ICCJ. Decizia nr. 2835/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2835/2009
Dosar nr. 8188/62/2008
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făgăraş, la data de 18 iulie 2008, sub nr. 1952/226/2008, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâtele SC R.T. SRL Făgăraş şi SC I.R.L. SA, solicitând instanţei ca, în baza probelor ce vor fi administrate, să pronunţe o sentinţă prin care să dispună rezoluţiunea contractului de cesiune intervenit între SC R.T. SRL şi SC A. SRL la data de 16 aprilie 2008; cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 18 noiembrie 2008, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Făgăraş şi, prin sentinţa civilă nr. 1932/2008, pronunţată la data de 18 noiembrie 2008 de Judecătoria Făgăraş, în dosarul nr. 1952/226/2008, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Făgăraş, invocată din oficiu şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta SC A. SRL, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtele SC R.T. SRL şi SC I.R.L. SA, sucursala Bucureşti, pentru rezoluţiune contract de cesiune, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia comercială.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, la data de 9 decembrie 2008, sub nr. 8188/62/2008.
Prin sentinţa civilă nr. 397/C, pronunţată la data de 1 aprilie 2009, în dosarul nr. 8188/62/2008, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Sighetu Marmaţiei împotriva pârâtelor SC R.T. SRL şi SC I.R.L. SA, sucursala Bucureşti, şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC R.T. SRL, ca fiind inadmisibilă.
În motivarea hotărârii, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, din verificarea actelor existente la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii, cumulativ, a cerinţelor pentru exercitarea acţiunii în constatare, (respectiv, a interesului şi a imposibilităţii solicitării realizării dreptului), sens în care a apreciat că excepţia inadmisibilităţii acţiunii este întemeiată, urmând a fi admisă, şi cererea urmând a fi respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta SC A. SRL, solicitând admiterea apelului şi modificarea sentinţei instanţei de fond, în sensul admiterii acţiunii şi rezilierii cesiunii de contract de leasing nr. 10074 STRF din 19 aprilie 2004, încheiat la 16 aprilie 2008.
Prin Decizia nr. 64/Ap din 18 iunie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva sentinţei civile nr. 397/C din 1 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că, prin rezoluţia din 9 iunie 2009, instanţa a dispus citarea reclamantei SC A. SRL cu menţiunea de a timbra apelul cu 4 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pentru termenul din 18 iunie 2009 sus-numita fiind citată cu această menţiune, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii, aflat la fila 22 din dosar.
Întrucât apelanta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995, aprobată prin Legea nr. 106/1995, instanţa de apel a apreciat că urmează să fie anulat apelul, ca netimbrat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta SC A. SRL Sighetu Marmaţiei, solicitând admiterea recursului şi repunerea pe rol a dosarului nr. 8188/62/2008.
În recursul său, al cărui motiv poate fi încadrat, în drept, în prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., reclamanta a arătat că numitul T.G. a achitat taxa de timbru şi timbrul judiciar, depuse de numitul T.D. în data de 17 iunie 2009 la Registratura Tribunalului Braşov, iar în data de 18 iunie 2009, când s-a judecat cauza, era achitată taxa de timbru şi timbrul judiciar, depuse în copii pentru a face dovada.
Examinând recursul reclamantei, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept incident, Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Într-adevăr, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat [art. 20 alin. (1)] sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit art. 20 alin. (3) din aceeaşi lege, „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii".
Se constată, însă, în cauza de faţă, că, la fila 28 dosar apel, se află chitanţa nr. 363004730 din 17 iunie 2009 de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, aferente apelului, în original.
Întrucât apelanta-reclamantă şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, în cuantumul stabilit de către instanţa de apel până la termenul stabilit- în speţă, termenul din 18 iunie 2009, iar dovada îndeplinirii acestei obligaţii a fost făcută înaintea instanţei ce a instituit obligaţia, în mod greşit curtea de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, pronunţând o soluţie cu aplicarea greşită a legii, fiind dat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care recursul reclamantei apare ca fondat.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (2) şi (5) C. proc. civ., să admită recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 64/Ap din 18 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, să caseze Decizia recurată şi să trimită cauza spre rejudecarea apelului, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Sighetu Marmaţiei împotriva deciziei nr. 64/Ap din 18 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecarea apelului, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2831/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2837/2009. Comercial → |
|---|
