ICCJ. Decizia nr. 2896/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2896/2009
Dosar nr. 7271/121/200.
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Galaţi, reclamanta SC N. 2 SRL GALAŢI a chemat în judecată pe pârâtele SC A.R.A. SA BUCUREŞTI şi SUCURSALA GALAŢI, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 112.987,77 lei, reprezentând cheltuieli efectuate pentru salvarea Barjei nr. 1392 şi readucerea acesteia în stare de funcţiune, actualizate la data plăţii efective.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta o poliţă de asigurare, iar urmare producerii evenimentului asigurat, respectiv eşuarea barjei, a anunţat pârâta cu privire la producerea evenimentului şi ulterior a luat măsuri pentru salvarea şi repunerea acesteia în stare de plutire. Întrucât evenimentul produs se încadrează în riscurile asigurate, reclamanta a solicitat cheltuielile privind salvarea barjei şi cele privind repararea avariilor constatate în cuantum de 112.987,77 RON.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 969 C. civ., art. 43 C. com. şi pe prevederile Legii nr. 136/1995, modificată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia de neexecutare a obligaţiilor contractuale.
Tribunalul Galaţi, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a reţinut că aceasta este neîntemeiată şi a respins-o, întrucât pârâta a încheiat cu reclamanta poliţa de asigurare seria PMF nr. 3221 din data de 13 martie 2006 şi declaraţia de asigurare.
Cu privire la excepţia de neexecutare a obligaţiilor contractuale invocată în cauză, tribunalul a reţinut că reclamanta a respectat specificaţiile cuprinse în certificatul tehnic de navigaţie şi Regulamentul de Navigaţie pe Dunăre, motiv pentru care excepţia a fost respinsă.
Cu referire la fondul cauzei, Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea astfel cum a fost modificată la data de 29 noiembrie 2007 şi a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 104.552,77 lei, sumă ce urma să fie actualizată la data plăţii efective.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat temeinicia cererii, în conformitate cu dispoziţiile art. 969 alin. (1) C. civ., art. 24 din Legea nr. 136/1995, modificată şi republicată, anexa nr.5A la poliţa de asigurare seria PMF nr. 3221 din 13 martie 2006 şi art. 6.1 din condiţiile generale – anexa 4.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel SC A.R.A. VIENNA I.G. SA, SUCURSALA GALAŢI, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie. Criticile pârâtei au vizat respingerea excepţiilor privind lipsa calităţii procesuale pasive şi a excepţiei de neexecutare a contractului. În ceea ce priveşte fondul cauzei, pârâta a susţinut că acţiunea a fost admisă, în principal reţinându-se că nu a fost începută urmărirea penală, însă nu a existat o hotărâre a instanţei penale în acest sens, care să fie definitivă. În ceea ce priveşte suma solicitată cu titlu de reparaţii, greşit a reţinut instanţa că se referă la reparaţiile pretinse. Pe de altă parte, a stabilit că asigurătorul nu trebuie să suporte şi cheltuielile legate de valoarea mărfii incluse în cheltuielile de salvare a barjei, în condiţiile în care marfa nu era asigurată.
Prin Decizia nr. 100/A din 7 noiembrie 2008, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a respins apelul declarat de pârâtă ca nefondat.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că în mod corect au fost respinse excepţiile invocate de către pârâtă, deoarece există identitate între persoana proprietarului barjei şi reclamantă, iar efectele contractului de asigurare au existat şi la data producerii evenimentului asigurat. În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa de apel a constatat că închirierea navei asigurate era permisă de art. 6.1 din condiţiile generale de asigurare. Cu privire la incidenţa art. 22 C. proc. pen., instanţa de apel a arătat că hotărârea produce efecte depline în faţa instanţei civile în ceea ce priveşte situaţia de fapt reţinută, iar neexercitarea căilor de atac împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, conferă acestea caracterul unei hotărâri penale definitive. Din actele depuse la dosarul cauzei a rezultat că reclamanta a suportat cheltuieli pentru salvarea şi repararea barjei, ceea ce a condus la obligarea pârâtei la plata sumei menţionată în dispozitiv.
Decizia sus evocată a fost recurată de către pârâta SC A.R.A. VIENNA I.G. BUCUREŞTI prin SUCURSALA Galaţi, în cadrul termenului legal, prin care a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa respingerii acţiunii, în principal urmare admiterii excepţiilor invocate şi pe fond ca nefondată. De asemenea, a solicitat, potrivit dispoziţiilor art. 4041 C. proc. civ., întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.
Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. pentru a susţine că instanţa de apel, a respins în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, motivat de faptul că o dată cu închirierea barjei, reclamanta a pierdut calitatea de asigurat . Potrivit dispoziţiilor art. 7 pct. 3 din capitolul VII, contractul de asigurare a încetat de drept la data de 1 septembrie 2006, dată la care reclamanta a închiriat barja. A mai susţinut că pârâta nu avea cunoştinţă despre situaţia închirierii barjei, că a aflat despre închiriere după întocmirea dosarului de daună. În privinţa primelor de asigurare care au fost achitate după desfiinţarea contractului, a susţinut că acestea se pot restitui.
