ICCJ. Decizia nr. 2757/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2757/2009
Dosar nr. 1027/1371/2007
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1490 din 26 octombrie 2007 a Tribunalului Comercial Mureş a fost admisă în parte acţiunea reclamantului M.L. iar pârâta SC M.P. SRL a fost obligată ca până la 19 mai 2008 să îşi îndeplinească obligaţia asumată prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1156 din 19 mai 2005 de B.N.P. N.G., constând în asigurarea accesului separat la imobilul dobândit prin cumpărare.
Prin aceeaşi sentinţă s-au respins celelalte cereri, respectiv cererea reconvenţională a pârâtei de a fi obligată reclamanta la suportarea a ½ din cheltuielile avansate pentru separarea furnizării energiei electrice, precum şi la respectarea dreptului de servitute de trecere, reclădirea zidului şi să permită racordarea la reţeaua de canalizare.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de către pârâta SC M.P. SRL Miercurea Nirajului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 83/ A din 20 octombrie 2008 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, complinind argumentarea instanţei de fond pe aspectele asupra cărora nu se pronunţase (mutarea streşinii, luarea de apă din fântâna din curtea imobilului şi racordarea la reţeaua de apă şi canalizare) în virtutea efectului devolutiv al apelului.
În urma analizei, instanţa de apel a reţinut că parte din aceste servituţi (racordarea la reţeaua de apă şi canalizare şi dreptul de a lua apă din fântână) nu au format obiectul clauzelor contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi iar celelalte servituţi (zidul despărţitor, picătura streşinii) au format obiectul unei cercetări locale din partea judecătorilor, iar în urma constatărilor s-a apreciat reconvenţionala formulată pe aceste aspecte ca nefondată.
În rest, s-a apreciat că instanţa de fond a interpretat corect clauzele contractului şi situaţia părţilor aşa încât toate criticile pârâtei, reclamantă în cererea reconvenţională au fost respinse.
Nemulţumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru nelegalitate, iar în subsidiar, rejudecarea pricinii în fond şi respingerea cererii reclamantului.
În dezvoltarea criticilor recurenta, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocă nulitatea hotărârilor pronunţate cu încălcarea normelor de competenţă materială, susţinând că obligaţiile contractuale a căror nerespectare formează obiectul litigiului sunt obligaţii civile şi nu contractuale, aşa încât competenţa soluţionării pricinii revenea în primă instanţă judecătoriei şi nu tribunalului.
Pe fondul litigiului apreciază că servitutea de trecere ce a format obiectul cererii principale a fost o obligaţie contractuală care însă nu era exigibilă dată fiind perioada scursă de la data încheierii vânzării-cumpărării imobilului, termenul stabilit de instanţă pentru realizarea ei fiind irealizabil datorită relaţiilor tensionate şi şicanatorii dintre părţi. Soluţia dată pe acest aspect este criticabilă şi pentru faptul că reclamantul nici măcar nu a solicitat fixarea unui termen pentru realizarea servituţii de trecere, aşa cum s-a pronunţat instanţa.
Pe aspectul reconvenţionalei recurenta critică soluţia dată în legătură cu edificarea zidului despărţitor, cercetarea locală efectuându-se în absenţa sa sau a avocatului său şi consemnând aspecte ce nu corespund realităţii.
La dosar recurenta a ataşat fotografii ale imobilului în litigiu.
Prin întâmpinare intimatul reclamant M.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, iar pentru termenul de astăzi recurenta, prin administratorul său a depus la dosar copia unei expertize ordonată într-o cauză penală existentă între părţi în legătură cu folosinţa imobilului.
Recursul pârâtei reclamante este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu art. 312 alin. (3) şi (6) C. proc. civ., se poate cere casarea unei hotărâri atunci când ea este dată cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Critica recurentei întemeiată pe acest motiv de recurs este întemeiată deoarece litigiul de faţă are ca obiect îndeplinirea unor obligaţii asumate de părţi printr-un contract civil de vânzare-cumpărare şi vizează anumite servituţi civile ce vizează raporturile de vecinătate create urmare vânzării-cumpărării.
Chiar dacă una dintre părţile contractului de vânzare-cumpărare pe care reclamantul l-a invocat în cererea sa este un comerciant, obiectul litigiului vizează îndeplinirea unor obligaţii civile, constituirea servituţilor asumate prin contract sau cele invocate de părţi şi solicitate a fi recunoscute prin hotărârea ce se va da în cauză, neconstituind acte sau fapte de comerţ enumerate în art. 3 şi 4 C. com., ci vizează raporturi civile de vecinătate între proprietari.
În consecinţă, Curtea apreciază că greşit tribunalul comercial a soluţionat cauza în primă instanţă, competenţa aparţinând, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., coroborat cu art. 1 pct. 1 C. proc. civ., Judecătoriei Târgu Mureş, ca instanţă civilă.
Apreciind întemeiată această critică, Curtea va admite recursul pârâtei şi în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va casa Decizia din apel şi sentinţa tribunalului, cauza urmând a fi trimisă, în temeiul alin. (6) din acelaşi text, instanţei competente, această instanţă urmând a avea în vedere şi celelalte critici invocate de recurentă pe fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC M.P. SRL Târgu Mureş, împotriva deciziei nr. 83/ A din 20 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 1490 din 26 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş, trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă la Judecătoria Tg. Mureş, ca instanţă civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2754/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2759/2009. Comercial → |
|---|
