ICCJ. Decizia nr. 3140/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3140/2009
Dosar nr. 4191/62/200.
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
1. Reclamantul S.G. a solicitat prin acţiunea introductivă înregistrată la data de 4 mai 2007 pe rolul Tribunalului Braşov, formulată în contradictoriu cu pârâta SC N. SA BRAŞOV, anularea hotărârilor nr. 1 şi 2 adoptate de adunarea generală extraordinară a acţionarilor societăţii pârâte la data de 26 februarie 2007, susţinând în motivare că a fost împiedicat să participe la adunare deşi are calitatea de acţionar, hotărârile astfel adoptate fiind viciate datorită nerespectării formalităţilor de convocare şi nespecificării numărului de acţiuni nou emise.
Societatea pârâtă, a invocat în apărare potrivit întâmpinării depuse la data de 27 iunie 2007, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, susţinând că reclamantul nu are calitatea de acţionar la societate întrucât şi-a înstrăinat integral acţiunile deţinute către două persoane fizice prin contractul de vânzare-cumpărare consimţit la data de 27 ianuarie 2007 şi înregistrat în evidenţele specifice ale societăţii,
Totodată pârâta a arătat că reclamantul nu a invocat motive viabile care să atragă nulitatea absolută a hotărârilor, astfel că nu se justifică nici calitatea sa de persoană interesată, iar pentru motivele de nulitate relativă termenul de 15 zile prevăzut de dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată a fost depăşit.
2. Tribunalul Braşov, secţia comercială, astfel investit, prin încheierea de şedinţă din data de 3 octombrie 2007 a respins excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului şi excepţia tardivităţii, ca neîntemeiate, iar prin sentinţa civilă nr. 45/CC din data de 29 octombrie 2007 a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâta şi a admis acţiunea formulată de reclamant dispunând anularea hotărârilor nr. 1 şi 2 adoptate de adunarea generală a acţionarilor societăţii pârâte la data de 26 februarie 2007.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a apreciat că reclamantul prin acţiunea în anulare promovată justifică un interes patrimonial rezultat din calitatea sa de vânzător al acţiunilor deţinute la societate.
Susţinerea reclamantului în sensul că nelegal nu a fost lăsat să participe la adunare, a fost apreciată de tribunal ca neîntemeiată, în condiţiile în care la data ţinerii adunării, potrivit menţiunilor din registrul acţionarilor, reclamantul îşi cesionase acţiunile şi nu mai figura printre acţionari, iar pentru reînscrierea acestuia în această calitate era necesar acordul celor două persoane fizice ce au dobândit acţiunile respectiv domnii M.Z. şi G.G. sau existenţa unei hotărâri judecătoreşti în acest sens.
Referitor la încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la convocarea adunărilor, din verificarea proceselor verbale încheiate la data de 26 februarie 2007, tribunalul reţine, că la întrunire au participat doar doi din cei patru acţionari ai societăţii reprezentând 42,33% din capitalul social, cvorum insuficient pentru adoptarea lor în condiţii de legalitate.
3. Sentinţa pronunţată de tribunal ca primă instanţă a fost apelată de către societatea pârâtă pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie vizând soluţionarea celor 3 excepţii invocate cât şi fondul cauzei.
Reclamantul a formulat în temeiul art. 293 C. proc. civ. o cerere de aderare la apelul făcut de partea potrivnică prin care a solicitat schimbarea în parte a sentinţei în sensul constatării nulităţii celor două hotărâri ale adunării generale a acţionarilor din 26 februarie 2007 şi pentru împiedicarea sa în calitate de acţionar să participe la formarea voinţei societare precum şi, pentru lipsa indicării numărului de acţiuni cu care se majorează capitalul social.
4. Prin Decizia nr. 128/AP din data de 30 octombrie 2008 Curtea de apel Braşov, secţia comercială, a admis în parte apelul declarat de pârâta SC N. SA împotriva încheierii pronunţate de Tribunalul Braşov la data de 3 octombrie 2008 în sensul admiterii excepţiei tardivităţii introducerii acţiunii numai în ce priveşte motivul de anulare vizând neindicarea numărului de acţiuni nou emise, păstrând restul dispoziţiilor încheierii; apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei nr. 45 pronunţate de tribunal a fost respins ca nefondat iar cererea de aderare la apel formulată de reclamant a fost admisă în parte.
Răspunzând criticilor formulate prin cererea de apel precum şi motivelor din cererea de aderare la apel, instanţa de control judiciar apreciază că motivul de constatare a nulităţii celor două hotărâri pentru neparticiparea reclamantului-acţionar este un motiv de nulitate absolută deoarece sunt încălcate norme de ordine publică care reglementează cvorumul cerut pentru formarea voinţei sociale şi prin urmare excepţia tardivităţii acţiunii în anulare pentru acest motiv a fost greşit respinsă de prima instanţă.
Referitor la motivul de anulare pentru nemenţionarea numărului de acţiuni noi emise instanţa apreciază că sancţiunea este nulitatea relativă, iar sub acest aspect excepţia tardivităţii acţiunii a fost corect respinsă.
