ICCJ. Decizia nr. 518/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 518/2009
Dosar nr. 3023/1285/2006
Şedinţa publică de la 19 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Comercial Mureş prin sentinţa nr. 241 din 21 martie 2005 a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Comercială Mureş şi a declinat competenţa materială a soluţionării acţiunii în revendicare şi pretenţii formulate de reclamanta SC N. SA cu sediul social în Sighişoara judeţul Mureş împotriva pârâtei SC P.R. SRL cu sediul social în Sighişoara judeţul Mureş în favoarea Tribunalului Mureş, secţia xivilă, cu motivarea că litigiul dintre cele două părţi cu privire la delimitarea proprietăţilor învecinate are un caracter civil, iar atât capătul de cerere principal (revendicarea) cât şi cel accesoriu (pretenţiile) decurg din situaţia stabilită într-un proces anterior, unde s-a hotărât asupra liniei de hotar.
Tribunalul Mureş, secţia civilă, prin încheierea civilă nr. 720 din 4 mai 2005, faţă de împrejurarea că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis prin încheierea nr. 2490 din 8 aprilie 2005 cererea formulată de petenta SC N. SA Sighişoara şi a dispus strămutarea dosarului la Tribunalul Cluj a dispus trimiterea cauzei spre judecată Tribunalului Cluj.
Tribunalul Comercial Cluj prin sentinţa comercială nr. 380/C din 19 februarie 2008 a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârâta SC I.T.G.A.S.R. SRL cu sediul social în Sighişoara judeţul Mureş şi a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC N. SA reprezentată prin administrator judiciar F.C. I.P.U.R.L. cu sediul în Târgu Mureş judeţul Mureş împotriva pârâtelor SC P.R. SRL şi SC I.T.G.A.S.R. SRL.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 139 din 29 iunie2008 a admis apelul declarat de reclamanta SC N. SA Sighişoara împotriva sentinţei comerciale nr. 380/C din 19 februarie 2008 a Tribunalului Comercial Cluj pe care a anulat-o şi a trimis cauza spre judecare judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Comercial Cluj.
Pentru a decide astfel, instanţa, din oficiu a pus în discuţia părţilor, competenţa de soluţionare a cauzei de către prima instanţă, în raport cu determinarea naturii ei juridice, cu referire la dispoziţiile Legii nr. 85/2006.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, însuşită ulterior de către administratorul desemnat, s-a urmărit legalizarea situaţiei juridice a unui bun imobil, cu privire la care reclamanta se consideră a fi proprietară, cu consecinţa întregirii patrimoniului societăţii comerciale aflată în procedura de reorganizare.
În condiţiile art. 11 lit. h) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic desemnat în procedura de insolvenţă este competent să judece acţiunile introduse de către administratorul judiciar referitoare la constituiri de drepturi cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii.
Împotriva deciziei civile nr. 139 din 26 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, au promovat recurs atât reclamanta SC N. Sighişoara SA societate aflată în reorganizare judiciară cât şi pârâtele SC P.R. SRL Sighişoara şi SC I.T.G.A.S.R. SRL Sighişoara, care au criticat pentru nelegalitate aceiaşi hotărâre, după cum urmează.
Recurenta-reclamantă a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, anularea deciziei atacate şi casarea ei în tot, în scopul admiterii apelului aşa cum a fost formulat, avându-se în vedere că acţiunea supusă judecăţii vizează reintegrarea în patrimoniul societăţii reclamante a unui bun a cărei posesie a fost pierdută în urmă cu aproximativ 10 ani, faptul juridic contestat poziţionându-se cu mult timp înaintea deschiderii procedurii insolvenţei.
Recurentele pârâte SC P.R. SRL Sighişoara şi SC I.T.G.A.S.R. SRL Sighişoara, la rândul lor, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au cerut admiterea recursului, anularea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, soluţionarea cauzei fiind de competenţa instanţei de drept comun.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurente, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursurile declarate, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamanta SC N. SA Sighişoara, prin cererea de chemare în judecată a pârâtei SC P.R. SRL Sighişoara, din data de 4 septembrie 2004 a cerut obligarea pârâtei de a-i lăsa în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de teren de 2.224,94 mp aflată la hotarul celor două proprietăţi din Sighişoara, precum şi restituirea fructelor percepute în valoare de 154.927 dolari SUA plus TVA de 29.436 dolari SUA (total 184.364 dolari SUA) pentru folosirea acestui teren, calculate începând cu data de 1 septembrie 1998 şi până la data de 31 august 2004 şi în continuare 11,64 dolari SUA plus TVA pe mp până la punerea efectivă în posesie.
Corect au apreciat recurentele, că acţiunea descrisă anterior are caracterul evident al unei revendicări efective, iar temeiul juridic invocat îl reprezintă dispoziţiile art. 480 C. civ.
În acest context nu poate fi primită teza acreditată de instanţa de apel, potrivit căreia judecătorul sindic desemnat în procedura de insolvenţă ar fi competent a soluţiona litigiul de natură comercială, deoarece prin urmărirea legalizării situaţiei juridice a unui imobil, în realitate este realizată întregirea patrimoniului persoanei juridice aflate în procedura de reorganizare, cu un bun imobil.
Apare cât se poate de evident, că prezenta acţiune în revendicare excede situaţiilor care se regăsesc în cadrul legal instituit de art. 11 lit. h) din Legea nr. 85/2006, care conferă judecătorului sindic posibilitatea judecării acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial anterioare deschiderii procedurii.
Pentru aceste raţiuni juridice, nefiind aplicabile dispoziţiile speciale privind competenţa teritorială exclusivă a tribunalului pentru soluţionarea cererilor în materia reorganizării judiciare şi a falimentului, urmează a admite recursurile declarate de părţi împotriva deciziei civile nr. 139 din 26 iunie 2008 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, iar în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ. va casa Decizia atacată şi va trimite cauza instanţei de apel spre rejudecarea apelului reclamantei SC N. SA Sighişoara declarat împotriva sentinţei civile nr. 380 din 19 februarie 2008 a Tribunalului Comercial Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta SC N. SA Sighişoara şi de pârâtele SC P.R. SRL Sighişoara şi SC I.T.G.A.S.R. SRL Sighişoara împotriva deciziei civile nr. 139/2008 din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează.
Trimite cauza instanţei de apel spre rejudecarea apelului reclamantei declarat împotriva sentinţei comerciale nr. 380 din 19 februarie 2008 a Tribunalului Comercial Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 515/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 519/2009. Comercial → |
|---|
