ICCJ. Decizia nr. 3114/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3114/2009
Dosar nr. 4232/120/2008
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 2510 din 23 mai 2008, Judecătoria Târgovişte a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul V.G.I. în contradictoriu cu pârâta SC F.V.C.S. SRL, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială.
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa nr. 1286 din 23 decembrie 2008, a admis în parte cererea formulată de reclamantul V.G.I. şi a obligat pârâta SC F.V.C.S. SRL să-i lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie imobilele teren în suprafaţă de 277 m.p. împreună cu construcţia ce se află pe acesta în suprafaţă de 186 m.p. situat în intravilanul Municipiului Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, a respins cererea de despăgubiri, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă formulată de reclamant, ca nedovedită şi cererea reconvenţională formulată de pârâtă.
Prin Decizia nr. 79 din 19 mai 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul pârâtei SC F.V.C.S. SRL, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare judecătoriei Târgovişte reţinând, în esenţă, că acţiunea în revendicarea unui imobil, cu consecinţa evacuării deţinătorului lui, în raport de prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., este de competenţa judecătoriei, ca instanţă de drept comun iar nu de competenţa tribunalului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC F.V.C.S. SRL întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată şi la dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs şi a reţinut:
Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normative, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepţional până la termenul stabilit de instanţă.
Având în vedere criticile formulate în recurs, raportat la soluţia instanţei, Înalta Curte, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 din OG nr. 32/1995 a stabilit în sarcina recurentei obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei şi 0,15 lei timbru judiciar, fiind citată cu această menţiune.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul din 26 noiembrie 2009, când procedura a fost legal îndeplinit, că în cauză nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995 şi să dispună anularea recursului pârâtei SC F.V.C.S. SRL ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de pârâta SC F.V.C.S. SRL TÂRGOVIŞTE împotriva deciziei nr. 79 din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3113/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3119/2009. Comercial → |
|---|
