ICCJ. Decizia nr. 2891/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2891/2009
Dosar nr. 5994/86/200.
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Reclamanta SC I.S.O.R. SA, societate comercială cu sediul social în Paris, Franţa, a solicitat prin acţiunea introductivă înregistrată la data de 8 decembrie 2006 pe rolul Tribunalului Suceava, formulată în contradictoriu cu pârâta SC U.R.B.R. Suceava să se constate rezilierea contractului de vânzare cumpărare intervenit între cele două societăţi pentru neexecutarea prestaţiilor de către pârâta şi să fie obligată pârâta la plata sumei de 97.157 Euro cu titlu de daune interese.
În motivare, reclamanta a susţinut că între cele două societăţi au fost stabilite raporturi comerciale specifice contractului de vânzare-cumpărare, prin comenzile avansate urmate de acceptare şi confirmarea lor de către pârâta privind fabricarea şi livrarea mai multor tipuri de rulmenţi, comenzi executate parţial .
Arată reclamanta că pentru două tipuri de rulmenţi 222 13 CW33 şi 222 16 CW 33 termenele de livrare nu au fost respectate, situaţie în care societatea a fost obligată să comande aceste tipuri de rulmenţi la SC R. Bârlad la un preţ superior, diferenţa plătită în plus reprezentând daunele interese pe care le solicită.
2. În cauză pârâta SC U.R.B.R. SA a formulat la data de 19 ianuarie 2007 întâmpinare şi cerere reconvenţională – susţinând că între părţi nu a existat un contract de vânzare-cumpărare pentru cele două tipuri de rulmenţi , ci numai discuţie în legătură cu încheierea unui astfel de contract deoarece societatea nu producea aceste repere.
Sub aspect reconvenţional pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 34.646,70 Euro contra valoare rulmenţi livraţi şi neachitaţi conform facturii nr. 66 din 5 iunie 2006 plus dobânzile legale precum şi dobânda bancară suportată de societate urmare unui credit contractat datorită neplăţii preţului de reclamantă.
3. Prin sentinţa nr. 2996 din 22 octombrie 2007 Tribunalul Suceava, secţia comercială, a admis în tot acţiunea principală şi în parte cererea reconvenţională şi în consecinţă a constatat reziliat contractul de vânzare-cumpărare încheiat de părţi şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 93.130,48 Euro cu titlu de daune interese; reclamanta a fost obligată la rândul său la plata către pârâte a sumei de 34.646,70 Euro reprezentând preţ marfă şi 2.785 Euro cu titlu de dobânzi legale.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut din probatoriul administrat că între părţi s-a încheiat la 18 octombrie 2005 un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect livrarea de rulmenţi de diferite tipuri, contract care deşi nu s-a materializat printr-un înscris, a fost încheiat prin ajungerea acceptării la ofertant.
Reţine instanţa că deşi pârâta nu producea două din tipurile de rulmenţi convenite, această împrejurare este lipsită de relevanţă în condiţiile în care şi-a asumat obligaţia de a le livra, iar neonorarea obligaţiei, reprezintă o neexecutare culpabilă din partea pârâtei, ceea ce a determinat-o pe reclamantă să comande cele două tipuri de rulmenţi la SC R. BÂRLAD , achitând o diferenţă de preţ de 93.130 lei conform concluziilor raportului de expertiză contabilă.
Referitor la cererea reconvenţională instanţa constată că pârâta a livrat în baza facturii nr. 66 din 5 iunie 2000 rulmenţi în valoare de 34.646,7 Euro neachitaţi de reclamanta.
4. Sentinţa a fost apelată de pârâtă pentru motive de netemeinicie şi nelegalitate vizând soluţia adoptată pe cererea principală cât şi respingerea capătului din cererea reconvenţională referitor la acordarea dobânzilor bancare urmare creditului contractat pentru neplată de reclamantă a contravalorii mărfii livrate.
Instanţa de apel a încuviinţat completarea probatoriului administrat în faţa primei instanţe şi administrarea de probe noi, respectiv o expertiză tehnică care să stabilească caracteristicile dimensionale şi de calitate la cele două tipuri de rulmenţi ce fac obiectul principal al disputei şi să examineze mostrele de rulmenţi propuse de pârâtă comparativ cu cei achiziţionaţi de la R. Bârlad.
Totodată s-a încuviinţat şi o nouă expertiză contabilă cu privire la valoarea rulmenţilor livraţi de Bârlad comparativ cu cei comandaţi societăţii pârâte.
5. Prin Decizia nr. 38 din 16 martie 2009 Curtea de apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de societatea pârâtă, a schimbat sentinţa fondului în sensul că a respins acţiunea principală ca neîntemeiată şi a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtă pentru suma de 34.646,70 Euro reprezentând preţ marfă şi 5.170,15 Euro dobândă legală, calculată până la 31 decembrie 2008 şi în continuare până la plata efectivă a debitului.
Instanţa de control judiciar verificând stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea dispoziţiilor legale incidente, a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada încheierii contractului în formă simplificată pentru cele două tipuri de rulmenţi deoarece adresele de confirmare pe care aceasta se sprijină nu sunt semnate de reprezentantul legal al societăţii pârâte, iar la solicitarea reclamantei de a semna contractul transmis în formă electronică pârâta a refuzat .
Reţine instanţa că în absenţa unui contract de vânzare-cumpărare nu se poate discuta de existenţa unei obligaţii nerespectate.
Referindu-se la concluziile expertizei tehnice instanţa constată , în sprijinul argumentelor susmenţionate că marfa achiziţionată de la terţul producător SC R. SA BÂRLAD este diferită faţă de mostrele prezentate de pârâtă pentru cele două tipuri de rulmenţi, ceea ce impune concluzia că marfa achiziţionată de reclamantă nu este una de înlocuire pentru a asimila diferenţa de preţ plătită în plus ca daune interese.
