ICCJ. Decizia nr. 2900/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2900/2009
Dosar nr. 1208/2/200.
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, precizată, în privinţa cuantumului penalităţilor, la data de 19 iunie 2006, şi prin notele scrise, reclamanta SC F.R.P. SA a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F. –C.F.R. SA, R.T.F.C. CRAIOVA, solicitând plata următoarelor sume:
- 60.335,16 lei reprezentând debit restant, ulterior pretenţia fiind redusă la suma de 44.640 lei, iar prin notele scrise la 36.639 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate şi neachitate şi garanţia comercială nerestituită .
- 133.635,87 lei penalităţi de întârziere, din care suma de 44.460 lei pentru suma neplătită până la data sesizării Tribunalului şi 89.995,87 lei pentru plăţi efectuate cu întârziere .
- daune interese al căror cuantum a fost precizat la suma de 72.269 lei, calculate până la rămânerea definitivă a hotărârii şi în continuare, până la executare .
- dobânzi bancare aferente garanţiei de bună execuţie nerestituite.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat un contract de prestări servicii pentru salubrizare radicală, normală, curentă şi pe parcurs a vagoanelor de călători la Revizia de vagoane Târgu Jiu, înregistrat sub nr. 126/2001, acest contract fiind amendat prin mai multe acte adiţionale în sensul majorării tarifelor serviciilor şi prelungit prin acte adiţionale. Reclamanta a susţinut îndeplinirea obligaţiilor contractuale, faţă de care pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a serviciilor în condiţiile stabilite.
Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României prin sentinţa arbitrală nr. 261 din data de 29 noiembrie 2007 a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 36.639 lei din care 31.639 lei contravaloare prestaţii efectuate, iar 5.000 lei garanţie nerestituită şi la 31.639 cu titlu de penalităţi aferente debitului principal, precum şi la 287 lei dobânzi aferente garanţiei nerestituită; a respins capătul de cerere privind acordarea de daune interese .
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte suma de 31.639 lei, aceasta reprezintă contravaloarea serviciilor de salubritate efectuate în beneficiul pârâtei, neachitate, cuantum stabilit de expertiza judiciară efectuată în cauză. Au fost respinse apărările pârâtei privind justificarea acestui refuz de plată, datorită neîndeplinirii de către reclamantă a facilităţilor asumate prin contract în valoare de 31.602,57, contrariul fiind demonstrat de către raportul de expertiză, iar pe de altă parte pârâta nu a formulat cerere reconvenţională prin care să tindă la valorificarea acestor pretenţii. De asemenea, acţiunea a fost admisă în ceea ce priveşte capătul de cerere privind plata penalităţilor de întârziere, în limita debitului principal, în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002. Suma constituită cu titlu de garanţie comercială de către reclamantă fiind supusă restituirii la încetarea contractului şi purtătoare de dobânzi conform contractului a fost admisă de către tribunal. În ceea ce priveşte daunele interese solicitate, acestea au fost respinse întrucât prin art. 19.1 din contract, părţile au inserat o clauză penală, ca mijloc de evaluare convenţională a prejudiciului.
Împotriva acestei sentinţe a formulat acţiune în anulare reclamanta S.N.T.F-C.F.R.C. SA, R.T.F.C. CRAIOVA, solicitând admiterea acesteia, modificarea sentinţei arbitrale, în sensul respingerii cererii privind obligarea pârâtei la plata sumei de 31.639 lei contravaloare prestaţii şi 31.639 lei penalităţi de întârziere. Reclamanta a invocat motivele întemeiate pe dispoziţiile art. 364 lit. f) şi h) C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 203 din 18 noiembrie 2008 a respins ca nefondată acţiunea în anulare .
Analizând acţiunea în anulare prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel a reţinut că temeiul prevăzut de art. 364 lit. f) nu poate fi reţinut, întrucât tribunalul nu s-a pronunţat în afara limitelor acţiunii arbitrale. Cu referire la motivul invocat art. 364 lit. h) C. proc. civ. este nefondat, tribunalul arbitral prin sentinţa pronunţată nu a luat dispoziţii contradictorii, care se exclud reciproc. Curtea a mai arătat că reclamanta încearcă să pună în discuţie chestiuni de netemeinicie care nu pot fi puse în discuţie în cadrul acţiunii în anulare. Cu referire la cuantumul exagerat la care a fost obligată cu titlu de cheltuieli de judecată, Curtea a constatat că pârâta a fost obligată la suportarea cheltuielilor arbitrale în limita pretenţiilor admise, conform art. 48 alin. (1), (3) şi (7) din Regulile de Procedură Arbitrală ale Curţii de Arbitraj.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.N.T.F. C.F.R. C. SA, R.T.F.C. CRAIOVA, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Prin criticile formulate, reclamanta a susţinut, în esenţă următoarele :
- soluţia Curţii de Apel stabileşte dispoziţii contradictorii, care se exclud reciproc, neputând fi puse în executare silită. Astfel, instanţa a interpretat greşit probele aflate la dosarul cauzei, inclusiv expertiza, din care a rezultat că valoarea serviciilor de salubritate a fost achitată integral. În situaţia executării sentinţei, s-au efectua o plată dublă.
