ICCJ. Decizia nr. 3082/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3082/2009
Dosar nr. 8292/99/2007
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 983/CA din 7 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MUNICIPIUL IAŞI prin Primar; s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de R.A.J.A.C. Iaşi (SC A.V. SA în prezent) în contradictoriu cu MUNICIPIUL IAŞI prin Primar; s-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 87.543,44 lei cu titlu de diferenţă preţ, neachitat, la plata sumei de 74.554,15 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, precum şi a sumei de 4.489,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel MUNICIPIUL IAŞI prin Primarul Municipiului Iaşi, reiterând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive motivat de faptul că în contractul invocat de reclamantă au calitatea de părţi Primăria Iaşi şi R.A.J.A.C. Iaşi, nu şi apelantul.
Pe fond, apelantul a susţinut că la data de 15 martie 2002 a încetat contractul încheiat de părţile arătate mai sus, fiind încheiat un alt contract având acelaşi obiect şi care a expirat la data de 15 martie 2003, anterior emiterii facturii pentru luna martie 2005.
Prin urmare, neexistând contract de furnizarea serviciilor de colectare a apei meteorice pentru luna noiembrie 2004 nu există nici izvorul obligaţiei de plată a penalităţilor de întârziere.
La 16 februarie 2009, intimata-pârâtă a invocat excepţia prematurităţii acţiunii motivat de neîndeplinirea procedurii concilierii.
Prin Decizia nr. 29 din 27 aprilie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a respins excepţia prematurităţii, a admis apelul formulat şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată.
Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că cererea de chemare în judecată este evaluabilă în bani şi ca urmare, intimata-reclamantă trebuia să se conformeze dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ. precizat, ori din examinarea actelor dosarului, se constată că nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile menţionate, impusă de legea procesuală încât, sancţiunea legală este aceea a inadmisibilităţii acţiunii.
Reclamanta a formulat recurs, în termenul legal invocând motivul de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea poate fi modificată când cuprinde motive contradictorii şi a arătat că deşi în dispozitivul hotărârii se arată că se respinge excepţia prematurităţii, pe fond se respinge acţiunea ca inadmisibilă, fără a se motiva.
Sub acest aspect, mai trebuie avut în vedere că la data sesizării instanţei erau în vigoare prevederile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice şi potrivit acestora, litigiile se soluţionează cu celeritate încât nu se impunea efectuarea procedurii prealabile, în acelaşi sens fiind şi prevederile Legii nr. 554/2004.
Recursul este nefondat.
Criticile astfel cum au fost dezvoltate se circumscriu motivelor de recurs prevăzute la art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Aşa cum rezultă din expunerea motivelor care au stat la baza pronunţării hotărârii recurate, în cauză, s-a invocat neîndeplinirea procedurii prealabile de către recurentă şi atunci când instanţa a analizat excepţia invocată în legătură cu obligaţia realizării procedurii concilierii prealabile în litigiile comerciale, a motivat că sancţiunea este inadmisibilitatea acţiunii şi nu prematuritatea, ceea ce a condus la pronunţarea hotărârii, fără a se putea reţine prin aceasta nici lipsa motivării, nici caracterul contradictoriu al motivelor în raport cu dispozitivul hotărârii.
Prematuritatea presupune că încă nu s-a născut dreptul la acţiune ceea ce nu se poate susţine, ci doar faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale acţiunii, prin raportare la art. 7201 C. proc. civ.
Se constată, deci, că prima critică subsumată motivului de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este nefondată.
Prin celelalte critici s-a susţinut că procedura prealabilă nici nu era necesară, dar recurenta face trimitere la dispoziţii legale care nu au legătură cu cauza, pentru a se putea reţine astfel nelegalitatea hotărârii pentru nerespectarea acestora, iar cât priveşte aplicarea, în cauză, a art. 7201 C. proc. civ., rezultă că instanţa de apel a avut în vedere natura litigiului, care este comercial şi dispoziţiile precitate potrivit cărora rezultă că partea trebuie să încerce în prealabil concilierea pretenţiilor, pe cale amiabilă, dovadă inexistentă în cauză.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.V. SA Iaşi împotriva deciziei nr. 30 din 27 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3080/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3087/2009. Comercial → |
|---|