În ceea ce priveşte admiterea acţiunii ca urmare a considerentului privind neînceperea urmăririi penale , recurenta susţine că nu a avut interes să atace rezoluţia procurorului, în condiţiile în care nu a susţinut că barja s-a scufundat datorită neglijenţei numitului M.N. ci a susţinut exploatarea necorespunzătoare a acesteia privitor la remorcarea ei, fapt interzis de certificatul 1764 emis de Autoritatea Navală Română. În aceste condiţii au fost încălcate dispoziţiile prevăzute de art. 8.1 din cap. VIII, instanţa trebuind să admită excepţia de neexecutare a contractului.
În altă ordine de idei, recurenta arată că reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului şi achitării sumelor înscrise în facturi, iar din facturile existente nu se distinge natura serviciilor prestate de furnizori.
Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente :
Prealabil examinării motivelor invocate, Înalta Curte reaminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., recursul, în actuala reglementare este cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care poate atrage controlul judiciar numai atunci când sunt invocate motive de nelegalitate.
Deşi recurenta a invocat în susţinerea recursului motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., fără a încadra şi dezvolta criticile în raport de motivele invocate, din analiza motivelor Înalta Curte constată că invocarea art. 304 pct. 7 este pur formală, neevidenţiindu-se nici una dintre cerinţele textului de lege precizat.
În ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, recurenta a invocat interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 7 pct. 3 din Cap. VII din condiţiile de asigurare, critici care pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit acestui text de lege, interpretarea greşită are în vedere actul juridic dedus judecăţii sau unele din clauzele acestuia.
Revenind la speţa de faţă, prin clauza 7.3 din capitolul VII al condiţiilor de asigurare, părţile au prevăzut un pact comisoriu de gradul IV în situaţia intervenirii uneia dintre situaţiile prevăzute la articolul sus menţionat.
Cu privire la efectele juridice ale pactului comisoriu inserat în contract, Înalta Curte constată că în privinţa intensităţii acestuia, rolul instanţei de judecată nu poate fi suprimat total, intervenţia instanţei fiind redusă la constatarea voinţei părţilor. Astfel, în mod corect a apreciat instanţa de apel că plata primelor de asigurare până la finalul contractului, în condiţiile în care intimata nu a fost înştiinţată în vreun fel despre încetarea efectelor contractului, duce la concluzia că efectele contractului s-au produs pe toată perioada valabilităţii sale.
Invocarea de către recurentă a necunoaşterii faptului că reclamanta a închiriat barja ulterior datei la care a fost asigurată este lipsită de relevanţă, ca urmare a argumentelor prezentate mai sus, potrivit cărora condiţia rezolutorie este operantă în contractele sinalagmatice în temeiul principiului cauzalităţii, dat fiind că executarea unei obligaţii fără a obţine contraprestaţia ei, determină lipsa de cauză a obligaţiei prestate.
Cu referire la interpretarea probelor depuse în susţinerea cererii de chemare în judecată, instanţa de fond şi de apel ca instanţe devolutive şi-au exercitat obligaţiile de a le analiza. Aceste chestiuni care vizează interpretarea probelor nu pot fi reanalizate în recurs în condiţiile în care art. 304 pct. 10 C. proc. civ. a fost abrogat. Prin această abrogare este subliniat încă o dată caracterul extraordinar al recursului, ca fiind cale de atac în care pot fi analizate numai motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Cea de a doua critică, care poate fi circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la aplicarea greşită a dispoziţiilor contractului este nefondată.
Excepţia de neexecutare a contractului, invocată de către pârâtă, vizează refuzul recurentei de a-şi executa propria obligaţie, în condiţiile în care reclamanta a încălcat obligaţia privind remorcarea barjei, prevăzută de pct. 8.1 din capitolul VIII din condiţiile de asigurare. Excepţia de neexecutare a contractului întemeiată pe ideea reciprocităţii cauzelor obligaţiilor în contractele sinalagmatice, este invocată în scopul de a repune în discuţie fondul litigiului. Cu toate acestea este de reţinut că instanţa de apel, potrivit dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ., a confirmat situaţia de fapt reţinută de către rezoluţia de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale, pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi în dosar nr. 11/P/MF/2007. În aceste condiţii, instanţa de apel a statuat în mod corect că reclamanta nu s-a făcut vinovată de neîndeplinirea propriilor obligaţii, astfel încât invocarea lipsei interesului în exercitarea plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale este lipsită de relevanţă juridică.
În ceea ce priveşte criticile recurentei privind faptul că înscrisurile depuse la dosar nu fac dovada că aceste cheltuieli au fost efectuate pentru salvarea şi repararea barjei nr. 1392, determinate de evenimentul asigurat, acestea reprezintă chestiuni de netemeinicie care nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs.
În raport de aceste considerente, constatând că nu se evidenţiază motive de nelegalitate care să determine reformarea deciziei pronunţată de către instanţa de apel, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.
În raport de soluţia pronunţată asupra cererii de recurs, cererea formulată de către recurentă în temeiul art. 4041 C. proc. civ. nu este posibilă, având în vedere menţinerea hotărârii care constituie titlul executoriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.R.A. VIENNA I.G. BUCUREŞTI, SUCURSALA GALAŢI, împotriva deciziei nr. 100/A din 7 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2895/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2897/2009. Comercial → |
|---|
