ICCJ. Decizia nr. 515/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 515/2009
 Dosar nr. 198/85/2005
Şedinţa publică de la 19 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2120/C din 17 octombrie 2007 a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC H. SA Bucureşti prin sucursala Olt Superior cu sediul social în Râmnicu Vâlcea judeţul Vâlcea, în contradictoriu cu pârâţii SC C.A. SA (fostă SC A.A.A. SA) cu sediul social în Sibiu judeţul Sibiu, SC D & B I.S.C. SRL Iaşi cu sediul social în Iaşi judeţul Iaşi şi G.I. domiciliat în Iaşi judeţul Iaşi, în sensul că a obligat în solidar pe cei trei pârâţi la plata către reclamantă a sumei de 17.303 lei din care 14.765 lei reprezintă contravaloare reparaţie auto în valoare actualizată şi 2.538,45 lei reprezintă cheltuieli înmormântare în valoare actualizată.
Au mai fost obligaţi pârâţii SC D & B I.S.C. SRL Iaşi şi G.I., în solidar, la plata către reclamantă a următoarelor sume: 64.185,89 lei reprezentând diferenţa contravaloare reparaţie auto şi 61.952,30 lei ce se va actualiza începând cu august 2002-31 octombrie 2007 ce reprezintă folosul tras.
Au mai fost respinse celelalte capete de cerere şi obligaţi cei trei pârâţi, în solidar, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 17.503,36 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în principal că potrivit reglementărilor cuprinse în art. 41 din Legea nr. 136/1995, în asigurarea de răspundere civilă, asiguratorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratorul răspunde în faţa legii faţă de terţele persoane păgubite şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.
S-a avut în vedere că limita despăgubirilor datorate de asigurator terţului vătămat prin accident survenit în cursul anului 2002, este de la 100 lei până la maximum 40.000 lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avariere ori de distrugere de bunuri, pentru pagube materiale directe şi indirecte de peste 100 lei, la care se adaugă despăgubiri de până la 10.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 50.000 lei indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, potrivit dispoziţiilor art. 10 din Ordinul nr. 8 din 22 noiembrie 2001 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule.
Răspunderea pârâtului G. este una civilă delictuală pentru faptă proprie întemeiată pe dispoziţiile art. 998, art. 999 C. civ., iar a pârâtei SC D & B I.S.C. SRL este o răspundere civilă delictuală, a comitentului pentru fapta prepusului, întemeiată pe dispoziţiile art. 1000 alin. (3) C. civ. Solidaritatea obligaţiei de despăgubire este atrasă de dispoziţiile art. 1003 C. civ.
Obligarea pârâtului SC C.A. SA în solidar cu ceilalţi doi pârâţi la plata despăgubirilor va fi limitată la maximum prevăzut de lege, respectiv dispoziţiile art. 10 din ordinul nr. 8/2001.
În ceea ce priveşte contravaloarea reparaţiei autospecialei în cuantum de 82.201 lei (conform deviz depus la dosar), s-a apreciat pe de o parte că din această sumă s-a achitat de către asigurator 35.816,3 lei, iar pe de altă parte faptul că asiguratorul răspunde numai până la limita sumei de 40.000 lei.
Cei doi pârâţi, G.I. şi SC D & B I.S.C. SRL au fost obligaţi în solidar la diferenţa dintre valoarea reparaţiei de 78.950,89 lei conform obiectivului nr.1 din raportul de expertiză şi suma la care au fost obligaţi în solidar toţi cei trei pârâţi, respectiv 14.765,40 lei.
Aceasta diferenţă este de 64.185,89 lei ea cuprinzând şi reactualizarea.
În ceea ce priveşte folosul tras s-a reţinut faptul că acesta a fost solicitat pentru perioada august 2002-august 2003, perioadă în care autoutilitara avariată în accident a fost supusă reparării. Reclamanta a depus un centralizator al veniturilor ce s-ar fi realizat ca urmare a folosinţei autovehiculului, pentru perioada august 2002-august 2003 suma solicitată fiind de 61.952,3 lei.
Pârâta SC C.A. SA nu va fi obligată în solidar cu pârâţii întrucât maximul despăgubirilor materiale pe care ea le poate acoperi este de 40.000 lei, ori în această limită a fost obligată pentru primul capăt de cerere.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, prin Decizia nr. 28/A din 14 martie 2008 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta SC H. SA Bucureşti prin sucursala Olt Superior şi pârâta SC C.A. SA împotriva sentinţei civile nr. 2120/C din 17 octombrie 2007 a Tribunalului Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, fiind preluate în esenţă toate argumentele instanţei de fond.
