ICCJ. Decizia nr. 2877/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIEŞIJUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2877/2009
Dosar nr. 6430/1/2007
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 iulie 2007 SC H. SRL Bacău a formulat contestaţia în anulare a deciziei nr. 2103 din 31 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe care a motivat-o la data de 28 noiembrie 2007, precizând că temeiul de drept al contestaţiei în anulare este art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ. şi a arătat că Decizia contestată este rezultatul unei greşeli materiale ce a constat în neobservarea de către instanţa de recurs a menţiunilor existente pe verso-ul „notei de negociere" încheiată la 3 mai 2004 conform cărora „în cazul nerespectării prezentei convenţii, părţile acceptă ca relaţiile dintre ele fiind cele stabilite prin contractul nr. 541 din 26 februarie 2000".
Din acest motiv, a arătat contestatoarea, consecinţa a fost respingerea motivului de recurs prin care a criticat obligarea sa la plata sumei de 280.251.540 lei cu titlu de chirie, această sumă excedând perioadei contractuale şi încondiţiile în care părţile nu au respectat convenţia din data de 26 februarie 2000 erau aplicabile clauzele contractului 541/2000, nota de negociere neputând să-şi producă efectele în sensul recunoaşterii de către contestatoare a sumei datorate pentru perioada contractuală, respectiv 26 februarie 2003 – mai 2004.
Contestaţia în anulare este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin sentinţa civilă nr. 25 din 20 ianuarie 2006 Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ a admis în parte acţiunea precizată de reclamanta SC A.T. SRL Iaşi, a constatat încetat contractul nr. 541 din 26 februarie 2000, încheiat între părţi la 26 februarie 2003, a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantei 21 de dozatoare de apă minerală şi 131 bidoane de policarbonat, şi să-i plătească suma de 8.967,6540 Ron (2.971 dolari SUA – paritate 30.175 lei/1 dolari SUA) reprezentând chirie pentru dozatoare până la 31 ianuarie 2002, actualizată conform cursului leu/dolari SUA la data plăţii efective, a respins celelalte capete de cerere ca prematur introduse şi a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 1.184,7 Ron diferenţă cheltuieli de judecată după compensare.
Apelul declarat de reclamanta SC A.T. SRL Iaşi împotriva acestei sentinţe a fost admis de către Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, care prin Decizia nr. 150 din 21 decembrie 2006 a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 28.025,1540 Ron în loc de 8.967,6540 Ron, reprezentând chirie, până la data de 30 iulie 2004, actualizată la data plăţii efective şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie a fost respins apelul declarat de pârâta SC H. SRL Bacău, fiind obligată aceasta din urmă să plătească reclamantei suma de 18.120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru şi onorariu de expert.
Împotriva acestei decizii pârâta SC H. SRL Bacău a declarat recurs care a fost respins ca nefondat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 2103 din 31 mai 2007.
Art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ. reglementează contestaţia în anulare specială ca fiind o cale extraordinară de atac de retractare ce se poate exercita atunci când prin hotărârile instanţelor de recurs dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Greşeala materială reglementată de art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ. se referă la o greşeală evidentă, involuntară realizată prin omiterea sau confundarea unor elemente importate sau a unor date aflate la dosarul cauzei şi nu greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu dezlegarea dată recursului, astfel că această cale extraordinară de atac se înfăţişează ca o cale de retractare creată de lege doar pentru remedierea unor greşeli materiale, iar nu şi pentru reformarea unor greşeli de fond, dispoziţiile menţionate având un câmp limitat de aplicaţiune urmând a fi interpretate în toate cazurile în mod restrictiv, pentru a nu se deschide în ultimă instanţă calea unui recurs la recurs.
În cauză contestatoarea a invocat ca greşeală materială neobservarea de către instanţă a unei menţiuni aflată pe verso-ul unei note de negociere încheiată între părţi la data de 20 mai 2004.
Este de observat că prin Decizia atacată instanţa de recurs a analizat toate motivele invocate de recurenta SC H. SRL Bacău, contestatoare în cauza de faţă, inclusiv motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. referitor la greşita apreciere a notei de negociere invocată şi în contestaţia în anulare, astfel că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra acestei probleme atunci când a analizat motivul de recurs menţionat.
În acest context nu poate fi reţinut motivul contestatoarei privind neobservarea de către instanţă a unei menţiuni de pe înscris, contestatoarea tinzând prin această cale de atac specială spre reformarea unei greşeli de fond, împrejurare faţă de care, Curtea constată nefondată contestaţia în anulare, urmând a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC H. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 2103 din 31 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2849/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2886/2009. Comercial → |
|---|