- debitul pretins de către reclamantă, reprezintă în realitate cota de 5 % din fiecare factură, care se reţine de beneficiar ca garanţie de bună execuţie, conform clauzei de la pct. 10.
- solicită diminuarea sumei de 21.619,38 reprezentând cheltuieli arbitrale.
Examinând recursul, în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate invocate nu subzistă, pentru considerentele ce urmează :
Prealabil analizei motivelor de recurs, Înalta Curte apreciază că se impun câteva precizări de natură să fundamenteze şi să expliciteze soluţia adoptată.
Obiectul prezentului recurs îl constituie sentinţa comercială nr. 203 din 18 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în soluţionarea acţiunii în anulare a sentinţei arbitrale nr. 158/2008.
Acţiunea în anulare prezintă o serie de particularităţi de regim juridic statuate de dispoziţiile cuprinse în Cartea a IV a ,,Despre arbitraj – Capitolul VIII " .
În acest sens, desfiinţarea hotărârii arbitrale se poate face numai pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ., motive care sunt legate de convenţia arbitrală şi au în vedere conformitatea hotărârii arbitrale cu convenţia arbitrală, precum şi respectarea principiilor procesului civil.
Nici unul dintre cele nouă motive reglementate de dispoziţiile art. 364 C. proc. civ. nu vizează controlul legalităţii şi temeiniciei hotărârii arbitrale sub aspectul soluţionării fondului litigiului arbitral.
Din acest punct de vedere, Curtea de apel a analizat cele două motive de desfiinţare invocate, răspunzând argumentelor reclamantei.
În ceea ce priveşte motivele de anulare invocate, dezlegarea dată de instanţă nu este susceptibilă de critică.
Cu privire la motivul prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ., recurenta nu a invocat, în concret vreuna dintre cele trei ipoteze ale textului menţionat, respectiv: extra petita, minus petita sau plus petita.
În raport de obiectul acţiunii arbitrale şi de sentinţa arbitrală pronunţată, nu rezultă că tribunalul arbitral s-ar fi pronunţat în afara limitelor acţiunii arbitrale, prin urmare temeiul de drept prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ. nu poate fi reţinut.
Motivul prevăzut de art. 364 lit. h) C. proc. civ., vizând faptul că dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire nu se confirmă.
Argumentele invocate în sprijinul acestui motiv, readuc spre analiză fondul litigiului, cu argumentele şi susţinerile care au fost făcute în faţa Tribunalului arbitral şi reluate apoi în acţiunea în anulare.
Criticile recurentei referitoare la plata dublă, la cota de 5 % din fiecare factură , la compensarea obligaţiilor, se referă la netemeinicia hotărârii arbitrale, întemeiată pe interpretarea probelor administrate în cauză, la care face referire şi recurenta, însă în cadrul recursului nu poate fi reanalizat fondul litigiului. Acţiunea în anulare împotriva unei hotărâri arbitrale este limitată numai la motivele procedurale înscrise în art. 364 lit. a) –i) C. proc. civ. În cadrul recursului nu pot fi invocate critici care să depăşească aceste prevederi procedurale, întrucât recursul nu are caracter devolutiv.
Cu privire la motivul de recurs privind cuantumul exagerat al cheltuielilor arbitrale la care a fost obligată reclamanta, Înalta Curte constată legalitatea stabilirii acestuia în raport de dispoziţiilor art. 48 din Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj raportat la dispoziţiile art. 359 şi art. 3596 C. proc. civ. Pe de altă parte, tribunalul arbitral, în mod corect nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 pct. 1 şi 3 C. proc. civ., în ceea ce priveşte reducerea onorariului avocaţial, întrucât în cauză operează dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 51/1995, care statuează că între client şi avocatul său există un contract care nu poate fi controlat sau stânjenit.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.N.T.F. C.F.R. C. SA, R.T.F.C. CRAIOVA, împotriva sentinţei comerciale nr. 203 din 18 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2899/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2901/2009. Comercial → |
|---|
