ICCJ. Decizia nr. 275/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 275/2009
Dosar nr. 6832/83/2006
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Satu Mare sub nr. 6832/83 la data de 16 octombrie 2006, reclamanta C.N.V.M. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC P. SA, instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A., din data de 4 august 2005, adoptată de acţionariatul societăţii pârâte, prin care s-a hotărât retragerea de la tranzacţionarea acţiunilor emise de aceasta de pe piaţa de capital.
Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa nr.126 din 24 mai 2007, a respins acţiunea formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele aspecte.
- prin adoptarea hotărârii A.G.E.A. din data de 4 august 2005 nu s-a adus nicio atingere ori vătămare vreunui drept subiectiv al reclamantei.
- nerespectarea de către pârâtă a dispoziţiilor art. 224 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 referitoare la informarea publicului cu privire la activitatea acesteia nu este de natură a duce la nulitatea absolută a hotărârilor adoptate în A.G.E.A..
- nedepunerea la O.R.C. în termenul legal de către pârâtă a modificărilor privind structura acţionariatului constituie contravenţie, fiind sancţionată, ca atare, potrivit art. 44 alin. (2) din Legea nr. 26/1990.
- pentru neîndeplinirea condiţiilor legale privitoare la ţinerea A.G.E.A. din data de 4 august 2005, reclamanta C.N.V.M., prin Ordonanţa nr. 736 din 30 august 2006 a aplicat pârâtei o sancţiune contravenţională.
- astfel fiind, acţiunea în constatarea nulităţii absolute formulată de către reclamanta C.N.V.M. este neîntemeiată întrucât, neîndeplinirea condiţiilor legale cu privire la A.G.E.A. din data de 4 august 2005, prin raportare la dispoziţiilor art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990, nu poate atrage constatarea nulităţii absolute a hotărârii adoptate, ci numai răspunderea contravenţională.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 4 din data de din 25 martie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta C.N.V.M., împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că este lipsită de relevanţă critica ce priveşte împrejurarea că acţionariatul majoritar ce a votat hotărârea A.G.E.A. atacată nu corespundea cu acela existent în registrul acţionarilor la data de 15 iulie 2005.
Reclamanta nu a contestat calitatea de acţionar majoritar al S.HG la societatea pârâtă la data adoptării hotărârii A.G.E.A., 4 august 2005.
Reclamanta a arătat, însă, că transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor dobândite de către S.HG s-a făcut fără a fi respectate prevederile legale în vigoare.
Instanţa de apel a apreciat că, în raport cu acţiunea iniţială formulată de reclamantă prin care a cerut constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. din 4 august 2005, instanţa nu se poate pronunţa cu depăşirea cadrului procesual prin examinarea transferului de proprietate asupra acţiunilor.
Curtea de apel a mai reţinut că nerespectarea dispoziţiilor art. 224 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 nu conduce la nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a formulat recurs reclamanta C.N.V.M., invocând motivele prevăzute de pct. 7, 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Recurenta a arătat, în esenţă, ignorarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 166 din OUG nr. 28/2002 potrivit cărora, societăţile emitente de valori mobiliare admise la tranzacţionare, în speţă, intimata-pârâtă SC P. SA, au obligaţia să păstreze registrul valorilor mobiliare (acţiunilor emise) la societăţi de registru autorizate, acestea din urmă fiind reglementate de art. 2 alin. (1) pct. 36 din OUG nr. 28/2002, obligaţie ce rezultă şi din art. 180 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Recurenta, în sensul celor evocate, a precizat că la data adoptării hotărârii A.G.E.A. atacate, a participat S.HG, în calitate de acţionar majoritar al pârâtei, fără, însă, a fi înregistrat în registrul independent al acţionarilor.
