ICCJ. Decizia nr. 2898/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2898/2009
Dosar nr. 2637/3/2007
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, reclamantul Ministerul Integrării Europene a chemat în judecată pe pârâta SC D.C.G. SRL Braşov solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 512.943,33 lei, reprezentând finanţare necuvenită încasată în baza contractului de grant şi a dobânzilor de întârziere calculate până la data efectuării plăţii, în cuantum de 127.793,33 Ron.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că urmare încheierii contractului de grant, pârâta a beneficiat de un împrumut nerambursabil, pentru implementarea unui proiect, în acest sens primind un avans de 238.279,20 Euro. La momentul analizării cererii de plată finale şi a documentelor s-a constatat existenţa unui sold, care a atras incidenţa art. 17 alin. (2) din Condiţiile Generale ale contractului de grant.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1073-1090 C. civ., dispoziţiile contractului de grant şi art. 56 C. com.
Prin sentinţa civilă nr. 3510 din data de 21 mai 2007, Judecătoria Sectorului 5 a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, având în vedere natura comercială a litigiului.
Tribunalul Bucureşti, soluţionând cauza în primă instanţă, prin sentinţa comercială nr. 3325 din 6 martie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a obligat pârâta la plata următoarelor sume : 512.943,33 lei, reprezentând finanţare necuvenită încasată în baza contractului de grant; 127.793,33 lei reprezentând dobândă eferentă perioadei 4 februarie 2005 – 18 iulie 2005 şi dobânda de întârziere de 17,19% pe an calculată la data de 18 iulie 2005, până la achitarea integrală a debitului principal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 560 din data de 26 noiembrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
Împotriva deciziei sus evocată a declarat recurs pârâta SC D.C.G. SRL Braşov, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurată şi respingerea acţiunii.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte , conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepţia insuficientei timbrări a cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri şi invocării altor excepţii, formulate în faţa instanţelor de judecată, şi a reţinut:
Articolul 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta pârâtă SC D.C.G. SRL Braşov nu a fost însoţită de timbrul judiciar, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 13 noiembrie 2009 cu menţiunea de a depune timbrul judiciar (fila 16 dosar recurs ).
În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 13 noiembrie 2009, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi respectiv art. 30 pct. 1 şi pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de pârâta SC D.C.G. SRL BRAŞOV împotriva deciziei comerciale nr. 560 din 26 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca insuficient timbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2897/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2899/2009. Comercial → |
|---|
