ICCJ. Decizia nr. 2892/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2892/2009
Dosar nr. 6398/111/200.
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 9 octombrie 2006, sub nr. 6398/111/2006, reclamanta SC B.C. SRL SĂCĂDAT, în contradictoriu cu pârâtele SC R. SRL ORADEA, SC E. T.N., SUCURSALA ORADEA, şi PRIMĂRIA COMUNEI BORŞ a solicitat instanţei obligarea pârâtei SC R. SRL să refacă legătura cablurilor electrice, prin care se alimentează cu energie electrică imobilul proprietatea sa din Santăul Mic, înscris în C.F. 286 Borş, nr. Cadastral 17/2, cabluri care au fost rupte de salariaţi ai societăţii pârâte, iar în caz contrar să fie autorizată reclamanta să refacă aceste legături, pe cheltuiala pârâtei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a menţionat că deţine calitatea de proprietar a imobilului sus menţionat, compus din teren şi construcţie, cu titlul de sistare de indiviziune, conform sentinţei nr. 413/2004 a Tribunalului Bihor, fiind pusă în posesie pe numărul cadastral atribuit 17/2, pârâta fiind proprietatea construcţiilor învecinate imobilului, pe nr. Cadastral 17/1 ( ulterior dezmembrate în 17/3 şi 17/4 ). În continuare, reclamanta a susţinut că alimentarea cu energie electrică se realizează dintr-un punct trafo zidit, proprietatea SC E. SA, aflat pe proprietatea pârâtei SC R. SRL, iar la data de 27 septembrie 2006, administratorul şi salariaţii societăţii pârâte au rupt cablurile electrice. Această stare de fapt a fost constatată de echipa de intervenţie a SC E. SA şi de către organele de poliţie, care şi-au afirmat competenţa de a interveni numai cu privire la problemele care apar până la contorul de energie electrică.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 20 decembrie 2006, sub nr. 8335/111/2006, reclamanta SC B.C. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC T.N. SA la încheierea contractului de furnizare a energiei electrice conform art. 42 din Legea nr. 18/2003, de asemenea obligarea acesteia la emiterea avizului tehnic de racordare şi alimentare efectivă la reţeaua de tensiune electrică de la staţia TRAFO, situată pe terenul proprietatea reclamantei. În cadrul acestei pricini a formulat cerere de intervenţie în interes propriu SC R. SRL ORADEA, la data de 29 martie 2007, prin care a solicitat să se constate că este proprietara de drept a staţiei RAFO aflată pe terenul proprietatea reclamantei, precum şi a întregii reţele de energie electrică, de asemenea să se constate că nu şi-a dat acordul cu privire la folosirea transformatorului şi a reţelelor de către reclamantă sau de către pârâta SC E. SA.
Prin încheierea de şedinţă din data de 10 mai 2007, tribunalul a admis, în principiu cererea de intervenţie în interes propriu formulată de către SC R. SA şi a dispus conexarea dosarului nr. 8335/111/2006 la dosarul nr. 6398/111/2006.
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 februarie 2007 pe rolul Judecătoriei Oradea, reclamanta a formulat acţiune împotriva Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor şi a SC P.M.C. SRL, solicitând să se constate existenţa pe terenul proprietatea reclamantei a unui transformator electric ; constatarea dobândirii de către reclamantă a proprietăţii asupra imobilului transformator aerian şi intabularea acestuia în C.F. ca parte integrantă a staţiei de biogaz.
Prin încheierea de şedinţă din data de 12 septembrie 2007, Judecătoria Oradea, a scos cauza de pe rol şi a trimis dosarul la Tribunalul Bihor la completul stabilit pentru soluţionarea dos. nr. 6398/111/2006.
Prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 23 noiembrie 2006, în faţa Tribunalului Bihor, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei SC R. SRL la plata sumei de 4000 lei, reprezentând prejudiciu creat societăţii ca urmare a întreruperii abuzive a furnizării energiei electrice.
Reclamanta la termenul de judecată din data de 22 martie 2006, şi-a extins acţiunea şi în raport cu Primăria Comunei Borş, pentru opozabilitate.