Recurenta a mai subliniat că hotărârea A.G.E.A. din 4 august 2005 a fost publicată în M. Of. nr. 2838 din 31 august 2008, cu menţiunea că se aprobă retragerea de la tranzacţionare a valorilor mobiliare emise de SC P. SA şi radierea acestora de la C.N.V.M., cu consecinţa dobândirii caracterului de societate de tip închis. În conformitate cu hotărârea Consiliului de Administraţie al SC P. SA din data de 5 iulie 2005, înregistrată sub nr.1686 prin care a fost convocată A.G.E.A. din data de 1 august 2005, data de referinţă pentru toţi acţionarii înregistraţi în Registrul acţionarilor, stabilită conform art. 2 alin. (2) lit. e) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 şi Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, a fost 15 iulie 2005.
Recurenta a mai arătat că administratorul unic sau Consiliul de Administraţie, potrivit art. 123 alin. (2) lit. a) teza 2 din Legea nr. 31/1990, în societatea pe acţiuni, trebuie să ţină un registru al acţionarilor şi că evidenţa acţiunilor emise de o societate deţinută public, tranzacţionate pe o piaţă reglementată, se ţine de o societate de registru autorizată de C.N.V.M., sancţiunea în caz contrar, fiind nulitatea hotărârii adoptată în condiţiile participării la A.G.E.A. a unei persoane care nu figurează în evidenţele societăţii de registru.
Recurenta a precizat că instanţa de apel nu a analizat legalitatea contractelor de vânzare-cumpărare şi de cesiune, încheiate între acţionarii pârâtei şi terţe persoane, în afara pieţei de capital, cu nerespectarea art. 43 alin. (1) şi art. 48 din OUG nr. 28/2002.
De asemenea, în opinia recurentei, instanţa de apel a încălcat şi dispoziţiile art. 224alin. (5) din Legea nr. 297/2004.
În concluzie, recurenta a arătat că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 48, art. 166 din OUG nr. 28/2002, art. 123, art. 177, art. 180 din Legea nr. 31/1990, art. 145, art. 224 din Legea nr. 297/2004 şi ale art. 134 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 şi a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului şi schimbarea sentinţei date de prima instanţă în sensul admiterii acţiunii şi constatării nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. din 4 august 2005.
Recursul este nefondat.
Este de observat că recurenta-reclamantă a criticat hotărârea pronunţată în apel prin care a fost menţinută cea dată de instanţa de fond, având în vedere articole prevăzute de OUG nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, ordonanţă abrogată prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu necesara subliniere a datei adoptării hotărârii adunării generale a cărei nulitate absolută se solicita a fi constatată, respectiv, 4 august 2005, aşadar, ulterior încetării valabilităţii OUG nr. 28/2002. Aşa fiind, în raport cu principiul aplicării legii civile în timp, Înalta Curte urmează să constate lipsa de incidenţă în pricina de faţă a prevederilor acestei ordonanţe pe care recurenta a înţeles să o invoce în dezvoltarea motivelor de recurs.
Recurenta-reclamantă a apreciat a fi fost încălcate şi următoarele articole din Legea nr. 31/1990, cu precizarea că textele legale expuse în cele de mai jos se regăsesc în republicarea din M. Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, în redactarea în vigoare la data adoptării hotărârii A.G.E.A. a cărei nulitate absolută se cerea a fi constatată, respectiv, 4 august 2005, astfel:
„- Art. 123 – (1) La adunările generale, acţionarii care posedă acţiuni la purtător au drept de vot numai dacă le-au depus la locurile arătate prin actul constitutiv sau prin înştiinţarea de convocare, cu cel puţin 5 zile înainte de adunare. Cenzorii vor constata, printr-un proces-verbal, depunerea la timp a acţiunilor.
