ICCJ. Decizia nr. 3112/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3112/2009
Dosar nr. 3594/2/2008
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Reclamanta SC D.I.C. SRL BUCUREŞTI prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC M. SA şi SC P. SRL, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să stabilească o servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâtelor către spaţiul proprietatea reclamantei accesul la utilităţi, energie electrică, apă, evacuare canal.
Prin sentinţa comercială nr. 3185 din 7 iulie 2004, Tribunalul Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei, reţinând, în esenţă, în baza înscrisurilor şi a raportului de expertiză topo, că reclamanta are un drum de ieşire la calea publică, că în cauză nu-şi găsesc aplicabilitate dispoziţiile art. 616 C. civ. şi că servituţile legale de trecere se stabilesc numai cu titlu oneros.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 401 din 6 iulie 2006, a admis apelul reclamantei SC D.I.C. SRL, a schimbat în tot sentinţa apelată şi a dispus constituirea în favoarea reclamantei, pe terenul proprietatea pârâtelor, o servitute de trecere către imobilul proprietatea reclamantei, pe aleea betonată de transport existentă. De asemenea, a obligat pârâtele să permită accesul reclamantei la conductele de alimentare a imobilului cu energie electrică, apă, canalizare, instalaţii, aflate pe terenul proprietatea celor două pârâte.
Prin Decizia nr. 1587 din 9 mai 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul pârâtei SC P.S.D. SRL, a casat Decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 105 din 4 martie 2009, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei SC D.I.C. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată şi la dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs şi a reţinut:
Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile instroduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepţional până la termenul stabilit de instanţă.
Având în vedere criticile formulate în recurs, raportat la soluţia instanţei, Înalta Curte, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 din OG nr. 32/1995 a stabilit în sarcina recurentei obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 9,5 lei şi 0,15 lei timbru judiciar, fiind citată cu această menţiune.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul din 26 noiembrie 2009, când procedura a fost legal îndeplinit, că în cauză nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Înalta Curte, urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995 şi să dispună anularea recursului reclamantei ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta SC D.I.C. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 105 din 4 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3111/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3113/2009. Comercial → |
|---|
