ICCJ. Decizia nr. 302/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 302/2009
Dosar nr. 3545/36/2006
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 3378/COM/2005 reclamanta S.I.F. T. a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâta SC C.T. SA să constate, pe calea hotărârii judecătoreşti ce o va pronunţa, nulitatea absolută a hotărârii nr. 1 din 31 octombrie 2005 a acţionarilor SC C.T. SA, iar ca efect al acestei constatări să se dispună anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din aceeaşi dată.
În subsidiar a solicitat instanţei să dispună şi anularea hotărârii nr. 1, a hotărârii nr. 2 din 31 octombrie 2005 şi a hotărârii A.G.E.A. nr. 3 din 31 octombrie 2005 precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a votat împotriva pct. 1, 2, 3, 5 înscrise pe ordinea de zi iar în cuprinsul hotărârii nr. 1 din 31 octombrie 2005 a fost încălcat dreptul de preferinţă al acţionarilor la subscrierea acţiunilor nou emise. A mai invocat ca motiv de nulitate necomunicarea către acţionari a documentelor aferente problemelor înscrise pe ordinea de zi cu minim 5 zile înaintea şedinţei, fiind astfel încălcat dreptul de informare al acţionarilor.
În privinţa stabilirii valorii de emisiune a noilor acţiuni a arătat reclamanta că nu a fost calculată o primă de emisiune, iar forma hotărârii de majorare a capitalului social nu respectă cerinţele prevăzute la art. 133 din regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004.
Cu privire la hotărârea nr. 2 din 31 octombrie 2005 a invocat reclamanta ca motive de nulitate absolută, încălcarea prevederilor art. 209 şi art. 210 din Legea nr. 297/2004 şi ale art. 127 din Legea nr. 31/1990 iar pentru hotărârea nr. 3 din 31 octombrie 2005 nu au fost arătate în fapt cauzele de anulare pe care şi-a întemeiat acest capăt de cerere.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 1736/COM pronunţată în Camera de Consiliu de la 11 aprilie 2006, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta S.I.F. T. SA Braşov.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că prin hotărârea nr. 1 din 31 octombrie 2005 A.G.E.A. SC C.T. SA a aprobat majorarea capitalului social al societăţii de 11.472.811,5 RON cu suma de 37.000.000 RON prin emiterea unui număr de 370.000.000 lei acţiuni nominative noi, cu o valoare de 0,1 RON fiecare, cu respectarea dreptului de preferinţă pentru acţionarii existenţi la data de înregistrare, urmând a se ţine cont de Decizia nr. 246 din 20 iulie 2004 a Curţii de Apel Constanţa şi sentinţa civilă nr. 2369 din 2 august 2005 a Tribunalului Constanţa, termenul de subscriere fiind fixat la 45 de zile de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României.
Tribunalul a mai reţinut că reclamanta nu a făcut dovada încălcării prevederilor art. 209 şi art. 210 din Legea nr. 297/2004.
Împotriva sentinţei, reclamanta S.I.F. T. SA Braşov a formulat apel criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a arătat că instanţa de fond eronat a reţinut că structura acţionariatului avută în vedere la data adunării, structură ce rezultă în urma unor hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, ar fi cea reală şi legală, că nu i-a fost respectat dreptul la informare, că nu a fost reevaluat capitalul social înainte de a dispune majorarea acestuia şi nu a stabilit prima de emisiune cu ocazia emiterii acţiunilor noi şi că instanţa de fond în mod eronat nu a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 209 şi art. 210 ale Legii nr. 297/2004 şi ale art. 127 al Legii nr. 31/1990 republicată.
Prin Decizia civilă nr. 281/COM din 19 decembrie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a hotărârii nr. 1 din 31 octombrie 2005 a acţionarilor SC C.T. SA şi a hotărârii A.G.E.A. nr. 2/2005 adoptată de aceeaşi societate.
Instanţa de apel a reţinut că instanţa fondului a apreciat în mod eronat că în cauza dedusă judecăţii nu ar fi fost încălcate normele imperative prevăzute de art. 209, art. 210, art. 243 din Legea nr. 297/2004 cu referire la dreptul la informare, precum şi cele ale HG nr. 1553/2003 referitoare la reevaluarea capitalului social şi stabilirea primei de emisiune cu ocazia emiterii noilor acţiuni.
Ulterior apelanta-reclamantă S.I.F. T. SA. Braşov a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei.
Prin Decizia civilă nr. 41/COM din 10 martie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 281/COM din 19 decembrie 2007, a dispus completarea dispozitivului deciziei în sensul că a obligat pârâta SC C.T. SA la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 457 lei cheltuieli de judecată aferente apelului.
Cu petiţia înregistrată la data de 27 februarie 2008, pârâta SC C.T. SA Neptun, a declarat recurs împotriva deciziei nr. 281/COM din 19 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal, şi a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamantei şi menţinerea sentinţei civile.
