ICCJ. Decizia nr. 2939/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2939/2009
Dosar nr. 966/59/2009
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 35 din şedinţa din camera de consiliu de la 24 august 2009 Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a admis cererea formulată de SC B.G. SA ARAD în contradictoriu cu intimata M.O.I., a dispus suspendarea provizorie a executării silite a sentinţei civile nr. 1551/2009 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 970/108/2009, până la soluţionarea cererii de suspendare din cadrul apelului declarat împotriva aceleiaşi hotărâri.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că se impune luarea de urgenţă a acestei măsuri întrucât în condiţiile actualei crize economico-financiare, prin executarea silită a sumei de 139.378 lei (echivalentul a 32.049,32 Euro + 4.005 lei cheltuieli de judecată), la care se adaugă cheltuieli de executare silită, mai înainte ca hotărârea ce constituie titlu executoriu să devină definitivă există riscul de a se crea un blocaj al activităţii societăţii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata M.O.I. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare provizorie a executării silite a sentinţei civile nr. 1551/2009 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 970/108/2007.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut, în esenţă, că soluţionarea cererii de ordonanţă preşedinţială fără citarea părţilor nu a fost motivată de către instanţă; că exigenţele principiului contradictorialităţii impun ca orice cereri care se adresează instanţelor judecătoreşti să fie soluţionate cu citarea părţilor; că în cauză s-a procedat la judecarea pricinii în camera de consiliu tratament inegal pentru părţile din proces; că din actele de la dosarul cauzei nu se poate trage concluzia că sunt îndeplinite cerinţele esenţiale ale ordonanţei preşedinţiale; că urgenţa nu a fost apreciată în concret de către instanţa de judecată;
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de intimată.
Nu se constată existenţa cerinţelor necesare pentru reţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor oferind posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii ei în ceea ce priveşte cerinţele esenţiale ale ordonanţei preşedinţiale, astfel cum este enunţată expres prin dispoziţiile art. 581 alin. (1) C. proc. civ.
Recurenta a invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă dezvoltarea în fapt nu permite încadrarea criticilor în motivul de nelegalitate invocat pentru a face posibil controlul judiciar.
Principiul contradictorialităţii nu a fost încălcat în cauză, legea stabilind principiul potrivit căruia ordonanţa se poate soluţiona chiar şi fără citarea părţilor, iar instanţa de judecată sesizată a apreciat că judecata se poate desfăşura şi fără citarea părţilor.
Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., partea trebuia să dovedească vătămarea şi prejudiciul cauzat, alături de faptul că acest prejudiciu nu poate fi înlăturat decât prin anularea actului.
În cauză recurenta nu a făcut nicio dovadă în acest sens de natură a atrage nulitatea hotărârii ca urmare a judecării cauzei în camera de consiliu.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit, instanţa reţinând corect îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 581 C. proc. civ.
Instanţa a apreciat în concret asupra urgenţei considerând că se impune luarea măsurii suspendării provizorii a executării silite, până la soluţionarea cererii de suspendare din cadrul apelului întrucât există riscul de a se crea un blocaj al activităţii societăţii, precum şi riscul ca întoarcerea executării silite să nu mai fie posibilă datorită insolvabilităţii creditoarei.
În ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., nu mai există temei legal pentru cenzurarea în recurs în condiţiile abrogării acestuia.
Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta M.O.I. împotriva încheierii nr. 53 din 24 august 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială în dosarul 966/59/2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2931/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2940/2009. Comercial → |
|---|