Prin acţiunea reconvenţională depusă la dosarul cauzei, pârâta SC R. SRL a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de furnizare energie electrică încheiat de reclamanta cu SC E. SA precum şi obligarea acesteia la plata sumei de 3.588 lei cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea taxei de utilizare a stâlpilor de înaltă tensiune şi instalaţii adiacente, folosite abuziv de pârâtă în perioada 17 iunie 2004 până la data prezentei.
Prin încheierea de şedinţă din data de 10 mai 2007, Tribunalul Bihor a dispus conexarea dosarului nr. 8335/111/2006, la dosarul nr. 6398/111/2006 şi a admis în principiu cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC R. SRL.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea electrotehnică, concluziile raportului fiind în sensul că nici una dintre părţi nu a prezentat probe judiciare pertinente din care să rezulte cine este proprietarul de drept al postului de transformare şi caracteristicile tehnice de identificare .
Tribunalul Bihor, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 182/COM din 15 mai 2008 a respins acţiunea comercială formulată de reclamantă, astfel cum au fost conexate, a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtă, a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta SC R. SRL şi în consecinţă a constatat că pârâta SC R. SRL are calitatea de proprietar a staţiei TRAFO aflată pe terenul proprietatea reclamantei, precum şi a întregii reţele de electricitate existente în incinta celor două ferme, situate pe fostul număr cadastral nr. 17 Borş ; a respins restul capetelor de cerere ce formează obiectul intervenţiei în interes propriu .
În ceea ce priveşte respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, tribunalul a reţinut că reclamanta nu poate face dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra obiectivului din litigiu, având în vedere că din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare nr. 12/1998, încheiat cu SC C.T.O. SA BORŞ, rezultă că obiectul acestuia este imobilul denumit staţie de biogaz, situat în Santăul Mic, judeţul Bihor, iar în clauza prevăzută la art. III A pct. 1 se arată că terenul aferent, instalaţia electrică şi drumul de acces precum şi instalaţia de alimentare cu apă nu fac obiectul contractului. Faţă de cererea subsidiară, tribunalul a arătat că reclamanta nu a dovedit întrunirea elementelor privind stabilirea răspunderii civile delictuale .
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu a SC R. SRL, tribunalul a reţinut, în parte, temeinicia acesteia, raportat la conţinutul contractului de vânzare cumpărare nr. 1024/2004, prin care SC R. SRL a achiziţionat de la SC C.T.O. SA BORŞ transformator electric, reţele electrice exterioare şi interioare, racord mediu tensiune, asupra căruia s-a instituit un drept de superficie în favoarea pârâtei SC R. SRL, evidenţiat în C.F. .Cererea reclamantei privind obligarea SC E. SA la încheierea contractului de furnizare energie electrică pe o perioadă nedeterminată, a fost respinsă, având în vedere dispoziţiile art. 41 şi art. 42 alin. (1) din Legea nr. 318/2003, potrivit cărora reclamanta nu a efectuat demersurile necesare obţinerii avizului tehnic de racordare, în condiţiile art. 12 şi art. 84 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel pârâta SC R. SRL ORADEA, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei apelate numai cu privire la cererea sa reconvenţională, în sensul obligării reclamantei SC B.C. SRL la plata sumei de 3.588 lei cu titlu de daune. Prin criticile invocate, apelanta a arătat că întrucât din concluziile raportului de expertiză, a rezultat că reclamanta SC B.C. SRL a folosit un număr de 8 stâlpi de energie, proprietatea pârâtei, se impune admiterea cererii de despăgubiri .
Împotriva sentinţei Tribunalului Bihor a formulat apel şi reclamanta SC B.C. SRL, solicitând, în principal, admiterea acţiunii, obligarea pârâtei SC E. T.N. SA la încheierea contractului de furnizare energie electrică pe o perioadă nedeterminată şi emiterea avizului tehnic de racordare şi alimentare efectivă şi să se constate că pe proprietatea sa există un transformator electric, dobândit prin contract de vânzare cumpărare şi intabularea acestuia. În subsidiar, a solicitat să fie obligată pârâta SC R. SRL la refacerea legăturilor cablurilor electrice sau autorizarea refacerii acestora, pe cheltuiala pârâtei. De asemenea, a solicitat respingerea cererii de intervenţie şi a cererii reconvenţionale. Prin motivele de apel a arătat că din probele administrate nu a rezultat identitatea transformatorului cumpărat de pârâtă cu cel care este parte integrantă a staţiei de producere a curentului electric. Faţă de încheierea unui contract de furnizare energie electrică, arată că aceasta se impune, întrucât reţeaua şi transformatorul se află pe domeniul public.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 116/C din 2 decembrie 2008 – A, a admis ca fondat apelul declarat de SC R. SRL, a schimbat în parte sentinţa instanţei de fond, în sensul că a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta SC R. SRL şi a obligat reclamanta SC B.C. SRL SĂCĂDAT la plata sumei de 1680 lei despăgubiri parţiale; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate; a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.
