ICCJ. Decizia nr. 2905/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2905/2009
Dosar nr.16215/63/2008
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.G. i-a chemat în judecată pe pârâţii SC E. SRL şi O.R.C. de pe Lângă Tribunalul Dolj şi a solicitat instanţei să se pronunţe asupra opoziţiei formulată împotriva hotărârii nr. 1 din 21 mai 2008 luată de A.G.O.A. a SC E. SRL prin care s-a hotărât revocarea administratorului B.G. şi numirea unui alt administrator în persoana lui D.S.
Urmare precizării cererii ca fiind opoziţie la Hotărârea nr. 1/2008 luată de A.G.O.A. dar şi cerere în constatarea nulităţii acestei hotărâri, prin încheierea din data de 23 septembrie 2008 instanţa a disjuns cele două cereri, luând în examinare în dosarul nr. 16215/63/2008, cererea privind constatarea nulităţii A.G.O.A. din 1 septembrie 2008, care se află în prezent în faţa Înaltei Curţi în recurs.
Litigiul a fost soluţionat în fond de Tribunalul Dolj, secţia comercială, care prin sentinţa nr. 29 din 2 decembrie 2008, a respins excepţia tardivităţii formulării cererii invocate de pârâta SC E. SRL, ca neîntemeiată, a admis excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului luată în discuţie din oficiu şi, în consecinţă, a respins acţiunea.
Pentru a respinge excepţia tardivităţii formulării acţiunii, instanţa de fond a făcut trimitere la art. 196 şi 132 din Legea nr. 31/1990 şi a stabilit că acţiunea în anulare a hotărârii A.G.A. se poate formula în cazul societăţilor cu răspundere limitată în termen de 15 zile de la data când asociatul a luat cunoştinţă de conţinutul hotărârii. Constatând că actele dosarului nu permit stabilirea cu exactitate a momentului cunoaşterii conţinutului hotărârii, instanţa de fond a apreciatcă termenul de 15 zile nu poate fi considerat împlinit.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului, invocată din oficiu, tribunalul a reţinut, citând art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, că hotărârea adunării generale privitoare la revocarea din funcţie a administratorilor nu poate fi atacată de administratorii revocaţi.
Faţă de dispoziţiile menţionate, prima instanţă a apreciat că administratorii nu pot vota nici personal, nici prin mandatar descărcarea de gestiune sau în orice altă problemă legată de persoana sau administraţia lor. A mai reţinut că hotărârea adoptată nu poate fi atacată în justiţie de administratorii care s-au aflat într-o astfel de situaţie.
Sentinţa fondului a fost apelată de reclamantul B.G. care a criticat soluţia primei instanţe pentru motivul că a aplicat greşit dispoziţiile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.
Apelul a dezvoltat argumente în sprijinul acestei critici invocând faptul că a atacat Hotărârea A.G.A. în calitate de asociat numai cu privire la alegerea noului administrator nu şi cu privire la revocarea sa din funcţie sau la actele sale de administrare.
Examinând apelul reclamantului, Curtea de apel a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza pentru rejudecare aceluiaşi tribunal. Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că administratorul revocat, în calitate de asociat, are dreptul să fie legal convocat la adunare şi poate să atace hotărârea în măsura în care s-au adoptat şi alte decizii privitoare la alte aspecte cum ar fi alegerea unui alt administrator, alegere asupra căreia toţi asociaţii îşi pot exprima opinia .
Împotriva deciziei nr. 59 din 24 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a declarat recurs SC E. SRL invocând drept temei dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.
În argumentarea recursului, pârâta SC E. SRL Craiova a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 întrucât nu a observat faptul că cererea introductivă de instanţă a fost formulată de B.G. în calitatea sa de administrator, acesta aplicând ştampila societăţii pe cerere, de unde rezultă indubitabil că acţiunea a fost formulată în calitatea sa de administrator. Recurenta a mai susţinut că reclamantul nu şi-a arătat prin cererea adresată instanţei calitatea sa de asociat şi că a contestat în realitate revocarea sa din funcţia de administrator motiv pentru care acesta nu are calitate procesuală activă. Autoarea recursului a invocat şi greşita aplicare a art. 132 alin. (2) din aceeaşi lege, pentru motivul că nu a observat faptul că intimatul a fost legal convocat prin confirmarea de primire a convocării şi că despre modificarea actului constitutiv al societăţii realizată în baza hotărârii nr. 1 din 21 mai 2008 a avut cunoştinţă.
În fine, recurenta a criticat Decizia pronunţată de Curtea de apel şi pentru faptul că a făcut aprecieri şi asupra fondului deşi a desfiinţat hotărârea primei instanţe pe excepţia lipsei calităţii procesual active. S-a invocat în cele din urmă şi lipsa calităţii procesual pasive a O.R.C., pe considerentul că acţiunea în anulare a Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor potrivit art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 se soluţionează în contradictoriu cu societatea şi nu cu O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj.
