ICCJ. Decizia nr. 343/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 343/2009
Dosar nr. 1212/42/2007
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 533 din 12 martie 2007 pronunţată în dosar nr. 1717/2006 al Tribunalului Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea precizată formulată de reclamanţii M.G., Z.G. şi SC G.S.G. I. SRL Buzău împotriva pârâţilor C.C. şi P.I.S. şi în consecinţă s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1710 din 9 iunie 2006 precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea pârâţilor în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.145,6 lei către reclamanţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în esenţă că, prin contractul de vânzare-cumpărare anterior menţionat reclamanţii SC G.S.G. I. SRL reprezentat la semnarea actului prin pârâtul P.I.S., a vândut pârâtei C.C., terenul în suprafaţă de 1010,24 mp situat administrativ în Buzău, înscris în C.F. nr. 11612 nr. top. 5263, pentru preţul de 745.000.000 lei inclusiv TVA.
Conform clauzelor contractului, pârâtul P.I.S. a reprezentat-o pe vânzătoare în baza împuternicirii hotărârii AGEA din 27 ianuarie 2005. Această hotărâre a fost însă anulată prin sentinţa civilă nr. 2744/2006 a Tribunalului Buzău, ceea ce confirmă susţinerea reclamanţilor în sensul inexistenţei unui mandat legal de reprezentare la încheierea contractului a cărui nulitate s-a cerut a se constata.
Pentru încheierea valabilă a unui act de dispoziţie, de natura celui din litigiu, pârâtul trebuia să aibă o procură specială din partea reclamanţilor, act care în speţă lipseşte.
În plus, astfel cum rezultă din conţinutul procesului-verbal al hotărârii AGEA contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat de pârât, în reprezentarea intereselor societăţii reclamante, în calitate de fost administrator şi în scopul vădit de favorizare a intereselor pârâtei C.C.
Apelurile formulate de pârâţii C.C. şi P.I.S. au fost admise prin Decizia nr. 23 din 7 februarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, cu consecinţa desfiinţării sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa camerei de consiliu din 31 martie 2007 s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în decizie în sensul că data corectă a pronunţării este 11 februarie 2008 în loc de 7 februarie.
Instanţa de control judiciar, în argumentarea deciziei a reţinut că sunt întemeiate criticile apelantului P.I.S. în sensul că la instanţa de fond, citarea prin publicitate s-a făcut în mod abuziv şi cu rea-credinţă, dovedind în apel, în condiţiile art. 94 pct. 4 C. proc. civ., că în perioada procesului la prima instanţă avea domiciliul legal şi stabil în Buzău, jud. Buzău.
În consecinţă, arată instanţa de apel, în lipsa dovezilor din care să rezulte că reclamanţii au făcut toate demersurile necesare în vederea aflării domiciliului real şi legal al pârâtului, precum şi a rolului activ al instanţei, rezultă că pârâtul a fost prejudiciat prin citarea făcută prin publicitate, încălcându-i-se dreptul la apărare şi posibilitatea de a avea acces la un proces echitabil, situaţie în care au fost admise apelurile ambilor pârâţi, cauza fiind trimisă spre rejudecare pentru citarea tuturor părţilor implicate în cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii M.G., Z.G. şi SC G.S.G. I. SRL Buzău criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor recurenţii invocă faptul că, contrar celor reţinute de instanţa de apel citarea pârâtului P.I.S. s-a efectuat legal la adresele cunoscute ale acestuia, şi respectiv prin publicitate, modalitate încuviinţată de tribunal după mai multe termene şi după demersurile făcute pentru aflarea domiciliului.
Prin cel de al doilea motiv, Decizia este criticată sub aspectul soluţiei pronunţate în privinţa apelului formulat de pârâta C.C., care a fost de asemenea admis, fără indicarea temeiurilor de fapt şi de drept, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care au determinat adoptarea unei atari hotărâri.
În aceste condiţii, arată recurenţii, dat fiind faptul că, apelul acestei pârâte cuprinde motive diferite de cele ale pârâtului P.I.S., simpla observaţie a instanţei că cele două apeluri sunt identice este contrară realităţii şi nu poate fi asimilată unei motivări, în sensul textului legal anterior invocat.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. Curtea constată că este întemeiat.
Potrivit art. 95 alin. (4) C. proc. civ. „dacă pârâtul se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă, toate actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi anulate, reclamantul putând fi sancţionat cu amendă şi obligat la despăgubiri, potrivit legii".
Acest text legal a fost însă greşit reţinut de instanţa de apel, ca temei al deciziei pronunţate, nefiind incident în speţă.
Totodată, eronat s-a argumentat că doar în apel, pârâtul P.I.S. a dovedit cu cartea de identitate că în perioada procesului la prima instanţă avea domiciliul legal în Buzău.
Astfel, încă prin acţiunea introductivă reclamanţii au solicitat citarea pârâtului la două adrese, adică în Buzău, menţionată de pârât ca fiind adresa de domiciliu, conform contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a cerut a se constata, şi respectiv în str. M., unde figura ca având domiciliul din anul 2006 (fila 46).
Dat fiind faptul că procedura de citare cu pârâtul nu a fost legal îndeplinită pe parcursul mai multor termene de judecată la niciuna din aceste adrese indicate fie de pârât în alte litigii, fie de Primăria Municipiului Buzău şi respectiv IPJ Buzău, ca urmare a demersurilor făcute de reclamanţi în acest sens, tribunalul a admis cererea privind citarea prin publicitate.
În aceste condiţii, este în mod evident eronată susţinerea pârâtului, acceptată de instanţa de apel, în sensul că citarea sa prin publicitate s-a făcut cu rea-credinţă. Argumentul conform căruia citarea trebuia efectuată la adresa de domiciliu din str. Mioriţei nu face decât să confirme că reclamanţii de bună-credinţă fiind, au solicitat încă prin acţiunea introductivă citarea pârâtului la această adresă. În acelaşi timp greşit instanţa de apel a reţinut că abia în această etapă procesuală s-a stabilit că domiciliul pârâtului se află la adresa anterior menţionată, în condiţiile în care în faţa instanţei de fond (filele 10 şi 46) Primăria şi IPJ Buzău au indicat aceeaşi adresă ca fiind domiciliul pârâtului.
În concluzie, critica formulată de recurenţi sub acest aspect este întemeiată, situaţia fiind identică şi în privinţa celui de al doilea motiv de recurs în sensul că în lipsa oricărei motivări a fost admis şi apelul pârâtei C.C.
Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., soluţia ce se impune este aceea de admitere a recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea apelurilor pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii M.G., Z.G. şi SC G.S.G. I. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 23 din 11 februarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 315/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 364/2009. Comercial → |
|---|
