ICCJ. Decizia nr. 311/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 311/2009
Dosar nr. 2242/105/2007
Şedinţa publică din 5 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 decembrie 2006 reclamanta B.I. a chemat în judecată pârâta SC A. solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de executări lucrări construcţii încheiate la data de 18 septembrie 2006 şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 7.000 Euro reprezentând avans încasat la data de 21 septembrie 2006 cu dobânda legală aferentă sumei până la achitarea integrală a debitului şi penalităţi de 1% din valoarea rămasă neexecutată, respectiv din valoarea contractuală de 23.000 Euro cu cheltuieli de judecată.
In susţinerea cererii reclamanta a arătat că între părţi la data de 18 septembrie 2006 s-a încheiat un contract privind executarea de lucrări de construcţii la imobilul proprietatea sa, situat în comuna Tărtăşeşti jud. Dâmboviţa având ca obiect execuţie acoperiş clădire cu forme metalice şi tablă sandvici-poliuretan de 5 cm, jgheaburi şi burlane, cu termen de execuţie şi predare a lucrării cu recepţia la data de 18 octombrie 2006, contract ce nu a fost respectat de pârâtă.
Pârâta prin apărările făcute a invocat excepţia de neexecutare a contractului, întrucât reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de plată a avansului, astfel că este de acord cu rezilierea contractului.
Tribunalul Prahova prin sentinţa nr. 1493 din 30 octombrie 2007 a respins excepţia de neexecutare a contractului invocată de pârâtă, a admis acţiunea, a dispus rezilierea contractului de executare lucrări de construcţii, obligând pârâta la restituirea sumei de 7.000 Euro la data efectuării plăţii şi dobânda aferentă acestei sume, începând cu data de 21 septembrie 2006 până la plata integrală a sumei, cu cheltuieli de judecată în sumă de 5.639,3 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin probele administrate reclamanta a făcut dovada plăţii avansului de 7.000 Euro, ceea ce a şi determinat începerea lucrărilor şi a pus la dispoziţia executantului autorizaţia de construire valabilă.
S-a mai reţinut totodată că pârâtei nu i-a fost cauzat nici un prejudiciu deoarece materialele de construcţie puse la dispoziţia reclamantei nu au fost folosite la edificarea acoperişului, iar reclamanta a notificat societatea să-şi ridice aceste materiale depozitate în curtea imobilului său.
Instanţa a respins excepţia neexecutării contractului invocată de pârâtă şi constatând că obiectul acestuia nu a fost executat din culpa exclusivă a pârâtei în temeiul art. 1020 - 1021 C. civ. a dispus rezilierea contractului şi restituirea sumei achitate cu titlu de avans, precum şi dobânda aferentă conform OG nr. 9/2000.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel pârâta criticile făcând referire la modul eronat în care s-a reţinut situaţia de fapt ce a condus la pronunţarea hotărârii atacate.
Astfel se susţine că a executat pentru reclamanta-intimată conform devizului anexat lucrări în valoare de 39.683,63 lei, aceasta nu a îndeplinit nici o obligaţie de plată. Motivat de această situaţie a înţeles să sisteze orice lucrare, motiv pentru care reclamanta cu rea credinţă a promovat cererea de chemare în judecată, întemeindu-şi pretenţiile pe baza unei facturi fiscale, acceptate de către aceasta, înscris care constituie un titlu propriu de creanţă.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 61 din 25 martie 2008 a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că judecătorul fondului a respins corect excepţia de neexecutare a contractului.
Susţinerea apelantei potrivit căruia altele ar fi modalităţile de certificare a plăţilor efectuate de către un agent economic, a fost înlăturată cu motivarea că specificul obligaţiilor comerciale determină un anumit specific al condiţiilor de probă a drepturilor subiective izvorâte din raporturile juridice comerciale potrivit art. 46 C. com.
Cu petiţia înregistrată la data de 12 mai 2008 pârâta SC A. SRL a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine şi prin concluziile scrise că în mod eronat acţiunea a fost admisă doar în baza probei testimoniale a martorului audiat la propunerea reclamantei, martor ce era chiar fratele acesteia din urmă fiind evidentă subiectivitatea acestuia.
Recursul este nefondat.
Recursul, în reglementarea procedurală actuală, este o cale de atac extraordinară supusă regulilor cuprinse în Titlul V intitulat căile extraordinare de atac. Pentru promovarea recursului, art. 3021 C. proc. civ., instituie dispoziţii obligatorii, sancţionate, în caz de nerespectare, cu nulitatea.
Printre aceste dispoziţii se instituie obligativitatea pentru recurentă de a indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor. Din expunerea motivării recursului rezultă că s-au abordat critici privind modul de interpretare a probatoriilor, or art. 304 C. proc. civ. prevede că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de punctele 1-9, care nu se regăsesc în motivarea recursului.
Trebuie reţinut că recursul nu are caracter devolutiv, pentru a se trece la examinarea fondului litigiului, lucru firesc câtă vreme recurenta a beneficiat de o astfel de cale de atac .
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SRL PLOIEŞTI, împotriva deciziei nr. 61 din 25 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 305/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 315/2009. Comercial → |
|---|
