ICCJ. Decizia nr. 3120/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3120/2009
Dosar nr. 6025/1/2009
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 11 octombrie 2006, reclamanta SC B.T. SRL TIMIŞUL DE JOS-DÂMBUL MORII a chemat în judecată pe pârâta SC P.P. SRL BRAŞOV solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 121.274,08 lei reprezentând 55.010,08 lei diferenţă neachitată la facturile nr. 08261124/2005, 08261128/2005 şi 08261128/2005 66.264 lei penalităţi de întârziere la factura nr. 08261128/2005 precum şi cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că părţile au încheiat un contract de prestări servicii sub nr. 53 din 24 octombrie 2005 care cuprinde contravaloarea materialelor livrate, fără a menţiona suprafaţa construită şi termenul de execuţie finală, astfel că pârâta a acceptat soluţia adoptată de reclamantă semnând procesul verbal de recepţie a lucrărilor din 3 noiembrie 2005.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a arătat faptul că în cea mai mare parte a suprafeţei platformei nu există fisuri profunde, cele existente fiind consecinţa realizării unui rest de execuţie dintre două zone, astfel încât nu s-a reţinut îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale .
Primele 6 facturi emise pentru lucrarea execuţiei au fost achitate de pârâtă, următoarele 3 fiind refuzate la plată.
Faţă de suprafaţa construită şi măsurată, respectiv 205,1mp în loc de 941,25 m.p. cât apare în situaţia lucrării, contravaloarea celor 3 facturi neachitate a fost redusă la suma de 48.858,431 lei cu penalităţi la acelaşi nivel potrivit Legii nr. 496/2002.
Cererea reconvenţională a fost respinsă, ca nefondată, pârâta nedovedind cu documente faptul că e pus la dispoziţia reclamantei materiale în cuantum de 10.998,67 lei.
Aceste susţineri au constituit argumentele sentinţei civile nr. 227 din 5 februarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a promovat apel pârâta invocând greşita apreciere a probelor din care rezultă că lucrarea trebuie refăcută în totalitate platforma neputând fi pusă în exploatare.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 54 din 28 mai 2009, a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că lucrarea se referă doar la placarea parcajului, că reprezentantul apelantei a supravegheat lucrările executate şi a semnat procesul verbal de recepţie cu care acceptă faptul că produsele consemnate corespund în totalitate cererilor beneficiarului.
S-a mai reţinut că potrivit art. 969 C. civ., pentru invocarea excepţiei de neexecutare este necesar ca din partea celuilalt contractant să existe o neexecutare chiar parţială, dar suficient de importantă.
Cu petiţia înregistrată, la data de 22 iunie 2009, pârâta a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
După enunţarea unei părţi din motivarea deciziei criticate, recurenta consideră că, cu ocazia dezbaterilor în fond şi apoi în apel nu s-a reţinut excepţia de neexecutare a contractului, motivele invocate având drept consecinţă slaba compactare sau chiar necompactarea stratului de criblură cu efect direct şi imediat în scăderea rezistenţei mecanice, montarea defectuoasă a plaselor sudate, care nu au realizat armarea plăcii de beton, placarea parcării cu piatră de grosime mult mai mică decât cea convenită prin situaţiile de lucrări, cu efect în diminuarea rezistenţei mecanice.
În privinţa cererii reconvenţionale, instanţa de apel în mod greşit a apreciat că dovezile administrate nu fac dovada pretenţiilor.
Faptul că materialele puse în operă au fost procurate anterior perfectării, în formă scrisă a contractului nu poate să conducă la procurarea pe socoteala sa a acestora.
Recursul este nefondat.
Toatele motivele de recurs fac referire în realitate la invocarea excepţiei de neexecutare în realitate la invocarea excepţiei de neexecutare a contractului. Numai că în reţinerea acestei excepţii se impune că din partea celuilalt cocontractant să existe o neexecutare chiar parţială, dar suficient de importantă.
Or, din concluziile raportului de expertiză rezultă că pentru parcarea de autovehicule este recomandabilă soluţia conferită de STAS 6978/1995 dar beneficiara nu a solicitat executarea unei astfel de lucrări, ci doar a unor placări cu piatră a unui loc destinat parcării de autoturisme.
S-a mai precizat lucrarea aşa cum a fost executată a fost şi este folosită în scopul pentru care a fost construită, acela de platformă de parcare şi staţionare autoturisme, aşa a fost cerută de beneficiară prin contract putând fi folosită în continuare în acelaşi scop.
De altfel, beneficiara, prin reprezentanţii săi, inclusiv prin patronul firmei a urmărit zilnic modalitatea de executare a lucrării, iar la finalizarea acestuia a semnat fără obiecţiuni procesul verbal de recepţie la data de 3 noiembrie 2005.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge recursul declarat de pârâta SC P.P. SRL BRAŞOV împotriva deciziei nr. 54/ Ap din 28 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă la 2000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3119/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3122/2009. Comercial → |
|---|