6. Împotriva acestei decizii reclamanta I.S.O.R. SA a declarat recurs la data de 21 aprilie 2009, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului formulat de pârâta şi păstrării în totalitate a sentinţei fondului.
Recurenta şi-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând încălcarea şi aplicarea greşită a legii sub următoarele aspecte:
- instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 969-970 C. civ. şi ale art. 35 C. com. deoarece potrivit art. 35 în materie comercială se aplică principiul consensualismului întrucât obligaţiile se nasc prin voinţa părţilor fără a se impune cerinţa unui act scris, iar între părţi contractul s-a încheiat şi a fost executat în mare parte pentru alte tipuri de rulmenţi din aceiaşi comandă confirmată de aceiaşi persoană, în timp ce celelalte tipuri de rulmenţi în legătură cu care reclamanta a declanşat acţiunea nu au fost executate;
- instanţa de apel a încălcat şi prevederile art. 1020-1021 C. civ. referitoare la clauza rezolutorie ce impunea rezilierea contractului pentru neexecutarea de către pârâtă a obligaţiei de producere şi livrare a celor două categorii de rulmenţi cu atât mai mult cu cât probele efectuate în faza apelului confirma legalitatea şi temeinicia soluţiei fondului; în acest sens expertiza tehnică prin răspunsurile la obiectivele încuviinţate stabileşte că eşantioanele produse de pârâtă nu respectă cerinţele cumpărătorului şi că pârâta trebuia să investească mai multe resurse tehnice şi financiare pentru a atinge nivelul calitativ solicitat de cumpărător;
- probele administrate în fond şi apel confirmă fără nici un dubiu că rulmenţii achiziţionaţi de la Bârlad reprezintă rulmenţi de înlocuire a celor nelivraţi de pârâta, diferenţa de preţ achitată în plus de reclamanta convertindu-se în daunele interese acordate de prima instanţă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 21 septembrie 2009 intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat susţinând în esenţă că motivele dezvoltate de recurenta nu se încadrează în motive de nelegalitate care să poată conduce la modificarea hotărârii.
7. Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate Decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Prima critică formulată de recurentă vizează dezlegarea dată de instanţa de apel în sensul inexistenţei unui contract comercial perfectat între părţi în forma simplificată cu privire la cele două tipuri de rulmenţi.
Codul comercial reglementează prin art. 35-39 o serie de reguli speciale cu privire la încheierea contractelor între persoane depărtate, pornind de la specificul raporturilor comerciale care reclamă o mai mare rapiditate a operaţiunilor comerciale.
Oferta de a contracta şi acceptarea ofertei semnifică existenţa a două manifestări de voinţa precise, complete, ferme şi neechivoce în sensul propunerii de a se încheia un anumit contract şi respectiv acceptarea destinatarului ofertei neîndoielnică de a se angaja juridic în condiţiile propuse în ofertă.
Altfel spus, manifestarea de voinţă a destinatarului ofertei pentru a constitui o acceptare trebuie să fie totală, fără rezerve sau condiţii.
Or, în cauză concluzia instanţei de apel se fundamentează pe probele administrate care relevă că pentru cele două categorii de rulmenţi cu bile, care nu erau în procesul de fabricaţie curentă al societăţii pârâte, discuţiile s-au purtat în legătură cu încercarea de a produce aceste repere după mostrele transmise de beneficiar.
În alte cuvinte, acceptarea ofertei a fost condiţionată posibilitatea producerii celor două repere care să coincidă cerinţelor tehnice ale beneficiarului, care a fost informat despre stadiul tehnic al demersurilor făcute de pârâtă.
Relevantă în acest sens este şi concluzia expertului tehnic potrivit căruia „părţile aflate în litigiu, prin documentele emise cu referire la rulmenţii 22213cw33 şi 22216cw33 au acordat atenţie caracteristicilor dimensionale şi de calitate din faza trimiterii rulmenţilor mostre de către I.S.O.R. şi după executarea mostrelor de către partea pârâtă".
Aşa fiind, cu privire la această categorie de produse nu se poate susţine cu temei că a existat o acceptare necondiţionată a ofertei care să semnifice încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
În sfârşit după art. 39 C. com. acceptarea condiţionată sau limitată se consideră un refuz al primei propuneri, ipoteză care în opinia curţii caracterizează cel mai corect raporturile dintre părţi aşa cum s-au derulat.
- Argumentul recurentei în sensul că pentru reperele ce au format obiectul cererii reconvenţionale acelaşi contract s-a considerat perfectat, este fondat pe o ipoteză falsă, deoarece pentru acele repere acceptarea a fost urmată de executarea contractului şi transmiterea produselor reclamantei, reperele respective intrând în categoria produselor curente fabricate de pârâtă.
Distinct de acestea , între aceiaşi comercianţi se pot derula o multitudine de raporturi în formă simplificată, manifestările de voinţă concordante trebuie să existe însă pentru fiecare categorie de raporturi în mod distinct.
Cum în cauză dezlegarea dată de instanţa de apel pe inexistenţa unui contract perfect de vânzare-cumpărare între părţi pentru cele două repere nu este susceptibilă de critica de nelegalitate formulată, chestiunea rezilierii contractului şi a daunelor interese ce formează obiectul celei de a doua critici a recurentei, nu se mai impune a fi examinată deoarece condiţia rezolutorie, după art. 1020 C. civ. presupune existenţa unui contract sinalagmatic valid în care una din părţi nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC I.S.O.R. SA FRANŢA împotriva deciziei nr. 38 din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2889/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2892/2009. Comercial → |
|---|
