ICCJ. Decizia nr. 2899/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2899/2009
Dosar nr. 24146/3/2007
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin acţiunea introductivă de instanţa înregistrată la data de 5 noiembrie 2003 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, reclamanta SC G. SA, societate aflată în lichidare judiciară, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC L. SA Bucureşti, SC R.E.H. SRL şi SC P. SA Bucureşti obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, ce a aparţinut antecesoarelor sale Întreprinderea A. Bucureşti şi I.T.C. Bucureşti Glina. În drept reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 480 C. civ.
2. Într-un prim ciclu procesual derulat în cauză, acţiunea reclamantei a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant potrivit celor statuate prin sentinţa civilă nr. 25 din 12 ianuarie 2004 de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 1557/A din 24 noiembrie 2004.
Decizia a fost recurată de reclamantă şi intervenienta SC E.T. SRL.
Premergător soluţionării recursului, Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă de ultim grad, a luat act, prin Încheierea de şedinţă din 4 decembrie 2006 de schimbarea denumirii pârâtei SC R.E.H. SRL în SC R.I.G. SRL, precum şi de modificarea cadrului procesual prin transmiterea dreptului litigios ce formează obiectul dosarului către SC G.R.B.G. SRL care a dobândit calitatea de recurentă.
3. Prin Decizia civilă nr. 382 din 26 februarie 2002 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis recursurile declarate de reclamanta SC G.R.B.G. SRL şi intervenienta SC E.T. SRL a modificat Decizia nr. 1557/2004 în sensul că a admis apelul reclamantei a desfiinţat sentinţa fondului şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, secţia civilă.
4. Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, astfel investit prin Încheierea din 18 mai 2007 a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale, a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi înaintarea sa secţiei comerciale din cadrul aceluiaşi tribunal.
5. Prin sentinţa comercială nr. 15561 din 21 decembrie 2007 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea reclamantei ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
Tribunalul a reţinut că potrivit raportului de expertiză topografică dispus în cauză, având ca obiect identificarea spaţiului revendicat şi a persoanelor ce îl ocupă, niciuna dintre pârâte nu are posesia spaţiului sau detenţia precară.
Sentinţa a fost apelată de către reclamantă pentru motive de nelegalitate şi netemeinicia vizând necompetenţa materială şi funcţională a tribunalului comercial şi încălcarea dreptului la apărare şi a principiului disponibilităţii.
6. Prin Decizia comercială nr. 527 din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a apreciat sub un prim aspect că natura comercială a litigiului este impusă de dispoziţiile art. 4 C. com. care instituie o prezumţie de comercialitate a tuturor actelor şi operaţiunilor săvârşite de un comerciant cu ocazia exercitării comerţului său ceea ce înseamnă implicit că acestea sunt considerate fapte de comerţ.
Sub un al doilea aspect instanţa reţine că neacordarea reclamantei a unui nou termen în vederea luării la cunoştinţă a raportului de expertiză nu încalcă dispoziţiile procedurale incidente respectiv art. 209 C. proc. civ.
7. Împotriva acestei ultime decizii reclamanta a declarat recurs, în termen legal, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre competenţa soluţionarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Recurenta şi-a întemeiat criticile de nelegalitate pe motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ.
Argumentând încălcarea competenţei materiale a instanţelor civile, recurenta a susţinut că acţiunea în revendicare a unui spaţiu comercial nu este menţionată ca o faptă de comerţ în art. 3 C. com. şi nici din perspectiva art. 4 din acelaşi cod. Susţine recurenta că acţiunea a fost soluţionată în cauză în primul ciclu procesual de instanţele civile, care verificându-şi propria competenţă au stabilit natura civilă a cauzei.
Arată că într-un litigiu purtat între aceleaşi părţi având ca obiect revendicare, Înalta Curte prin Decizia nr. 3793/2008 a stabilit competenţa instanţelor civile.
Sub aspectul lipsei de temei legal, recurenta critică soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâtelor, în condiţiile în care i-a fost încălcat dreptul de a formula obiecţiuni la raportul de expertiză, raport pe care instanţa de apel şi-a fundamentat dezlegarea dată pe excepţia lipsei calităţii procesual pasive.
8. Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate Decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este fondat pentru motivul vizând încălcarea competenţei materiale prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. pentru considerentele ce urmează.
Criteriul obiectiv şi totodată determinant în stabilirea competenţei materiale, de atribuţiune a instanţelor judecătoreşti este natura litigiului şi valoarea interesului alegat, aşa cum prevăd dispoziţiile înscrise în art. 2 şi art. 3 C. proc. civ.
În ce priveşte natura comercială a litigiului reperele esenţiale sunt cele statuate în art. 3 şi art. 4 C. com. care definesc faptele obiective de comerţ şi instituie o prezumţie de comercialitate asupra celorlalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul încheiat.
Or, acţiunea în revendicare imobiliară nu se înscrie în categoria faptelor de comerţ obiective enumerate în art. 3 pct. 1-20 C. com. chiar dacă această enumerare nu este limitativă, deoarece în ipoteza art. 3 sunt considerate fapte de comerţ obiective numai cele determinate expres de lege, cu alte cuvinte calificate ca atare de lege independent de calitatea sau voinţa autorului lor, după criterii economice care au la bază obiectul şi funcţia economică a operaţiunii.
Din perspectiva prezumţiei de comercialitate instituite prin art. 4 C. com. sunt asimilate faptelor de comerţ, toate obligaţiile şi contractele unui comerciant accesorii faţă de exercitarea activităţii profesionale, dar în conexiune cu aceasta, dacă nu sunt de natură civilă.
Cum acţiunea în revendicare imobiliară întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ. prin funcţia sa esenţială este un act eminamente civil independent de persoana care o promovează, prezumţia de comercialitate este înlăturată.
Distinct de aceste considerente privind obiectul litigiului prin raportare la art. 3 şi art. 4 C. com. se impune a fi subliniat faptul că în cauză s-a derulat un prim ciclu procesual complet în faţa instanţelor civile investite prin acţiunea introductivă iar prin Decizia nr. 382 din 26 februarie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia civilă, ca instanţă de recurs, au fost casate hotărârile pronunţate în fond şi apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare tot instanţei civile.
Or, dezinvestirea instanţei civile Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, printr-o încheiere de scoaterea de pe rol, semnifică o încălcare a dispoziţiilor legale incidente în această materie, art. 158 alin. (3) C. proc. civ., care a rămas nesancţionată de instanţele ulterioare ce s-au considerat în mod nejustificat legal investite.
Pentru aceste considerente, şi având în vedere şi practica judiciară în această materie, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) şi (6) C. proc. civ., va casa sentinţa şi Decizia pronunţată de instanţele comerciale şi va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC G.R.B.G. SRL GLINA prin administrator judiciar K.D. împotriva deciziei comerciale nr. 527 din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, casează Decizia şi sentinţa comercială nr. 15561 din 21 decembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2898/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2900/2009. Comercial → |
|---|