Acţiunile vor rămâne depuse până după adunarea generală, dar nu vor putea fi reţinute mai mult de 10 zile de la data acesteia;
- (2) Administratorul unic sau consiliul de administraţie, după caz, va stabili o dată de referinţă pentru acţionarii îndreptăţiţi să fie înştiinţaţi şi să voteze în cadrul adunării generale, dată ce va rămâne valabilă şi în cazul în care adunarea generală este convocată din nou din cauza neîntrunirii cvorumului. Data de referinţă astfel stabilită nu va depăşi 60 de zile înainte de data la care adunarea generală este convocată pentru prima oară;
- (3) Acţionarii îndreptăţiţi să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi sau cei înscrişi în evidenţele societăţii sau în cele furnizate de registrul independent privat al acţionarilor, corespunzătoare datei de referinţă"...
„ – Art.177 – (1) În afară de evidenţele prevăzute de lege, societăţile pe acţiuni trebuie să ţină:
a) un registru al acţionarilor care să arate, după caz, numele şi prenumele, codul numeric personal, denumirea, domiciliul sau sediul acţionarilor cu acţiuni nominative, precum şi vărsămintele făcute în contul acţiunilor. Evidenţa valorilor mobiliare emise de o societate deţinută public, tranzacţionate pe o piaţă reglementată, va fi ţinută de o societate de registru autorizată de C.N.V.M., conform prevederilor OUG nr. 28/2002, abrogată şi înlocuită prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
b) un regim al şedinţelor şi deliberărilor adunărilor generale;
c) un registru al şedinţelor şi deliberărilor consiliului de administraţie;
d) un registru al şedinţelor şi deliberărilor comitetului de direcţie;
e) un registru al deliberărilor şi constatărilor făcute de cenzori în exercitarea mandatului lor.
f) un registru al obligaţiunilor, care să arate totalul obligaţiunilor emise şi al celor rambursate, precum şi numele, prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul titularilor, când ele sunt nominative. Evidenţa obligaţiunilor emise în formă dematerializată şi tranzacţionate pe o piaţă organizată va fi ţinută conform Legii nr. 52/1994, abrogată prin OUG nr. 28/2002, deopotrivă abrogată prin Legea nr. 297/2004;
- (2) Registrele prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c) şi f) vor fi ţinute prin grija consiliului de administraţie, cel prevăzute la lit. d), prin grija comitetului de direcţie, iar cel prevăzut la lit. e), prin grija cenzorilor;
„ – Art. 180 – (1) Societatea comercială poate contracta ca o societate de registru independent privat ţinerea registrului acţionarilor în sistem computerizat şi efectuarea înregistrărilor şi a altor operaţiuni legate de acest registru;
- (2) Dispoziţiile alineatului precedent sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi în ceea ce priveşte registrul obligaţiunilor;
- (3) Ţinerea registrului acţionarilor şi/sau a registrului obligaţiunilor de către a societate de registru independent autorizat este obligatorie în cazurile prevăzute de lege;
- (4) În cazul în care registrul acţionarilor este ţinut de către o societate de registru independent autorizată, este obligatorie menţionarea în registrul comerţului a firmei şi a sediului acesteia, precum şi a oricăror modificări intervenite cu privire la aceste elemente de identificare".
Reclamanta C.N.V.M., în temeiul evocatelor texte legale, a solicitat iniţial şi apoi în cadrul apelului exercitarea controlului judiciar al legalităţii hotărârii A.G.E.A. din 4 august 2005, drept conferit, în adevăr, oricărei persoane interesate, însă, sub condiţia invocării unor motive de nulitate exclusiv absolută şi, deopotrivă, în considerarea aceloraşi articole din Legea societăţilor comerciale, a uzat şi de calea extraordinară de atac a recursului.
Distingerea motivelor de nulitate absolută de cele relative se poate realiza prin aprecierea, în fiecare situaţie, a naturii ordinii publice, fie de direcţie, fie de protecţie de interes general, sintagma „ordine publică" vizând dispoziţiile legale imperative de drept public şi de drept privat al căror scop constă în apărarea instituţiilor şi valorilor fundamentale ale societăţii, ocrotirea socială a tuturor persoanelor, a drepturilor şi libertăţilor omului şi, de asemenea, promovarea şi dezvoltarea economiei de piaţă.