Prin motivele de recurs invocate, pârâta a arătat că instanţa a încălcat şi aplicat greşit legea fiind incident art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Printr-o primă critică, ce priveşte încălcarea dreptului la informare, recurenta arată că instanţa de apel a stabilit în mod neîntemeiat că au fost încălcate art. 209, art. 210 şi art. 243 din Legea nr. 297/2004, referitoare la dreptul la informare considerând că pârâta SC C.T. SA nu a asigurat un tratament egal deţinătorilor de valori imobiliare, nu le-a pus la dispoziţia acestora informaţiile necesare pentru exercitarea plenară a drepturilor lor, cu consecinţa încălcării nu numai a intereselor legitime ale acestora ci şi interesului prioritar al societăţii comerciale.
Recurenta arată că după cum a dovedit şi a reţinut prima instanţă, a transmis documentele de informare cu privire la problemele înscrise pe ordinea de zi în termenul legal, acestea fiind ridicate de la sediul societăţii de către reprezentantul reclamantei, cu 5 zile înaintea şedinţei, fiind astfel îndeplinite prevederile art. 243 alin. (5) din Legea nr. 297/2005. De asemeni, a făcut dovada că a trimis cu 5 zile înainte de şedinţă, prin poştă cu confirmarea de primire nr. R 387 din 26 octombrie 2006 la sediul S.I.F. T., documentele supuse dezbaterii.
Printr-o altă critică, recurenta arată că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit legea, apreciind după o lege abrogată că avea obligaţia de a calcula o primă de emisiune pentru valoarea de emitere a noilor acţiuni.
Recurenta menţionează că nu era o obligaţie legală stabilirea unei prime de emisiune, prevederile legale în acest sens, OG nr. 28/2002 au fost abrogate de Legea nr. 297/2004, care nu mai conţine asemenea dispoziţii.
Recurenta printr-o a treia critică, ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului de preferinţă al acţionarilor la subscrierea acţiunilor nou emise, menţionează că a respectat dreptul de preferinţă, structura de capital fiind stabilită prin Decizia civilă nr. 264 din 20 iulie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, prin care s-a anulat majorarea capitalului social şi prin sentinţa civilă nr. 2369 din 22 august 2005 a Tribunalului Constanţa prin care s-a anulat fuziunea.
Recurenta conchide arătând că este relevantă pentru a stabili structura acţionariatului la 31 octombrie 2005, adresa REGISCO şi nu fişa de la Oficiul Registrului Comerţului, anterioară adoptării hotărârii contestate.
La data de 7 octombrie 2008 SC C. SA Bucureşti, acţionar majoritar al SC C.T. SA a formulat cerere de intervenţie în interesul uneia din părţi, solicitând admiterea în principiu a cererii şi admiterea recursului pârâtei SC C.T. SA Bucureşti, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamantei şi respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
Analizând Decizia atacată în raport de dispoziţiile legale incidente cauzei, de actele şi înscrisurile aflate la dosar cât şi de motivele de nelegalitate invocate prin recurs, Înalta Curte constată că hotărârea nu este legală, situaţie în care recursul declarat de pârâtă va fi admis, modificată hotărârea în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond, care va fi menţinută, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prima critică formulată de recurenta-pârâtă este fondată, din actele şi înscrisurile dosarului rezultă că pârâta SC C. SA a comunicat reclamantei S.I.F. T. SA Braşov, documentele aferente problemelor înscrise pe ordinea de zi şi de asemeni acestea au fost ridicate şi de un reprezentant al reclamantei, astfel că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că pârâta a încălcat dispoziţiile art. 243 din Legea nr. 297/2004.
Este fondată şi a doua critică privind obligaţia calculării unei prime de emisiune pentru valoarea de emitere a noilor acţiuni, deoarece instanţa de apel greşit a reţinut că potrivit prevederilor legale în vigoare, aceasta ar reprezenta o obligaţie, în fapt reprezentând numai o posibilitate, după abrogarea OUG nr. 28/2002.
În ceea ce priveşte încălcarea dreptului de preferinţă al acţionarilor la subscrierea acţiunilor nou emise, se reţine că acest drept a fost respectat, structura de capital faţă de care s-a acordat dreptul de preferinţă, fiind structura stabilită prin Decizia nr. 264 din 20 iulie 2004 a Curţii de Apel Constanţa prin care s-a anulat majorarea capitalului social şi sentinţa nr. 2369 din 22 august 2009 a Tribunalului Constanţa prin care s-a anulat fuziunea.
În concluzie, fiind incident cauzei pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtă şi cererea de intervenţie în interes alăturat formulată de intervenientă şi va modifica Decizia atacată în sensul respingerii apelului reclamantei formulat împotriva sentinţei, pe care o va menţine ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C.T. SA Neptun împotriva deciziei civile nr. 281/COM din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, şi cererea de intervenţie în interes alăturat formulată de intervenienta SC C. SA Bucureşti.
Modifică Decizia recurată.
Respinge apelul formulat de reclamanta S.I.F. T. SA Braşov împotriva sentinţei civile nr. 1730/COM din 11 aprilie 2006 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 283/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 303/2009. Comercial → |
|---|
