ICCJ. Decizia nr. 2677/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2677/2009
Dosar nr. 10981/1/2007
Şedinţa publică din 30 octombrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I - Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 10 decembrie 2007, doamna A.E., A.S.L. şi domnul A.C.M. în calitate de părţi, respectiv reclamanţi-recurenţi în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 2413 /33/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 3786 pronunţată în cauza de Î.C.C.J. la data de 21 noiembrie 2007 în soluţionarea recursurilor formulate de reclamanţii A.C.M., A.E. şi A.S.L. şi de pârâta SC T.C. SA CLUJ-NAPOCA şi intervenientul B.M.
Contestatorii şi-au întemeiat contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. arătând că dezlegarea dată de instanţa de recurs este rezultatul unei greşeli materiale comise de instanţă cu ocazia verificării condiţiilor privind excepţia lipsei de semnătură invocată cu referire la apelurile declarate de pârâtă şi intervenient cât şi în ce priveşte modul de calcul al termenelor procedurale socotite zile pline.
Potrivit contestatorilor, instanţa de recurs a omis totodată să cerceteze motivele de modificare sau, casare invocate prin cererea de recurs, iar soluţia adoptată pe fond în sensul admiterii concomitente a cererii reconvenţionale şi a cererii de intervenţie în interes propriu se înscrie de asemeni în noţiunea de greşeală materială deoarece cele două cereri se exclud reciproc.
Faţă de motivele invocate, contestatorii solicită anularea deciziei atacate şi reluarea judecăţii recursurilor.
II - Înalta Curte verificând Decizia ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare în raport de motivele de anulare invocate, constată următoarele:
1. - Prin Decizia nr. 3786 din 21 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţii A.C.M., A.E. şi A.S.L. împotriva deciziei nr. 140 din 28 septembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, ca nefondat; a admis recursul declarat de pârâta SC T.C. SA CLUJ-NAPOCA şi intervenientul B.M. împotriva aceleiaşi decizii pe care a modificat-o în sensul admiterii apelurilor formulate de pârâtă şi intervenienţi împotriva sentinţei fondului; a schimbat sentinţa fondului în sensul că a respins acţiunea principală formulată de reclamanţi şi a admis cererea reconvenţională şi cererile de intervenţie şi în consecinţă a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. 33310/1998 intervenit între Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi A.V.; a constatat nulitatea absolută a contractului de antrepriză nr. 2/1993 intervenit între pârâta SC T.C. SA şi A.V., privitor la spaţiu în litigiu; a constatat că beneficiarii lucrării executate de pârâtă sunt intervenienţii B.M.G. şi B.I.M.; a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, şi MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA şi a intervenienţilor; a obligat pe reclamanţi la 14.275.6 lei cheltuieli de judecată în fond, apel şi recurs.
Referitor la recursul declarat de reclamanţi instanţa a reţinut ca nefondate criticile aduse deciziei instanţei de apel, critici vizând respingerea excepţiei nulităţii declaraţiei de apel şi respingerea neregularităţii de declarare şi motivarea apelurilor formulate de societatea pârâtă şi intervenienţi.
În acest sens, instanţa de recurs constată că apelanţii au fost în această cale de atac în litisconsorţiu procesual activ şi au formulat o singură declaraţie comună de apel înregistrată la 10 februarie 2006, înainte de data comunicării hotărârii de fond, apelul fiind astfel declarat în termen legal.
Cât priveşte semnarea apelului, se reţine că acesta a fost semnat de apărătorul ales care i-a asistat în toate fazele anterioare, mandatul acestuia fiind ratificat prin depunerea la dosar a delegaţiilor avocaţiale ce atestă împuternicirea pentru a redacta şi susţine apelul.
Referitor la depunerea motivelor de apel, instanţa de recurs a confirmat ca legală dezlegarea dată pe această chestiune procedurală de către instanţa de apel, respectiv faptul că motivele de apel depuse la 28 aprilie 2006 de SC T.C. SA sunt identice cu motivele de apel depuse de intervenienţi la 18 mai 2006 fiind respectate dispoziţiile art. 287 alin. (2) C. proc. civ.
2. Revenind la motivele contestaţiei în anulare, contestatorii susţin că dezlegarea dată de instanţa de recurs mai sus menţionată este rezultatul unei greşeli materiale.
Or, în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., noţiunea de greşeală materială are în vedere numai confundarea unor elemente materiale importante în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, erori care să nu impună o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor şi aceasta deoarece contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare şi nu de reformare.
Modul în care instanţa de recurs a făcut aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la declararea apelului şi a celor care reglementează depunerea motivelor de apel până cel târziu la prima zi de înfăţişare, reprezintă o chestiune de judecată de aplicare a legii la situaţia de fapt rezultă din probele administrate, şi nu se înscrie în noţiunea de greşeală materială avută în vedere de art. 318 C. proc. civ.
Cât priveşte neexaminarea vreunui motiv de recurs, contestatorii nu indică în mod expres, motivul de recurs care nu a fost verificat de instanţa, distinct de faptul că, aşa cum s-a arătat, la pct.1 din aceste considerente, atât excepţia tardivităţii apelurilor şi a nulităţii declaraţiei de apel au fost analizate de instanţa de recurs cu referire explicită la toate apărările şi susţinerile recurenţilor invocate în dezvoltarea criticilor.
În sfârşit, contradicţia pe care o invocă contestatorii cu referire la soluţia adoptată de instanţa de recurs, pe cererea reconvenţională şi cererile de intervenţie, atunci când evocând fondul admite atât cererea reconvenţională formulată de pârâtă cât şi cererile de intervenţie, nu se încadrează, nici chiar formal în noţiunea de greşeală materială, în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., întrucât legiuitorul nu a avut în vedere ca pe calea contestaţiei în anulare să se admită recursul la recurs, soluţie spre care tind contestatorii prin criticile formulate.
Pentru considerentele mai sus înfăţişate Înalta Curte va respinge prezenta contestaţie în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii A.C.M., A.E. şi A.S.L. împotriva deciziei nr. 3786 din 21 noiembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2676/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2678/2009. Comercial → |
|---|
