ICCJ. Decizia nr. 341/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 341/2009
Dosar nr. 1269/3/200.
Şedinţa publică din 6 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 octombrie 2005 reclamanta SC P.I.R. SRL a solicitat obligarea pârâtei să înlocuiască uşa din profil/tâmplărie PVC cu geam termopan de la terasă cu altă uşă la plata daunelor cominatorii de 50 Ron/zi întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii până la data înlocuirii uşii şi la plata sumei de 4500 Ron contravaloarea parchetului şi a manoperei de înlocuire a acesteia.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 11.114 din 9 octombrie 2007 a respins ca nefondată cererea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că uşa de la terasă a fost corect montată cu respectarea cerinţelor stabilite prin contractul încheiat între părţi la 2 decembrie 2003 în ceea ce priveşte forma, deschiderea şi dimensiunile uşii aşa cum rezultă şi din raportul de expertiză însuşit de instanţă.
Nu s-a reţinut culpa pârâtei în ceea ce priveşte montarea pragului de aluminiu deoarece aceasta s-a făcut la solicitarea reclamantei conform anexei la contract, astfel că nu sunt aplicabile prevederile clauzei de la pct. 10 din contract privind obligarea pârâtei la remedierea defecţiunilor pe cheltuiala sa.
Prin Decizia nr. 120 din 29 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului ce a fost schimbată în tot în sensul că s-a admis acţiunea precizată şi pârâta a fost obligată să înlocuiască uşa din profil PVC cu geam termopan de la terasa locuinţei reclamantei cu un prag cu ramă continuă cu uşa, la culoarea uşii şi remontarea uşii la locul ei; pârâta a fost obligată să achite reclamantei suma de 655 Euro în echivalent lei la data plăţii reprezentând contravaloarea parchetului deteriorat.
S-a reţinut în considerentele deciziei că deşi montarea pragului din aluminiu s-a făcut la cererea reclamantei, pârâta în calitate de specialist avea obligaţia să o avertizeze pe aceasta despre eventualele riscuri ce pot interveni şi să-şi asume garanţia execuţiei.
Infiltraţiile de apă de ploaie în interiorul camerei s-au datorat exclusiv acestui prag care nu a fost corect montat , iar culpa aparţine intimatei care trebuie să efectueze din resurse proprii reparaţiile sau înlocuirile ce se impun conform art. 10 din contractul încheiat între părţi.
Împotriva acestei decizii pârâta SC A.I.R. SRL a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Prin întâmpinare intimata reclamantă SC P.I.R. SRL a solicitat respingerea recursului întrucât criticile formulate nu se circumscriu motivelor invocate de recurentă în cererea sa.
A susţinut recurenta în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. că minuta şi dispozitivul deciziei sunt contradictorii în sensul că în minută pârâta a fost obligată să înlocuiască o uşă din PVC în timp ce în dispozitiv este cuprinsă obligaţia de a se înlocui uşa din profil PVC cu un prag şi de a se remonta.
Criticile recurentei nu sunt întemeiate deoarece, în urma verificării se constată că minuta întocmită după deliberare şi dispozitivul deciziei recurate au conţinut identic.
S-a invocat conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ. că dispozitivul deciziei recurate nu identifică în mod corect pe recurentă în ceea ce priveşte sediul acesteia deoarece, s-a menţionat Bucureşti B-dul B.S. nr. 3 sector 3, dar adresa corectă este Bucureşti B-dul B.B. nr. 3, acesta fiind şi motivul pentru care Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a dispus anularea tuturor actelor de procedură efectuate în cauză până la 31 octombrie 2006.
Susţinerile recurentei chiar dacă sunt reale nu constituie motiv de modificare sau de casare a hotărârii conform dispoziţiei art. 304 alin. (1) C. proc. civ., recurenta poate formula cerere de îndreptare a erorii materiale conform art. 281 C. proc. civ. cu atât mai mult cu cât Decizia instanţei de apel i s-a comunicat la sediul legal.
A arătat recurenta invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ. conform cărora „în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi".
Astfel, la instanţa de fond intimata reclamantă a solicitat obligarea recurentei pârâte să înlocuiască uşa din profil/tâmplărie PVC cu geam termopan de la terasă cu o altă uşă, iar în apel a pretins în plus că în cazul în care instanţa consideră că este necesar solicită şi demontarea uşii, înlocuirea pragului cu un prag cu ramă continuă cu uşa, la culoarea uşii şi remontarea uşii la locul ei.
Afirmaţia recurentei nu corespunde realităţii deoarece intimata reclamantă şi-a precizat acţiunea în sensul în care a fost admisă de instanţa de apel la instanţa de fond, (fila 141).
Recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi a susţinut că, instanţa de apel a interpretat greşit clauzele contractului semnat de părţi şi a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Astfel instanţa de apel a interpretat greşit prevederile art. 13 lit. g) din contract care se referă la lucrări ce cad în sarcina reclamantei beneficiare atunci când a stabilit că montarea pragului şi etanşeizarea acestuia nu face parte din categoria acestor lucrări şi cade în sarcina recurentei în calitatea sa de executant.
Nici această critică nu este fondată.
Instanţa de apel a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 977 C. civ. privind interpretarea contractelor atunci când a stabilit că montarea pragului şi etanşeizarea acestuia s-a datorat execuţiei necorespunzătoare din partea recurentei şi potrivit art. 10 din contract lucrările cad în sarcina sa şi nu fac parte din categoria celor prevăzute de art. 13 lit. g) din contract, care cad în sarcina reclamantei beneficiar.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. prin care recurenta a invocat că instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut în sensul că intimata – reclamantă nu a solicitat înlocuirea uşii cu profil PVC cu un prag, va fi respins pentru considerentele reţinute de instanţa de recurs, atunci când a analizat critica recurentei întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. referitoare la modificarea obiectului cererii de chemare în judecată de către reclamantă la instanţa de apel.
În ultimul motiv de recurs, s-a susţinut în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. că Decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi pentru care instanţa a considerat că se impune înlocuirea uşii şi nu s-a avut în vedere obiecţiunile formulate la raportul de expertiză din care rezultă că aşa nu este defectă, iar culpa pentru producerea infiltraţiilor aparţine intimatei-reclamante.
S-a invocat că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la toate susţinerile părţilor şi a probelor administrate în cauză.
Critica nu este întemeiată.
Din considerentele deciziei rezultă că aceasta este motivată şi cuprinde argumentele avute în vedere de instanţă la pronunţarea hotărârii, la stabilirea situaţiei de fapt a raporturilor juridice dintre părţi în executarea contractului.
Aşa fiind, nu se poate reţine critica recurentei că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. pentru că instanţa de apel nu a însuşit punctul său de vedere şi a reţinut culpa sa în neexecutarea contractului încheiat între părţi.
Pentru considerentele reţinute urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.C. SRL Bucureşti, împotriva deciziei comerciale nr. 120 din 29 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 323/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 344/2009. Comercial → |
|---|
