ICCJ. Decizia nr. 2927/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2927/2009
Dosar nr. 2111/62/2008
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1946/C din 15 septembrie 2008 Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC L.S. SRL Braşov, obligând pârâta M.V. să îşi dea acordul notarial în vederea obţinerii autorizaţiei de construire şi schimbare a destinaţiei imobilului şi a admis cererea reconvenţională, obligând reclamanta să înceteze activitatea comercială până la obţinerea autorizaţiei.
În motivarea hotărârii se arată, în esenţă, că pârâta refuză în mod abuziv să-şi dea acordul la obţinerea autorizaţiilor necesare desfăşurării activităţii comerciale de către reclamantă. S-a reţinut că, activitatea comercială desfăşurată de reclamantă nu reprezintă o exercitare abuzivă a dreptului său de proprietate. Cu referire la cererea reconvenţională, se menţionează că obţinerea prealabilă a autorizaţiei de construire obliga reclamanta să nu desfăşoare în mod ilegal activitatea comercială.
Împotriva hotărârii au declarat apel atât reclamanta cât şi pârâta, iar prin Decizia nr. 3/Ap din 22 ianuarie 2009 Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a respins apelul declarat de reclamanta SC L.S. SRL Braşov împotriva sentinţei civile nr. 1946/C din 15 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi contencios administrativ; a admis apelul declarat de pârâta M.V. împotriva aceleiaşi sentinţe pe care o schimbă în parte în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta SC L.S. SRL Braşov; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei; a obligat apelanta-reclamantă să plătească apelantei-pârâte 1004,15 cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că probatoriul administrat a relevat faptul că prin activitatea desfăşurată de către reclamantă s-au produs prejudicii pârâtei prin poluarea cu deşeuri, poluarea fonică, nerespectarea programului de activitate în limite rezonabile, prin stricăciunile produse la imobil ca urmare a amenajărilor impuse de specificul activităţi desfăşurate. Acest prejudiciu a fost reţinut şi de instanţa de fond care a apreciat însă că aceste incidente s-au înscris în limitele normale de exercitare a dreptului de proprietate. Aprecierile instanţei de fond sunt greşite, având în vedere că nu s-a luat în considerare faptul că reclamanta şi-a desfăşurat activitatea fără a solicita autorizaţiile legale necesare schimbării destinaţiei imobilului potrivit Legii nr. 50/1991 şi nici nu s-a avut în vedere amplasamentul celor două imobile caracterizat prin ziduri comune, spaţii mici şi înguste între vecinătăţi şi nici destinaţia pe care o are imobilul, acela de locuinţă. În consecinţă, refuzul pârâtei de a-şi da acordul în vederea obţinerii autorizaţiei este întemeiat şi nu abuziv cum a apreciat instanţa de fond. În apel reclamanta a depus buletinul de analiză a noxelor emise ca urmare a activităţii comerciale desfăşurate, din care rezultă că monoxidul de carbon se situa sub limita maximă admisă, însă nu a justificat rezolvarea poluării fonice pentru care a fost sancţionată contravenţional potrivit Legii nr. 12/1990, astfel cum rezultă din adresa I.P.J. Braşov nr. 360537 din 17 noiembrie 2008. Argumentele apelantei reclamante legate de situaţia angajaţilor societăţii ca efect al încetării activităţii, nu pot justifica continuarea unei activităţi desfăşurate cu nerespectarea prevederilor legale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC L.S. SRL, invocând motivul de nelegalitate întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea în totalitate a hotărârii atacate, cu consecinţa obligării intimatei de a-şi da acordul notarial în vederea obţinerii autorizaţiei de construire şi schimbare a destinaţiei imobilului, respingerea cererii reconvenţionale formulată de pârâta-reclamantă M.V. prin care s-a solicitat obligarea recurentei să înceteze activitatea comercială desfăşurată la adresa din Braşov, până la obţinerea autorizaţie de construcţie şi de schimbare a destinaţiei imobilului, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susţinut, în esenţă, că motivele reţinute de instanţa de apel sunt contrazise de înscrisurile depuse în probaţiune; că s-a depus buletinul de analiză a noxelor emise ca urmare a activităţii comerciale desfăşurate din care rezultă că monoxidul de carbon se situa sub limita maximă admisă; că sub aspectul poluării fonice a fost efectuat un buletin de analiză din care rezultă că nivelul zgomotului înregistrat la sediul societăţii este sub limita admisibilă conform Raportului de încercare nr. 1 din 16 noiembrie 2009 emis de Agenţia pentru Protecţia Mediului Braşov; că a dovedit prin materialul probatoriu administrat în cauză că imobilul a fost izolat fonic pentru ca vecinii să nu fie deranjaţi, a fost montat şi un horn de aerisire şi o hotă profesională pentru mirosurile care emană din restaurant, iar programul a fost redus până la ora 2200; că prin încetarea activităţii se creează societăţii un important prejudiciu de ordin material şi moral; că s-au obţinut toate celelalte avize şi documentaţia tehnică aferentă; că intimata nu a demonstrat prin probe că prin activitatea desfăşurată de societate i se creează în prezent un prejudiciu direct.
Intimata M.V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând regularitatea cererii de recurs, în raport de prevederile art. 3021 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplineşte cerinţele art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Recurenta a invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă din analiza criticilor rezultă că raportarea la aceste dispoziţii este formală, deoarece ele nu vizează interpretarea, încălcarea sau aplicarea greşită a legii la care se referă art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În realitate recurenta solicită instanţei de recurs să reaprecieze situaţia de fapt prin reanalizarea probelor şi a concludenţei acestora.
Vizând temeinicia deciziei atacate şi nu legalitatea acesteia, criticile nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Aşa fiind, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) care stipulează expres că cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi în consecinţă Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii privind recursul declarat de reclamanta SC L.S. SRL BRAŞOV împotriva deciziei nr.3/Ap din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2922/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2928/2009. Comercial → |
|---|
