culpa sa în neexecutarea contractului.
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate, se reţine că nu sunt îndeplinite niciuna din cerinţele art. 318 alin. (1) C. proc. civ., invocat de contestatoare pentru desfiinţarea deciziei contestate, aceasta, urmând a fi menţinută, iar contestaţia în anulare formulată de SC A.C. SRL Bucureşti se va respinge, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A.C. S.R.L. Bucureşti împotriva deciziei nr. 341 din 6 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2677/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2680/2009. Comercial → |
|---|
