ICCJ. Decizia nr. 3129/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 3129/2009
Dosar nr. 23676/3/2007
Şedinţa publică de la 26 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.G. i-a chemat în judecată pe pârâţii SC V.C. SRL Bucureşti şi E.I. solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunţa instanţa de judecată să dispună anularea în parte a Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor SC V.C. SRL Bucureşti nr. 1 din 5 aprilie 2007, cu datele cuprinse în cererea de depunere şi menţionare acte, dată în dosar 149.032/2007 prin încheierea nr. 20197 din 13 aprilie 2007 cu privire la retragerea asociatului G.S. şi excluderea asociatului E.I. în baza art. 196 din Legea nr. 31/1990 modificată şi republicată, precum şi radierea menţiunii din Registrul Comerţului, precizând că hotărârea mai sus menţionată nu îndeplineşte condiţiile de fond şi formă pentru a produce efecte juridice, prin această hotărâre fiind denaturat adevărul, susţinând că sub aspectul retragerii asociatului S.G. hotărârea este netemeinică şi nelegală întrucât administratorul E.I. nu a menţionat în procesul verbal intenţia reclamantului de retragere din societate.
Reclamantul şi-a precizat acţiunea la data de 17 septembrie 2007 solicitând anularea în parte a Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor a SC V.C. SRL Bucureşti din 5 aprilie 2007 cu privire la descărcarea de gestiune a administratorilor pe anul 2006, aprobarea cererii retragerii asociatului G.S. şi radierea menţiunii din Registrul Comerţului, precum şi cu privire la reinvestirea profitului net în valoare de 106.458 lei.
Pârâtul E.I. a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului E.I. în condiţiile art.196 raportat la art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
La data de 19 octombrie 2007 asociatul C.OG a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantului, cerere care a fost încuviinţată prin încheierea de şedinţă de la 14 ianuarie 2008.
Prin aceeaşi încheiere de şedinţă tribunalul, faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul E.I., luând act de susţinerile părţilor a apreciat că în cauză, calitatea procesuală de pârât o poate avea numai societatea comercială a cărei voinţă juridică este exprimată în hotărârea A.G.A. atacată prin prezenta cerere.
Prin sentinţa comercială nr. 6712 din 30 mai 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia tardivităţii acţiunii, a admis acţiunea reclamantului, a dispus anularea în parte a Hotărârii Adunării Generale nr. 1 din 5 aprilie 2007 referitoare la descărcarea de gestiune a administratorului pentru anul 2006, reinvestirea profitului net şi aprobarea cererii de retragere a asociatului S.G., a admis cererea de intervenţie formulată de intervenientul C.OG, a dispus radierea menţiunii din registrul comerţului şi a obligat-o pe pârâta la plata sumei de 31,39 cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că reclamantul a formulat acţiunea în condiţiile art. 196 din Legea nr. 31/1990 republicată, precizarea acţiunii fiind făcută potrivit art. 132 C. proc. civ., astfel încât nefiind o cerere separată, ci o completare deja formulată, excepţia tardivităţii formulării completării la acţiune este neîntemeiată.
Pe fondul cererii a reţinut că punctele referitoare la descărcarea de gestiune şi reinvestirea profitului net nu figurau pe ordinea de zi aşa cum rezultă din convocatorul din 30 ianuarie 2007 şi procesul verbal încheiat la 22 martie 2007, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 republicată şi în consecinţă hotărârea este nulă şi că administratorul societăţii trebuia să se abţină de la vot în ceea ce priveşte descărcarea sa de gestiune întrucât deţinea o cotă de 60% din capitalul social aşa cum dispune art. 126 alin. (2). A mai reţinut instanţa de judecată că adunarea generală a fost nestatutară în temeiul art. 18 pct. 1 alin. (2) din Statutul societăţii în ceea ce priveşte punctul referitor la reinvestirea profitului net de 106.458 lei.
Tribunalul a apreciat că adresa reclamantului înregistrată cu nr.57 din 2 aprilie 2007 nu întruneşte condiţiile unei cereri de retragere în accepţiunea art. 226 lit. b) din Legea nr. 31/1990, toate aceste motive determinând anularea parţială a hotărârii atacate, tribunalul dispunând şi radierea menţiunilor din Registrul Comerţului iar cu privire la cererea de intervenţie accesorie, reţinând soluţia dată pentru cererea principală, a apreciat-o ca întemeiată şi în consecinţă a admis-o.
Apelul declarat de pârâta SC V.C. SRL Bucureşti a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 32 din 26 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, fiind obligată pârâta şi la plata cheltuielilor de judecată către intimaţi, în sumă de 1.000 lei reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 48 alin. (1) C. proc. civ. în situaţia de coparticipare procesuală se aplică principiul independenţei procesuale astfel că oricare dintre coparticipanţi are posibilitatea de a declara apel numai pentru apărarea propriilor interese, apelul SC V.C. SRL Bucureşti nefiind extins şi asupra pârâtului E.I., că pentru aceleaşi considerente este nefondat şi motivul de apel care critică hotărârea apelată pentru nepronunţarea instanţei pe cererea reclamantului privind excluderea pârâtului E.I., aspectul nefiind de natură să vatăme interesul pârâtei.
A mai reţinut instanţa că faţă de dispoziţiile art. 132 C. proc. civ. este indubitabil că cererea completatoare a fost formulată în termen legal, fiind depusă la prima zi de înfăţişare, termenul de 15 zile prevăzut de art. 196 din Legea nr. 31/1990 fiind examinat prin prisma cauzei de nulitate absolută care priveşte acţiunea, astfel că termenul la care se produce completarea de acţiune într-o astfel de situaţie este irelevant în această cauză.