Împotriva deciziei nr. 28/A din 14 martie 2008 au promovat recurs reclamanta SC H. SA Bucureşti prin sucursala Olt Superior şi pârâta SC C.A. SA, care au criticat aceiaşi hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, după cum urmează.
Recurenta-reclamantă SC H. SA prin sucursala Olt Superior în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul schimbării în parte a sentinţei instanţei de fond astfel încât intimata pârâtă SC C.A. SA să fie obligată în solidar cu ceilalţi intimaţi pârâţi şi la diferenţa de 263.406,56 lei până la suma de 325.358,39 lei reprezentând lipsa de folosinţă a autovehiculului avariat cu ocazia accidentului din 5 august 2002. Cum intimata SC C.A. SA nu a înţeles să achite suma de bani când s-a întâmplat accidentul, ea trebuie obligată în solidar cu pârâţii G.I. şi SC D & B.I.C. SRL Iaşi pe lângă diferenţa de până la 50.000.000 lei şi la lipsa de folosinţă a autovehiculului avariat, în sumă de 325.358,68 lei potrivit raportului de expertiză tehnică contabilă aflat la dosar.
Recurenta-pârâtă SC C.A. SA a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate, având în vedere că greşit a fost obligată în solidar cu pârâţii SC D & B I.S.C. SRL Iaşi şi G.I. la plata sumei de 17.303 lei reprezentând contravaloare reparaţie auto şi cheltuieli de înmormântare şi a sumei de 17.503,36 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei SC H. SA Bucureşti.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse deciziei atacate, constată că sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondate ambele recursuri, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că, atât în faza procesuală a fondului cât şi a apelului, instanţele judecătoreşti au stabilit o corectă situaţie de fapt şi de drept, cu respectarea în egală măsură a tuturor drepturilor procesuale ale părţilor, care a condus la o reală apreciere a întinderii obligaţiilor care decurg din prezentul litigiu de natură comercială.
Relevanţă în acest sens a avut-o raportul de expertiză contabilă urmat de răspunsul la obiecţiunile formulate de pârâta SC C.A. SA Sibiu.
Amplu documentat şi bine argumentat expertul contabil desemnat de instanţă a expus cu rigurozitate, pe baza examinării devizelor şi actelor prezentate, calculul valorii autoturismului la data producerii accidentului în conformitate cu prevederile art. 27, art. 28 şi art. 29 şi anexelor la Ordinul nr. 8 din 22 noiembrie 2001 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule. A fost efectuată o variantă de calcul pentru Obiectivul 1 din Raportul de expertiză iniţial, respectiv constatarea valorii totale a reparaţiei în funcţie de rata inflaţiei ce trebuia făcută la autovehiculul implicat în accident, având în vedere contravaloarea pieselor înlocuite, materialele necesare, transport auto avariat şi contravaloarea manoperei. Valoarea astfel determinată, a fost de 14.765 lei, la care s-a dispus obligarea în solidar a celor pârâţi.
Chiar dacă între cei trei pârâţi nu există un raport de solidaritate vizând obligaţia de a o despăgubi pe reclamantă cu suma expusă anterior, în realitate nu o pune într-o situaţie mai puţin favorabilă pe recurenta SC C.A. SA, deoarece reclamanta are posibilitatea de a se îndrepta, atunci când va executa creanţa, împotriva oricăruia dintre debitorii săi urmăriţi. De remarcat că pârâţii SC D & B.I.C. SRL şi G.I., deşi manifestau interes în soluţionarea acestor aspecte juridice, nu au atacat hotărârile date în fond şi apel.
Este adevărat că la data de 9 martie 2007 reclamanta a depus la dosar o cerere prin care a menţionat că solicită majorarea pretenţiilor la valoarea de 406.848,20 lei, aşa cum se regăsesc aceste valori în raportul de expertiză. Cererea reclamantei nu îndeplineşte exigenţele modificării unei acţiuni, prin aceea că nu a explicat natura şi categoriile de despăgubiri, perioada aferentă corespunzătoare şi cu atât mai mult temeiul juridic, împrejurare care a făcut să nu fie nici pusă în discuţia părţilor, în realitate reprezentând o majorare a câtimii obiectului cererii, potrivit art. 132 pct. 2 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC H. SA, sucursala Olt Superior Râmnicu Vâlcea şi pârâta SC C.A. SA Sibiu împotriva deciziei nr. 28/A din 14 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC H. SA, sucursala Olt Superior Rm. Vâlcea şi pârâta SC C.A. SA Sibiu, împotriva deciziei nr. 28/A/2008 din 14 martie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 494/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 518/2009. Comercial → |
|---|