Pentru aceste motive, recurenta s-a considerat îndreptăţită să solicite admiterea recursului şi modificarea deciziei pronunţată de instanţa de apel în sensul respingerii apelului reclamantului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
1. Prima chestiune de drept care se impune a fi examinată în raport de recursul pârâtei SC E. SRL vizează modalitatea în care recurentul a înţeles să respecte regulile procedurale impuse pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac.
2. Din acest punct de vedere trebuie observat că recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., fără a argumenta distinct, în fapt şi în drept, fiecare motiv în parte. Având în vedere că dezvoltarea motivelor de nelegalitate a deciziei recurate, presupune încadrarea într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304, că recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor, Înalta Curte apreciază că lipseşte pentru pct. 7 şi 8, evocate ca temei al recursului, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept astfel că aceste motive nu vor fi analizate întrucât recursul nu este cale de atac devolutivă pentru ca instanţa să fie ţinută să le examineze imaginând eventuale critici care ar putea fi încadrate în aceste motive. În consecinţă nemulţumirea exprimată de recurent dincolo de cerinţele legii nu constituie motive de nelegalitate în sensul prevederilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ.
3. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează două ipoteze, cea a lipsei termenului legal şi cea a aplicării greşite a legii.
Această diferenţiere pe care o cere textul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu a fost făcută de recurentă aşa încât Înalta Curte va examina doar critica ce ar putea fi încadrată, potrivit art. 306 (3) C. proc. civ., în ipoteza aplicării greşite a legii.
4. Dispoziţiile legale a căror aplicare greşită a fost criticată au fost puse în discuţie de recurentă din perspectiva dreptului de a ataca în justiţie hotărârea adunării generale în cazul în care persoana fizică întruneşte calitatea de administrator şi aceea de asociat.
Mai întâi trebuie reţinut că într-o societate cu răspundere limitată revocarea administratorilor constituie o prerogativă exclusivă a adunării generale a asociaţilor.
A doua observaţie este aceea că revocabilitatea ad nutum a funcţiei de administrator este un principiu care este însoţit de o interdicţie prevăzută de art. 132 alin. (4) din legea societăţilor comerciale, prin care se stabileşte expres că „Administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie". Această dispoziţie nu suportă nicio discuţie atunci când în adunarea generală a acţionarilor s-a luat măsura revocării fiind evident că toate celelalte măsuri care se adoptă şi care sunt în legătură directă cu actele de administrare ale administratorului revocat nu pot fi puse în discuţie. În speţă, administratorul revocat a atacat hotărârea A.G.A. pentru motivul că în calitate de asociat, nu şi-a exprimat voinţa asupra alegerii unui alt administrator.
În raport de aceste susţineri instanţa de apel a stabilit în mod corect că instanţa de fond s-a oprit asupra excepţiei lipsei calităţii procesual active, fără să distingă între cele două calităţi, ultima, cea de asociat, fiind de natură să deschidă calea acţiunii în anularea hotărârii adunării generale. Ceea ce a omis să observe instanţa de apel prin soluţia de desfiinţare a sentinţei fondului, care constituie încă un element de analiză a instanţei de trimitere şi va trebui examinat, este legătura dintre revocare şi ceea ce se critică de intimat în calitate de asociat din cuprinsul măsurilor luate de A.G.A.
5. Recurentul a invocat şi încălcarea art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, apreciind că intimatul a avut cunoştinţă despre convocarea adunării generale numai că această chestiune nu se poate examina în recurs întrucât soluţia desfiinţată s-a oprit asupra unei excepţii care viza lipsa calităţii procesual active a reclamantului, convocarea şi respectarea dispoziţiilor statutare şi legale privind convocarea urmând să fie examinate de prima instanţă.
6. Argumentele aduse în sprijinul soluţiei de trimitere cu referire la dreptul reclamantului în calitate de asociat de a fi legal convocat nu constituie o dezlegare dată fondului de către instanţa de apel ci doar un argument ipotetic care sprijină soluţia, urmând ca instanţa să verifice legalitatea convocării în considerarea calităţii sale de asociat cât şi a legăturii dintre măsurile luate de A.G.A. şi revocarea însăşi. În consecinţă critica nu va fi reţinută.
7. Va fi înlăturată şi critica referitoare la stabilirea cadrului procesual întrucât nu a fost pusă în discuţie în apel, iar recurenta nu a promovat o cale de atac pe acest aspect. De asemenea, nu rezultă că a formulat aceste apărări în primă instanţă, care să fie apoi luate în analiză în calea de atac a apelului.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC E. SRL CRAIOVA împotriva deciziei nr. 59 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2904/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2908/2009. Comercial → |
|---|