Ori, în prezenta pricină, din examinarea normelor prevăzute de art. 123, art. 177 şi art. 180 din Legea nr. 31/1990, în redactarea în vigoare la data adoptării hotărârii A.G.E.A., rezultă că acestea nu au caracterul normelor de ordine publică, de direcţie sau de protecţie de interes general, în accepţiunea generală deja referită, aşa încât, eventuala încălcare a acestora nu atrage sancţionarea cu nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate de către A.G.E.A. din 4 august 2005, cum în mod eronat a apreciat recurenta-reclamantă C.N.V.M.
În concluzie, faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează să constate lipsa de relevanţă a pretinselor încălcări ale art. 123, art. 177 şi art. 180 din Legea nr. 31/1990 asupra cererii recurentei-reclamante de constatare a nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. adoptate, eventuala sancţiune aplicabilă în ipoteza nerespectării acestor texte legale fiind nulitatea relativă a acelei hotărâri.
Recurenta-reclamantă a criticat Decizia pronunţată în apel şi prin prisma încălcării art. 145 şi art. 224 din Legea nr. 297/2004.
Dispoziţiile art. 145 din Legea privind piaţa de capital statuează că „transferul dreptului de proprietate privind instrumentele financiare, altele decât cele derivate, are loc, la data decontării, în cadrul sistemului de compensare – decontare, pe baza principiului livrare contra plată", iar, cele ale art. 224 din aceeaşi lege reglementează obligaţiile societăţilor comerciale ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, astfel că, în raport cu obiectul pricinii de faţă, constatarea nulităţii absolute a hotărârii adoptate de A.G.E.A., enumeratele norme privitoare la data decontării ca moment al realizării transferului dreptului de proprietate în cazul operaţiunilor cu instrumente financiare şi, deopotrivă, cele subsumate noţiunii de transparenţă a activităţii emitenţilor nu au aplicabilitate în sensul incidenţei acestora în speţa de faţă, cum eronat a încercat recurenta să le circumscrie sintagmei „critică".
Recurenta-reclamantă a mai apreciat că instanţa de apel a încălcat şi dispoziţiile art. 2 alin. (2) lit. e) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 precum şi ale art. 134 alin.(1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.
Este de menţionat că regulamentele emise de C.N.V.M. sunt acte administrative normative ce stabilesc norme şi reguli referitoare la aplicarea legilor specifice pieţei de capital şi la organizarea şi funcţionarea pieţelor de valori mobiliare.
Ori, actul administrativ ca formă juridică principală a activităţii administraţiei publice, cu specială referire la acela adoptat de C.N.V.M. în exercitarea atribuţiilor sale de autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică nu poate determina, chiar prin nerespectarea sa, nulitatea absolută a unei hotărâri adoptate de A.G.E.A., abordarea acestui aspect ca motiv de nelegalitate de către recurenta-reclamantă dovedind confuzia în care se găseşte această parte litigantă, cu sublinierea că acţiunea în constarea nulităţii unei hotărâri adoptate de către A.G.A. urmează regimul de drept comun instituit cu privire la nulităţi prin art. 2 din Decretul nr. 167/1958 potrivit căruia nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie şi, de asemenea, că temeiul acţiunilor în anularea hotărârii A.G.A. îl constituie Legea nr. 31/1990 şi actul constitutiv al societăţii, spre deosebire de acela al acţiunilor în constatarea nulităţii care este Codul civil.
În consecinţă, faţă de cele de mai sus, cum criticile aduse deciziei din apel nu constituie motive de nelegalitate care să conducă la modificarea deciziei atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.V.M. Bucureşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Oradea nr. 4 din 25 martie 2008, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 241/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 276/2009. Comercial → |
|---|
