ICCJ. Decizia nr. 3069/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3069/2009
Dosar nr. 91/120/2008
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2009
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că prin sentinţa nr. 91 din 12 iulie 2008 a Tribunalului Dâmboviţa s-a admis acţiunea reclamantei şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâte şi autentificat sub nr. 581/12/03.2005 BNP F.M. din Moreni.
Apelurile, declare de pârâţii SC T.A.I.J.T.L. SA GĂIEŞTI şi SC. A.V. SRL TÂRGOVIŞTE împotriva acestei sentinţe, au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 212 din 28 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii SC T.A.I.J.T.L. SA GĂIEŞTI şi SC. A.V. SRL TÂRGOVIŞTE.
Cât priveşte recursul declarat de pârâta SC. A.V. SRL TÂRGOVIŞTE, acesta urmează a fi anulat ca netimbrat întrucât, deşi legal citată cu menţiunea de achita 6 lei taxă judiciară de timbru şi un timbru judiciar de 0,15 lei, aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei. Se constată, astfel, că obligaţia ce îi revenea, sub aspectul timbrajului, nu este satisfăcută.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997:"(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. (2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară. (3) Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii."
Potrivit art. 3 din OG 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997:"(2) În cazul în care cererile prevăzute la alin. (1), indiferent dacă privesc fondul sau o cale de atac, au ca obiect o valoare mai mare de 1.000 lei, se aplică timbre judiciare de 1,5 lei, dacă valoarea este de peste 1000 lei, se aplică timbre judiciare de 3 lei, iar dacă valoarea este de peste 10000 lei, se aplică timbre judiciare de 5 lei."
Art. 9 din acelaşi act normativ prevede că, pentru: "cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru."
Cât priveşte recursul declarat de SC T.A.I.J.T.L. SA GĂIEŞTI se va reţine că au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În esenţă, această recurentă a susţinut că Decizia atacată este insuficient motivată, că acţiunea revocatorie este condiţionată de naşterea sau măsura stării de insolvabilitate, că nu s-a dovedit frauda debitorului şi nici complicitatea la fraudă a terţului. Recurenta a mai susţinut şi că hotărârile celor două instanţe sunt netemeinice şi sub aspectul stabilirii situaţiei de fapt.
Analizând Decizia prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul acestei recurente pentru următoarele considerente:
Cât priveşte primul motiv, Curtea reţine că critica, astfel cum a fost dezvoltată, nu se poate circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se observă lesne că a fost invocat în mod nefondat deoarece hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi conţine suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. De altfel, judecătorul nici nu trebuie să răspundă în mod separat fiecărui argument, fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care şi-a întemeiat acţiunea ori apărarea. În aceste condiţii, sunt nefondate susţinerile pârâtei recurente în sensul că Decizia recurată nu ar fi fost motivată de către instanţa de apel, dimpotrivă, aceasta apreciind în mod corect şi motivat situaţia de fapt pe baza probelor administrate în cauză.
Obiectul prezentei cauze îl constituie constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 581 din 12 martie 2005.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă cu certitudine că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 581 din 12 martie 2005, asupra imobilelor care fac obiectul acestui contract, era instituit sechestru de către Administraţia Finanţelor Publice Târgovişte, procesul verbal de sechestru fiind înscris in Registrul de somaţii de la Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Târgovişte sub nr. 118/2004. Cu toate acestea, însă, eliberarea extrasului de carte funciară cu menţiunea "fără sarcini" a fost eliberat de Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Dâmboviţa, după preluarea activităţii de carte funciară de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. În momentul în care s-a solicitat eliberarea extrasului, era obligatorie, conform legii, şi cercetarea registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni de către asistentul registrator din cadrul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, lucru care nu a fost făcut.
Neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către un funcţionar public al unei instituţii publice nu poate fi imputabilă organul fiscal şi, cu atât mai mult, nu poate profita unui cumpărător de rea-credinţă care, la momentul înstrăinării bunurilor, avea cunoştinţă despre indisponibilizarea lor, aşa cum rezultă din.
1. Procesul verbal de sechestru nr. 18140 din 21 mai 2004 a fost semnat de debitoare, prin reprezentant.
2. Semnarea procesului verbal de sechestru presupune cunoaşterea conţinutului acestuia, inclusiv a menţiunii de pe verso-ul acestuia, precum că un exemplar va fi comunicat la Judecătoria Tâ rgovişte.
3. Contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat de reprezentantul legal al SC T.A.I.J.T.L. SA - H.L. şi de cel al cumpărătoarei - SC A.T.V. SRL, B.P.V., viitoare H.
4. Vânzarea a avut loc la câteva zile de la înfiinţarea S.C. A.V. S.R.L., societatea s-a înfiinţat la data de 03 martie 2005, iar vânzarea a avut loc la data de 12 martie 2005.
5. Administrarea societăţii cumpărătoare s-a realizat alternativ de soţia - H.P.V., mama - P.C. şi tatăl - H.D., ai lui H.L. Fiind o afacere de familie, este greu de presupus că aceştia nu aveau cunoştinţă despre ceea ce înfăptuiesc împreună.
6. Numitul H.L. prin adresa înregistrată la sediul A.F.P. Târgovişte sub nr. 2478 din 24 ianuarie 2005, deci anterior înstrăinării imobilelor, solicita organului fiscal suspendarea executării silite "pornită împotriva imobilului de la adresa Târgovişte, care este şi sediul social al societăţii".
Drept urmare, faţă de aceste considerente, apreciem că sustragerea de sub sechestru şi înstrăinarea imobilelor s-au făcut în deplină cunoştinţă de cauză şi cu rea-credinţă, atât de către vânzător , cât şi de cumpărător, motiv pentru care în mod corect că instanţa de fond a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 581 din 12 martie 2005 şi a dispus anularea acestuia.
Criticile formulate de recurenta parată, precum că societatea avea în patrimoniu şi alte bunuri care puteau să fie supuse executării silite nu au relevanţă, întrucât obiectul litigiului îl constituie contractul de vânzare-cumpărare al imobilului asupra căruia era instituită o măsură asiguratorie.
De asemenea, nici susţinerile referitoare la faptul că preţul obţinut în urma vânzării a servit la stingerea parţială a debitului nu pot fi reţinute. Niciun bun indisponibilizat nu poate fi înstrăinat decât cu acordul creditorului, ori, în speţă, acesta nu s-a cerut. Neîncasarea debitelor la bugetul general consolidat al statului constituie un prejudiciu cert în acest buget.
Aşadar, Înalta Curte găseşte nefondat şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în condiţiile în care în cauza de faţă nu rezultă că instanţa de apel a recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speţei sau că a aplicat greşit dispoziţii legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat.
Recurenta circumscrie, practic, motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate, ceea ce nu este permis în prezenta cale de atac. Cât aceste critici de netemeinicie, ele nu pot fi analizate în calea recursului, unde se exercită exclusiv un control de legalitate nu şi de netemeinicie ca în faţa instanţei de apel.
În consecinţă, conform art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T.A.I.J.T.L. SA GĂIEŞTI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC. A.V. SRL TÂRGOVIŞTE împotriva deciziei nr. 212 din 28 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T.A.I.J.T.L. SA GĂIEŞTI împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3057/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3070/2009. Comercial → |
|---|