Instanţa de apel, după aprecierea probatoriilor administrate în cauză, a apreciat corect modul în care instanţa de fond a analizat motivele anulării parţiale a deciziei referitoare la descărcarea de gestiune a administratorului şi reinvestirea profitului net, precum şi la retragerea asociatului S.G., motiv pentru care a menţinut soluţia instanţei de fond, respingând apelul.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului iar pe fond respingerea cererii reclamantului astfel cum a fost modificată, precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de C.OG
După prezentarea situaţiei de fapt recurenta a criticat Decizia pe care o consideră pronunţată cu încălcarea dispoziţiile art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 dar şi a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) C. proc. civ. susţinând că pârâtul E.I. nu are calitate procesuală pasivă în cauză iar invocarea independenţei procesuale nu justifică respingerea acestui motiv de apel întrucât instanţa din oficiu avea obligaţia de a stabili cadrul procesual corect şi de a pune în discuţie această excepţie din oficiu.
Recurenta a criticat Decizia şi sub aspectul respingerii motivului de apel referitor la nepronunţarea instanţei de fond cu privire la capătul de cerere referitor la excluderea asociatului E.I., dar şi sub aspectul greşitei soluţionări a excepţiei tardivităţii depunerii cererii de anulare a Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor nr. 1 din 5 aprilie 2007 cu privire la descărcarea de gestiune a administratorului şi reinvestirea profitului raportată la art. 196 din Legea nr. 31/1990 republicată precum şi la respingerea apelului cu privire la hotărârea adoptată în Adunarea Generală referitoare la retragerea asociatului S.G.
Recursul este fondat şi se va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii. Având în vedere aceste dispoziţii Curtea va analiza cu prioritate motivul de recurs referitor la nelegalitatea soluţiei privind soluţionarea excepţiei tardivităţii depunerii cererii de anulare a hotărârii atacate.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 25 iunie 2007 iar cererea precizatoare a fost primită la data de 17 septembrie 2007 - primul termen de judecată fixat în cauză.
Conform art. 196 din Legea nr. 31/1990 modificată, dispoziţiile prevăzute pentru societăţile pe acţiuni, în ceea ce priveşte dreptul de a ataca hotărârile Adunării Generale se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată, termenul de 15 zile prevăzut de art. 132 alin. (29 urmând să curgă de la data de la care asociatul a luat cunoştinţă de hotărârea adunării generale pe care o atacă.
Cererea precizatoare, conţinând elemente şi cereri noi, şi care a schimbat obiectul cererii introductive a reclamantului a fost formulată de acesta şi primită de instanţă la termenul din data de 17 septembrie 2007, cu mult peste termenul de judecată prevăzut de art. 196 din Legea nr. 31/1990 raportat la data de 11 iunie 2007 - momentul luării la cunoştinţă a hotărârii adunării generale - şi se referă la solicitarea anulării în parte a Hotărârii Adunării Generale cu referire la descărcarea de gestiune a administratorilor pentru anul 2006, reinvestirea profitului net de 106.458 lei, aprobarea cererii nr. 830 din 6 decembrie 2006 a asociatului G.S. şi radierea menţionării în Registrul Comerţului a depunerii hotărârii adunării generale a asociaţilor nr. 1 din 5 aprilie 2007 cu datele cuprinse în cererea de depunerii şi menţionare acte, dată în dosar nr. 149032/2007 prin încheierea 20197 pronunţată în şedinţa publică din 13 aprilie 2007.
De reţinut este faptul că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că faţă de dispoziţiile art. 132 C. proc. civ. este indubitabil că cererea completatoare a fost formulată în termen legal fiind depusă la prima zi de înfăţişare, completarea acţiunii privind constatarea nulităţii absolute parţiale a Hotărârii A.G.A. putând fi examinată oricând, întrucât cauza de nulitate invocată de reclamant priveşte nulitatea relativă a hotărârii, reclamanta cerând prin acţiune anularea Hotărârii Adunării Generale reglementată de dispoziţiile Legii nr. 31/1990, lege specială care prevede termenul special de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii adunării generale, aşa cum este reglementat de art. 196 raportat la art. 132 alin. (2), astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun privind imprescriptibilitatea acţiunii în cazul nulităţii absolute.
Ca urmare cererea precizatoare prin care a fost schimbat obiectul acţiunii a fost depusă peste termenul prevăzut de art. 196 raportat la art. 132 din Legea nr. 31/1990 aşa încât se va admite excepţia privind prescrierea dreptului la acţiune şi în consecinţă se va admite recursul urmând a fi modificată Decizia atacată în sensul respingerii acţiunii, context în care nu vor mai fi analizate celelalte motive de recurs.
Pentru aceleaşi motive se va respinge şi cererea de intervenţie formulată de C.OG
Conform art. 274 C. proc. civ. partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere să plătească cheltuieli de judecată şi cum recurenta â€" pârâtă a solicitat cheltuieli de judecată de la reclamantul S.G., cererea urmează a fi admisă şi obligat acesta din urmă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.190 lei conform documentelor aflate la filele 26-27 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC V.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 32 din 26 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică Decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de SC V.C. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 6712 din 30 mai 2008 a Tribunalului Bucureşti pe care o schimbă în tot în sensul că admite excepţia tardivităţii şi respinge acţiunea.
Respinge cererea de intervenţie formulată de C.OG
Obligă reclamantul S.G. la 1.190 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3072/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3170/2009. Comercial → |
|---|