S-a reţinut în considerentele deciziei, că reclamanta prin contractul de vânzare cumpărare nr. 12 din 1998 a cumpărat imobilul staţie biogaz, fără instalaţii electrice, drum de acces şi instalaţii de alimentare cu apă. Pârâta, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1024/2004 a cumpărat o serie de bunuri mobile şi imobile, printre care un transformator, reţele electrice exterioare şi interioare şi racord mediu tensiune. Din raportul de expertiză tehnică a rezultat că în fosta incintă a SC C.T.O. SA exista un singur transformator aerian, transformator de la care reclamanta a fost racordată la reţeaua electrică, prima instanţă reţinând corect că proprietatea asupra transformatorului aparţine intervenientei SC R. SRL ORADEA.
Instanţa de apel, a concluzionat că pârâta SC E. SA nu poate fi obligată la emiterea avizului tehnic de racordare la reţeaua de tensiune electrică, deoarece această societate nu este proprietara transformatorului , iar proprietarul acestor bunuri nu şi-a dat acordul în acest sens. De asemenea, pârâta SC E. SA nu poate fi obligată la încheierea contractului de furnizare energie electrică, în lipsa avizului tehnic de racordare, astfel cum dispune HG nr. 867/2003.
Cu privire la capetele de cerere subsidiare, privind obligarea pârâtei la refacerea legăturii cablurilor, instanţa de apel a arătat că pârâta nu poate fi obligată să-şi dea acordul ori să asigure mijloacele tehnice necesare în favoarea altui consumator, în virtutea dreptului său de proprietate asupra bunurilor sale, având libertate de dispoziţie, posesie şi folosinţă. Cu atât mai mult, nu poate fi obligată ca pe cheltuiala sa să efectueze racordarea unei alte societăţi la energia electrică.
În ceea ce priveşte apelul declarat de pârâta SC R. SRL , instanţa a arătat că din probele administrate în cauză a rezultat că pârâta a fost alimentată cu energie electrică prin intermediul a doi stâlpi proprietatea pârâtei , a cablului dintre aceşti stâlpi şi transformatorului electric aerian până la data de 27 septembrie 2006, iar pentru folosinţa acestora reclamanta datorează contravaloarea folosinţei bunurilor respective, în sumă de 1680 lei.
Împotriva acestei decizii, reclamanta SC B.C. SRL SĂCĂDAT a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, admiterea acţiunilor conexe, respingerea cererii reconvenţionale şi a apelului pârâtei SC R. SRL ORADEA.
Prin motivele de recurs s-a susţinut că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 12/1998 a cumpărat de la SC C.T.O. SA imobilul denumit staţie biogaz, însă nu era necesar ca în cuprinsul contractului să se menţioneze existenţa vreunui transformator, atât timp cât este de notorietate că staţia de biogaz are în componenţa sa şi un transformator. Deşi instanţa de apel face referire la faptul că pârâta SC R. SRL a cumpărat un transformator, precum şi reţele exterioare şi interioare, acesta rămâne neidentificat.
Recurenta susţine că pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra altui transformator, evidenţiat în anexa 33 a caietului de sarcini, fiind evidenţiat post TRAFO şi nu cel care este parte componentă al staţiei de Biogaz.
Recurenta arată în continuare, că pârâta a procedat la deconectarea reclamantei de la punctul TRAFO zidit şi nu de la punctul de transformare staţia biogaz. Instanţa de apel a reţinut în mod incorect că nu am fost niciodată conectaţi la punctul TRAFO zidit.
