ICCJ. Decizia nr. 2833/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2833/2009
Dosar nr. 35545/3/2007
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la 17 octombrie 2007, reclamanta SC D. SRL, Suceava, cheamă în judecată pe pârâtele A.D.S. Bucureşti, SC P. SA, Suceava, şi SC C.R. SRL, Suceava, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţă să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni nr. 37 din 30 aprilie 2002 şi a contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni nr. 14 din 29 iulie 2004 pentru fraudă la lege, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 2411 din 20 februarie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, admite excepţia lipsei de interes, invocată de pârâte, şi respinge acţiunea reclamantei pentru lipsa interesului, reţinând că faptul că reclamanta a fost beneficiara unui drept de preempţiune la cumpărarea unuia dintre activele pârâtei SC P. SA în ipoteza privatizării acesteia, drept deţinut în baza contractului de închiriere nr. 1202 din 9 noiembrie 2000 a secţiei de lactate, contract reziliat prin Decizia irevocabilă nr. 343 din 5 iunie 2003 a Curţii de Apel Suceava, reclamanta recuperându-şi şi investiţiile efectuate la acel activ conform sentinţei nr. 3126 din 15 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava, secţia comercială, nu face să subziste interesul său legitim şi după încetarea contractului de închiriere menţionat şi obţinerea valorii investiţiilor, interesul său legitim neputând prima intereselor de ordine publică ce ar fi afectate prin anularea procesului de privatizare, reclamanta neatacând de altfel, separat, licitaţia ca procedură utilizată pentru privatizarea în cauză.
Prin Decizia comercială nr. 79 din 11 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, admite apelul apelantei reclamante împotriva sentinţei primei instanţe pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că, faţă de faptul că reclamanta apelantă avea un drept de preempţiune asupra staţiei de prelucrare a laptelui, potrivit art. 12 din contractul de închiriere nr. 1202 din 9 noiembrie 2000, este evident interesul acesteia în invocarea nulităţii vânzărilor de acţiuni prin care urmăreşte ca bunul să revină în patrimoniul SC P. SA, cu consecinţa respectării dreptului de preempţiune, interesul apreciindu-se prin folosul practic urmărit de cel ce pune în mişcare acţiunea civilă.
Împotriva deciziei de mai sus declară recurs atât pârâta SC P. SA în nume personal, cât şi aceasta împreună cu pârâta SC C.R. SRL prin care, cu invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., solicită admiterea acestora şi, în principal, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar, în subsidiar, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului apelantei reclamante împotriva sentinţei primei instanţe ca nefondat, dar şi pârâta A.D.S. care, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului său, modificarea deciziei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă de o persoană ce nu justifică interesul promovării respectivei acţiuni.
Într-o redactare şi motivare absolut identice, pârâtele SC P. SA şi SC C.R. SRL critică, prin recursurile lor, instanţa de apel pentru a nu fi pus în discuţia părţilor şi pentru a nu fi examinat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a acesteia ca terţ faţă de actul de privatizare, pronunţând Decizia recurată cu încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, Decizia cuprinzând în acest sens şi o motivare contradictorie prin reţinerea faptului inexact că pârâtele recurente ar fi renunţat la judecata tuturor excepţiilor invocate de ele prin întâmpinare.
Recurentele reproşează instanţei de apel şi greşita interpretare a actului dedus judecăţii, prin reţinerea eronată a faptului că secţia de lactate ar fi fost înstrăinată din patrimoniul SC P. SA printr-un act ce încalcă dreptul de preempţiune al apelantei reclamante izvorât din contractul de locaţiune, deşi o asemenea înstrăinare nu s-a produs, modalitatea de privatizare fiind aceea a vânzării de acţiuni.
Recurentele critică instanţa de control judiciar şi pentru pronunţarea deciziei recurate cu încălcarea dispoziţiilor legale, respectiv ale art. 261 alin. (1) pct. 3 şi 5 C. proc. civ., ignorând că reclamanta nu justifică un interes actual, direct şi legitim, aceasta neputând obţine pentru sine vreun folos prin anularea actului de privatizare câtă vreme contractul de închiriere nr. 1202/2000 a fost reziliat prin Decizia civilă nr. 343 din 5 iunie 2003, irevocabilă, a Curţii de Apel Suceava.
