ICCJ. Decizia nr. 2931/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2931/2009
Dosar nr. 3220/104/2007
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2462/C din 10 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu s-a admis în parte acţiunea comercială formulată de reclamantul I.I. în contradictoriu cu pârâtul SC I.P. S.N.C. şi în consecinţă: a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 326.781,075 lei cu titlu de cotă parte aferentă din patrimoniul social al pârâtei, s-au respins celelalte capete de cerere, s-a luat act de renunţarea petenţilor I.M. şi I.G. la judecarea cererilor formulate în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor parţiale de judecată în cuantum de 11.254,33 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin Hotărârea nr. 1 din 15 iunie 2004, asociaţii I.G. şi I.I. au hotărât modificarea actului constitutiv al societăţii pârâte SC I.P. S.N.C., în sensul că reclamantul I.G. şi-a cesionat părţile de interes deţinute în sumă de 60.000 lei către asociatul nou atras, I.M.. La data cesionării părţile de interes deţinute de reclamant reprezentau 50% din capitalul social al pârâtei. Hotărârea asociaţilor s-a concretizat în încheierea actului adiţional de modificare a actului constitutiv al societăţii pârâte. Documentaţia a fost depusă la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt, făcându-se menţiuni raportat la dispoziţiile Legii nr. 31/1990 republicată şi a Legii nr. 26/1990. Tribunalul, în urma interpretării coroborate a probelor administrate şi prin însuşirea concluziilor cuprinse în rapoartele de expertiză a stabilit valoarea patrimonială a societăţii pârâte şi cota parte aferentă reclamantului din valoarea patrimonială de 50%. Faţă de această stare de fapt, tribunalul a admis în parte acţiunea formulată, sens în care a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 326.781,075 lei cu titlu de cotă parte aferentă patrimoniului social al pârâtei şi a respins celelalte capete de cerere.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamantul I.I. şi pârâta SC I.P. S.N.C. şi prin Decizia comercială nr. 44/A din 15 mai 2009 Curtea de Apel Alba Iuia, secţia comercială, a admis apelul formulat de pârâta SC I.P. S.N.C. SLATINA şi în consecinţă a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantului I.I. împotriva pârâtei SC I.P. S.N.C. SLATINA pentru pretenţii şi a înlăturat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată; a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei atacate; a obligat pe reclamantul I.I. să plătească pârâtei SC I.P. S.N.C. SLATINA 3.232,16 lei cheltuieli de judecată în apel; a respins apelul declarat de reclamantul I.I.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că prin expertizele efectuate în faza judecării în primă instanţă şi completările ulterioare s-a stabilit doar valoarea unor active, fără a se stabili şi valoarea pasivului societăţii pârâte la data retragerii reclamantului. În aceste condiţii, într-adevăr, probele respective sunt irelevante în cauză faţă de împrejurarea că prin Hotărârea A.G.A. nr. 1/2004 şi actul adiţional autentificat sub nr. 861 din 15 iunie 2004 de BNP A.I.N. din Slatina s-a stabilit că reclamantul are dreptul la o sumă de bani reprezentând contravaloarea cotei ce îi revine din patrimoniul societăţii.
Patrimoniul pârâtei este format atât din activ, cât şi din pasivul social, iar reclamantul s-a obligat să suporte partea corespunzătoare şi din pierderi până în ziua retragerii.
Raportându-se doar la valoarea unor active, prima instanţă a greşit flagrant, hotărârea pronunţată contravenind prevederilor actului adiţional şi ale Hotărârii A.G.A. nr. 1/2004.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul I.I. invocând motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei atacate, casarea în parte a sentinţei civile nr. 2462/C din 10 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu şi pe fond obligarea intimatei la plata contravalorii a 50% din patrimoniul ce se regăsea la data de 15 iunie 2004.
În subsidiar, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Alba Iulia pentru a fi administrată proba cu expertiza tehnică de specialitate pentru a se stabili contravaloarea cotei ce-i revine din patrimoniul societăţii, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea în fapt a recursului recurentul a arătat în esenţă, că Decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină; cuprinzând de asemenea motive contradictorii; că pe de o parte în aceleaşi considerente se arată că tribunalul a administrat probe ce erau necesare cauzei şi pe de altă parte precizează că aceeaşi instanţă a greşit flagrant; că pe de o parte se arată în considerente că instanţa trebuia să stabilească suma contravalorii ce i se cuvine cotei cesionate şi pe de altă parte nu stabileşte suma contravalorii cotei, respingând acţiunea; că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 129 pct. 5 C. proc. civ..
Intimata I.P. S.N.C. SLATINA a formulat întâmpinare şi concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul I.I. a depus şi concluzii scrise solicitând admiterea recursului.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamant.
Nu se constată existenţa cerinţelor necesare pentru reţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor oferind posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii ei.
Instanţa s-a referit la probele dosarului făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludenţei şi utilităţii lor în lămurirea faptelor deduse judecăţii, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Pentru a exista contrarietate între considerente trebuie ca acestea să se excludă reciproc. Or motivele care tind la respingerea acţiunii ca nefondată nu sunt în situaţia de a se exclude reciproc. Instanţa de apel a reţinut corect, că raportându-se doar la valoarea unor active, prima instanţă a greşit, hotărârea pronunţată contravenind prevederilor actului adiţional şi ale hotărârii A.G.A. nr. 1/2004. Patrimoniul pârâtei este format atât din activ cât şi din pasivul social, iar reclamantul s-a obligat să suporte partea corespunzătoare şi din pierderi până în ziua retragerii.
Nici motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit, instanţa de apel examinând apelurile în limita criticilor formulate prin acestea, cu respectarea prevederilor art. 129 pct. 5 C. proc. civ.
Instanţa de apel a învederat părţilor necesitatea administrării unei noi expertize contabile care să stabilească patrimoniul pârâtei la data de 15 iunie 2004 şi contravaloarea cotei părţi ce ar reveni reclamantului, însă părţile nu şi-au însuşit această probă.
Deşi dispoziţiile legale îi îngăduie instanţei să ordone chiar din oficiu, trecând peste împotrivirea părţilor, administrarea unei probe, este subînţeles că atunci când administrarea probei implică cheltuieli, ordonarea din oficiu a dovezii numai apare ca posibilă.
Rolul activ al instanţei prevăzut de art. 129 C. proc. civ. nu poate constitui temeiul substituirii instanţei în poziţia procesuală a părţilor.
Constatând că reclamantul nu a făcut, potrivit art. 1169 C. civ. proba pretenţiilor sale, deşi în cadrul judecăţii în apel acesta a avut această posibilitate pe care a refuzat-o în cunoştinţă de cauză, astfel cum rezultă din practicaua deciziei, se reţine că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.I. împotriva deciziei nr. 44 A din 15 mai 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2928/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2939/2009. Comercial → |
|---|