De asemenea, recurenta a formulat critici cu privire la obligarea sa la plata despăgubirilor, deşi instanţa de apel a reţinut că a fost conectată la reţele de înaltă tensiune proprietatea SC E. SA.
Recursul este nefondat.
Prealabil examinării criticilor formulate de către recurentă, Înalta Curte reaminteşte că recursul este cale de atac, extraordinară, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate strict prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta readuce în discuţie chestiunea interpretării probatoriilor administrate în cauză, respectiv a probei cu expertiză şi interpretarea concluziilor acesteia, deşi aceste critici sunt lipsite de suport legal, în condiţiile abrogării art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Singura critică care poate fi analizată prin prisma precizărilor făcute este cea legată de dobândirea dreptului de proprietate asupra transformatorului electric aerian.
În considerarea dispoziţiilor art. 969 C. civ., SC R. SRL ORADEA a dobândit prin licitaţie publică, ferma de animale care a aparţinut SC C.T.O. SA, inclusiv reţeaua de electricitate şi transformatorul electric, exceptând staţia de biogaz care a fost dobândită de către reclamanta SC B.C. SRL SĂCĂDAT prin contractul de vânzare cumpărare nr. 12/1998.
În ceea ce priveşte transformatorul aerian, ca parte componentă a staţiei de biogaz, acesta a fost înregistrat în evidenţa contabilă a antecesoarei SC C.T.O. SA, în mod separat, cu valoare distinctă de inventar. În concluzie, antecesoarea celor două părţi, a recurentei şi pârâtei SC R. SRL ORADEA, a deţinut în proprietate un singur transformator electric, pe care îl putea înstrăina, celălalt transformator – TRAFO zidit, fiind proprietatea SC E. SA.
Din interpretarea clauzelor contractului de vânzare cumpărare nr. 12/1998, privind transmiterea dreptului de proprietate asupra staţiei biogaz către reclamanta SC B.C. SRL SĂCĂDAT, cu excepţia instalaţiei electrice, respectiv a transformatorului electric aerian, coroborate cu concluziile raportului de expertiză potrivit căruia, în interiorul fermei exista un singur transformator aerian, situat pe unul dintre stâlpii situaţi pe terenul reclamantei, rezultă că proprietatea asupra acestuia a fost dobândită de către pârâta SC R. SRL ORADEA.
Critica recurentei privind lipsa de identitate a transformatorului electric dobândit de către pârâtă, cu transformatorul parte componentă a staţiei de biogaz nu pot fi reţinute în condiţiile în care acesta nu se regăseşte printre componentele menţionate expres în cuprinsul procesului verbal de predare primire încheiat între SC B.C. SRL şi SC C.T.O. SA, deşi era înregistrat separat în evidenţa contabilă a vânzătoarei. Transformatorul în litigiu, se regăseşte însă în contractul de vânzare cumpărare nr. 1024/2004, încheiat cu SC R. SRL ORADEA.
Soluţia instanţei de apel privind admiterea cererii de intervenţie, în raport de argumentele prezentate este legală.
Critica privind obligarea recurentei la plata contravalorii folosinţei bunurilor evidenţiate prin raportul de expertiză este neîntemeiată, decurgând din aplicarea dispoziţiilor art. 998 C. civ., cu referire la prejudiciul creat pârâtei SC R. SRL, prin folosinţa bunurilor acesteia fără acordul părţii.
Faţă de cele reţinute, instanţa de apel a pronunţat o decizie cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale şi pe cale de consecinţă, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
În ceea ce priveşte cererea formulată de către intimata SC R. SRL privind acordarea de cheltuieli de judecată, aceasta va fi respinsă, având în vedere că în susţinerea acesteia au fost depuse la dosar (filele 29, 30, 31, 46 şi 47 dosar recurs) chitanţe, respectiv facturi fiscale şi bilete de tren, în copii xerox, acestea neputând reprezenta documente justificative în condiţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B.C. SRL SĂCĂDAT împotriva deciziei nr. 116/C din 2 decembrie 2008 – A, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Respinge cererea intimatei SC R. SRL ORADEA privind acordarea de cheltuieli de judecată, ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2891/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2893/2009. Comercial → |
|---|