Recurenta pârâtă A.D.S. critică, în recursul său, instanţa de apel pentru încălcarea legii prin pronunţarea deciziei recurate cu ignorarea faptului că reclamanta nu justifică interesul promovării acţiunii faţă de caracterul legal al procesului de privatizare a SC P. SA prin procedura vânzării de acţiuni şi faţă de rezilierea prin decizie irevocabilă a contractului de locaţie invocat de reclamantă, care nu a atacat separat nici procedura de licitaţie organizată în procedura de privatizare, Decizia recurată fiind, de altfel, şi neîntemeiată pe probele administrate în cauză şi nemotivată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Întrucât recursurile pârâtelor se fundamentează pe motive de nelegalitate a deciziei recurate comune urmează a fi examinate împreună.
Cercetând recursurile formulate de pârâte prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acestea sunt fondate.
Dat fiind că instanţa de control judiciar a admis apelul reclamantei împotriva sentinţei instanţei de fond prin care fusese respinsă acţiunea reclamantei ca lipsită de interes, reţinând tocmai că apelanta reclamantă justifică un astfel de interes, apreciat prin prisma folosului practic urmărit, respectiv readucerea în patrimoniul SC P. SA a activului la cumpărarea căruia avea un drept de preempţiune, urmează a fi examinate cu prioritate criticile formulate de recurente referitoare la greşita aplicare a legii de către instanţa de apel cu privire la acest aspect.
Aşa cum corect a stabilit instanţa de fond, pentru promovarea acţiunii reclamanta trebuia să justifice un interes direct, legitim şi actual, elemente neîntrunite cât priveşte cererea acesteia de constatare a nulităţii absolute a contractelor de vânzare - cumpărare de acţiuni încheiate în procesul de privatizare a pârâtei SC P. SA, întrucât reclamanta este un terţ faţă de această procedură, ea nefiind ofertantă în cadrul respectivei proceduri de privatizare, iar prin anularea actului de privatizare reclamanta neobţinând pentru sine niciun folos practic, întrucât contractul nr. 1202 din 9 noiembrie 2000, care-i recunoştea la art. 12 un drept de preempţiune la cumpărarea activului secţiei de lactate, a fost reziliat pentru neplata chiriei prin Decizia nr. 343 din 5 iunie 2003, irevocabilă, a Curţii de Apel Suceava. Mai mult, întrucât prin procedura privatizării, pârâta recurentă SC C.R. SRL a cumpărat de la pârâta recurentă A.D.S. acţiuni la pârâta recurentă SC P. SA, din patrimoniul acesteia din urmă nu a ieşit activul vizat de reclamanta intimată, care ar fi putut aspira la cumpărarea acestuia nu dacă cele două contracte de vânzare - cumpărare acţiuni ar fi constatate nule, ci dacă nu ar fi fost reziliat din culpa reclamantei intimate contractul în baza căruia folosea respectivul activ şi cu privire la cumpărarea acestuia i se acordase un drept de preempţiune.
Examinând Decizia recurată prin prima motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată ca întemeiate şi aceste critici ale recurentelor, instanţa de apel nemotivând soluţia adoptată.
Deşi sunt întemeiate şi celelalte critici avansate de recurente, urmează, a nu mai fi analizate, reţinându-se că reclamanta intimată nu justifică un interes direct, legitim şi actual în promovarea acţiunii, ca neîntemeiat şi nemotivat instanţa de apel a apreciat existenţa unui astfel de interes, dispunând eronat, drept consecinţă a admiterii apelului reclamantei, desfiinţarea sentinţei primei instanţe, care se constată a fi temeinică şi legală, aceasta respingând judicios acţiunea reclamantei ca urmare a admiterii excepţiei lipsei sale de interes.
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile pârâtelor urmează a fi admise, şi, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Decizia atacată urmează a fi modificată, iar apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele SC P. SRL Suceava şi SC C.R. SRL Bucureşti şi de pârâta A.D.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 79 din 11 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul formulat de reclamanta SC D. SRL Liteni împotriva sentinţei comerciale nr. 2411 din 20 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2822/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2836/2009. Comercial → |
|---|
