ICCJ. Decizia nr. 2849/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2849/2009
Dosar nr. 1747/1/2009
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 24 februarie 2009 şi motivată în termen, la aceeaşi dată, contestatoarea SC V. SA Urlaţi - prin administrator judiciar E.C. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 1885 din 30 mai 2008, pronunţată în dosarul nr. 6623/105/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi reluarea judecăţii în vederea cercetării motivului de recurs omis de instanţa de control judiciar.
În contestaţie, contestatoarea invocă, indicând în drept prevederile art. 318 alin. (1) teza finală C. proc. civ., următoarele motive:
Deşi instanţa de control judiciar, prin respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii promovate, a reţinut că excepţia este nefondată întrucât în speţa dedusă judecăţii nu sunt incidente dispoziţiile art. 494 alin. (3) C. proc. civ., a omis să cerceteze motivul de modificare invocat.
Ambele instanţe de fond, fără a analiza buna sau reaua-credinţă a constructorului – în speţă, SC V. SA – au dispus şi, respectiv, menţinut obligarea contestatoarei la ridicarea construcţiilor, şi, în caz de neexecutare, au autorizat reclamanta la ridicare pe cheltuiala pârâtei.
Pârâta a invocat în calea de atac a recursului împrejurarea că este un constructor de bună-credinţă, dezvoltând acest motiv de recurs, asupra căruia instanţa a omis a se pronunţa.
Unicul considerent relativ la cele anterior învederate şi susţinute în recurs, al instanţei de control judiciar: „dispoziţiile art. 494 alin. (3) C. proc. civ. nu sunt incidente în speţă" este exclusiv subsumabil motivării respingerii excepţiei inadmisibilităţii, dar constituie o omisiune în ceea ce priveşte cercetarea acestui motiv de recurs.
La data de 25 septembrie 2009, intimata SC L.P.T. S. L.T.D. SRL Bucureşti a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca neîntemeiată, deoarece nu sunt întrunite condiţiile art. 318 C. proc. civ., criticile invocate de contestatoare nefiind greşeli materiale, ci, mai degrabă, aspecte ce ţin de judecată, care nu pot face obiectul analizei într-o contestaţie în anulare.
Examinând contestaţia în anulare, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 317- 318 C. proc. civ. şi îmbracă două forme: contestaţia în anulare obişnuită sau de drept comun (art. 317 C. proc. civ.) şi contestaţia în anulare specială (art. 318 C. proc. civ.).
Contestaţia în anulare specială poate fi exercitată pentru două motive, prevăzute de art. 318 C. proc. civ.:
1) dezlegarea dată prin hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale;
2) respingând recursul sau admiţându-l în parte, instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Al doilea motiv de contestaţie în anulare specială se referă la situaţia în care instanţa a omis să cerceteze un motiv de casare sau de modificare, iar motivul omis trebuie să fi fost formulat în termen în cadrul motivelor de recurs invocate.
În contestaţia în anulare de faţă, cel de- al doilea motiv invocat de contestatoare, în sensul că instanţa de recurs, respingând recursul, a omis din greşeală să cerceteze unul din motivele de modificare a hotărârii recurate, nu poate fi reţinut de către instanţă, acesta fiind neîntemeiat.
Astfel, pentru ca o contestaţie în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., trebuie îndeplinite următoarele condiţii: instanţa de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare şi această omisiune să se fi produs din greşeală; aşadar, această a doua teză a art. 318 C. proc. civ. are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Dacă instanţa de recurs a analizat, însă, complet motivul de recurs, neînsuşirea lui nu constituie motiv de contestaţie. Aceasta este, de altfel, şi situaţia reţinută în speţa de faţă, din analiza hotărârii contestate reieşind că au fost cercetate şi s-a răspuns la toate motivele de recurs formulate de SC V. SA Urlaţi - societate în insolvenţă -, punctual şi expres, astfel încât nu se poate aprecia că instanţa de recurs a omis să cerceteze vreunul sau mai multe dintre aceste motive.
Se observă, astfel, din cuprinsul deciziei contestate, că instanţa a răspuns inclusiv motivului de modificare la care face referire contestatoarea, privind inadmisibilitatea acţiunii promovate, reţinând, în esenţă, că „excepţia inadmisibilităţii acţiunii ... urmează să fie respinsă, ca nefondată, întrucât în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 494 alin. (3) C. proc. civ.".
Împrejurarea că instanţa de recurs nu ar fi făcut nicio apreciere asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii sub aspectul încadrării susţinerii acesteia motivului de modificare a hotărârii recurate (art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.) nu se constituie în motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ., atâta timp cât instanţa a analizat complet motivele recursului.
Aşa fiind, observând că instanţa de recurs a analizat complet toate motivele cu care a fost învestită, nefiind vorba deci despre nicio omisiune din partea acesteia, nu se poate reţine a fi incident motivul de contestaţie prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Mai mult, instanţa de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept care instituie motivul de casare sau de modificare, ci poate să le analizeze global, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie a recurentului nu deschide calea contestaţiei în anulare.
Prin cel de-al doilea motiv invocat în susţinerea contestaţiei în anulare, contestatoarea critică hotărârea atacată sub aspectul omisiunii instanţei de recurs a se pronunţa asupra motivului de recurs privind împrejurarea că este un constructor de bună-credinţă.
Acest motiv de contestaţie nu este întemeiat, întrucât, din analiza motivelor de recurs formulate, se constată că acesta nu a fost invocat prin recursul declarat, spre a forma obiectul analizei instanţei de recurs, întrucât obligaţia de examinare a instanţei se circumscrie la motivele de recurs prezentate în termenul legal, iar nu şi la motivele formulate ulterior, în cadrul unei contestaţii în anulare.
Prin această cale extraordinară de atac se sancţionează omisiunea cercetării unui motiv de recurs, motivele de modificare sau de casare pentru neexaminarea cărora se justifică introducerea unei contestaţii în anulare fiind numai cele invocate de parte, în termenul prevăzut de lege.
Aşa cum s-a arătat şi mai sus, nu s-a constatat nicio greşeală sau omisiune din partea instanţei de recurs, aceasta cercetând complet toate motivele de recurs invocate.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 318- 320 C. proc. civ., să respingă contestaţia în anulare, ca nefondată.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., va obliga contestatoarea să plătească intimatei SC L.P.T. S. L.T.D. SRL Bucureşti suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC V. SA Urlaţi - prin administrator judiciar E.C. SRL împotriva deciziei nr. 1885 din 30 mai 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 6623/105/2006, ca nefondată.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei SC L.P.T.S. SRL Bucureşti suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2847/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2877/2009. Comercial → |
|---|
