ICCJ. Decizia nr. 3111/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizienr. 3111/2009
Dosar nr. 2782/114/2008
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1361 din 20 noiembrie 2008, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a luat act de faptul că această instanţă nu este competentă din punct de vedere material a soluţiona cauza privind pe reclamanta SC A.I.G. SRL cu sediul social în municipiul Buzău Judeţul Buzău în contradictoriu cu pârâta T.I.E. prin mandatar N.S., urmând ca reclamanta să o adreseze C.I.C. din Perugia – Italia.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut, că între părţi a fost încheiat contractul de asistenţă tehnică nr. 000590 din 31 mai 2004, iar partea italiană nu a respectat obligaţiile pe care şi le-a asumat.
Potrivit art. 6 din contractul menţionat anterior, oricare ar fi divergenţa care ar reieşi din executarea contractului în lipsa unei compoziţii amicale, va fi trimisă la arbitraj. Sentinţa arbitrală va fi emisă de către colegii de arbitraj din C.I.C. din Perugia. Arbitrii se vor baza pe textul contractului iar Decizia va fi emisă în funcţie de legea italiană din domeniu.
Faţă de aceste dispoziţii din contractul încheiat, el reprezintă potrivit art. 969 C. civ., legea părţilor, astfel încât acţiunea a fost înaintată greşit la instanţa română, competentă în soluţionarea prezentei cauze fiind C.I.C. din Perugia.
În acest litigiu comercial cu elemente de extraneitate sunt implicate două ţări din Uniunea Europeană, România şi Italia, devenind aplicabile dispoziţiile Regulamentului nr. 44/2001 al Consiliului Eurpoei privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 45 din 20 martie 2009, a admis apelul reclamantei SC A.I.G. SRL împotriva sentinţei nr. 1361 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti, respingând acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că din conţinutul dispoziţiilor art. 6 din Contractul de asistenţă tehnică nr. 000590 din 31 mai 2004 încheiat între reclamantă şi pârâtă, orice divergenţă rezultată din executarea acestui contract, în lipsa unei soluţionări amiabile, va fi soluţionată de către un colegiu arbitral, compus din 3 arbitri, din cadrul C.I.C. din Perugia – Italia, dispoziţiile legale aplicabile fiind cele din legislaţia italiană.
Aceste dispoziţii au natura juridică a unei convenţii arbitrale încheiate sub forma unei clauze compromisorii în conformitate cu dispoziţiile art. 343 şi art. 3431 C. proc. civ.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 3691 C. proc. civ., prin convenţia arbitrală referitoare la un arbitraj internaţional, părţile pot stabili ca acestea să aibă loc în România sau într-o altă ţară.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3433 alin. (1) C. proc. civ., încheierea unei convenţii arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti.
Această soluţie legislativă este conformă dreptului comunitar, care recunoaşte tuturor persoanelor, fizice sau juridice, aptitudinea de a încheia convenţii arbitrale.
Împotriva deciziei nr. 45 din 20 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta SC A.I.G. SRL care a criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, cu motivarea că excepţia invocată din oficiu de instanţa de apel este străină prezentei pricini, neaplicabilă într-o acţiune de rezoluţiune a contractului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse prin cererea de recurs de reclamantă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu SC T.I.E., rezoluţiunea contractului de asistenţă tehnică cu nr. 000590 din 30 mai 2004, deoarece s-a refuzat acordarea asistenţei tehnice convenite, iar cheltuielile efectuate pentru punerea în funcţiune a utilajelor s-a cifrat la suma de 100260 lei.
Corect instanţa de apel a examinat cu precădere clauza contractuală din art. 6 şi a invocat, din oficiu, un motiv de apel de ordine publică, respectiv necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti, având în vedere existenţa unei clauze compromisorii.
Prin libera manifestare de voinţă, părţile au stipulat expres în contractul de asistenţă tehnică la art. 6, intitulat „Arbitraj" că oricare divergenţă determinată în executarea prezentului contract va fi soluţionată de C.I.C. din Perugia, hotărârea arbitrală având la bază legea italiană din domeniu.
Faţă de obiectul litigiului, descris anterior, apare fără putere de tăgadă că soluţionarea lui este circumscrisă arbitrajului, prin clauza compromisorie convenindu-se excluderea competenţei instanţelor judecătoreşti.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.I.G. SRL împotriva deciziei nr. 45 din 20 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurenta reclamantă la plata sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.I.G. SRL BUZĂU împotriva deciziei nr. 45 din 20 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta reclamantă la plata a 4000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3109/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3112/2009. Comercial → |
|---|