Totodată instanţa de apel constată că reclamantul are calitate procesual activă şi interes în promovarea acţiunii deoarece prin Decizia nr. 37 din 3 aprilie 2008 a Curţii de Apel Braşov s-a admis acţiunea formulată de reclamant împotriva cocontractanţilor G.G. şi M.Z. şi s-a constatat rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 23 din 27 ianuarie 2007 încheiat cu reclamantul având ca obiect vânzarea-cumpărarea acţiunilor deţinute de reclamant în societatea pârâtă, astfel încât reclamantul şi-a redobândit calitatea de acţionar, retroactiv, de la o dată anterioară ţinerii adunărilor generale .
În raport de cele reţinute în considerentele deciziei susmenţionate, instanţa constată că în cauză reclamantul a comunicat cocontractanţilor la 23 februarie o notificare de reziliere a contractului, dată la care reclamantul a redevenit acţionar, corelativ cu pierderea acestei calităţi de către cele două persoane fizice, astfel că la data de 26 februarie 2007 reclamantul avea calitatea de acţionar şi era îndreptăţit să participe la adunarea generală.
Examinând criticile vizând fondul cauzei, instanţa de apel constată că formalităţile de convocare au fost viciate, iar nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la convocarea adunărilor generale ale acţionarilor este sancţionată cu nulitatea absolută, sentinţa primei instanţe sub acest aspect este legală, în cauză neexistând dovada că acţionarii au fost convocaţi potrivit cerinţelor impuse de art. 117 alin. (4) cu cel puţin 30 zile înainte de data ţinerii adunării.
5. Împotriva acestei decizii societatea pârâtă a declarat recurs la data de 4 decembrie 2008, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului promovat împotriva sentinţei fondului cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantului.
Recurenta pârâtă şi-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticile formulate în sensul motivului invocat de încălcare şi aplicare greşită a legii vizând următoarele aspecte:
- încălcarea prevederilor art. 293 C. proc. civ. cu ocazia soluţionării excepţiei lipsei de interes procesual a reclamantului cu privire la aderare la apel, în condiţiile în care acţiunea reclamantului a fost admisă în integralitate, iar argumentele instanţei de apel, în sensul că prin considerentele sentinţei fondului s-au dat dezlegări greşite unor probleme de drept, sunt inadmisibile pentru admiterea aderării la apel în contextul cauzei;
- încălcarea principiilor care guvernează efectele hotărârilor judecătoreşti precum şi a celor care reglementează raporturile dintre creditor şi debitor în ipoteza unei cesiuni de creanţă, în condiţiile în care instanţa îşi fundamentează soluţia pe confuzia între efectul opozabilităţii hotărârilor judecătoreşti şi efectul relativităţii acestor hotărâri între părţile raportului juridic; susţine recurenta că sub acest aspect este de netăgăduit că hotărârea judecătorească de reziliere produce efectul de opozabilitate faţă de societate, dar nu poate produce obligaţii decât cu data aducerii ei la cunoştinţă;
- soluţionarea greşită a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, în condiţiile în care reclamantul nu avea calitate de acţionar la data formulării acţiunii şi nici la data pronunţării hotărârii de primă instanţă, iar redobândirea acestei calităţi, ca urmare a rezilierii a devenit opozabilă societăţii din momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti de curtea de apel, astfel încât la data ţinerii adunării generale reclamanta nu avea calitatea de acţionar;
- greşita interpretare a dispoziţiilor art. 121 din Legea nr. 31/1990 incidente în cauză în măsura în care la data ţinerii adunării reclamantul nu avea calitatea de acţionar întrucât îşi înstrăinase acţiunile, lipsa acestuia de la adunare sau neconvocarea unei persoane care nu au calitatea de acţionar nu poate să conducă la nulitatea formelor de convocare; în cauză s-a dovedit că toţi acţionarii au semnat convocatorul şi au confirmat expres că au cunoştinţă de conţinutul lui, situaţie în care excepţia instituită de art. 121 cu privire la formalităţile de convocare era pe deplin aplicabilă.
6. Asupra recursului.
Înalta Curte verificând , în cadrul controlului de legalitate Decizia atacată, constată că recursul este fondat pentru motivul de nelegalitate vizând soluţionarea greşită a excepţiei lipsei calităţii procesual active a reclamantului.
După art. 132 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 republicată hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie de oricare dintre acţionari care nu au luat parte la adunare sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal de şedinţă.
Prin urmare, în cazul acţiunilor în anulare legiuitorul a stabilit în mod absolut cine poate exercita dreptul de a ataca hotărârile adunărilor generale limitând sfera persoanelor îndreptăţite la acţionarii care deţineau această calitate la data de referinţă definită în art. 123 alin. (2) din legea societăţilor comerciale (LSC).
În ce priveşte evidenţa titularilor dreptului de proprietate asupra acţiunilor, dispoziţiile art. 177 alin. (1) din LSC prevăd obligativitatea înscrierii în registrul acţionarilor a proprietarilor de acţiuni emise de societate.
Or, în cauză, probele relevă că la data ţinerii celor două adunări generale 26 februarie 2007 – reclamantul nu mai avea calitatea de acţionar al societăţii urmare înstrăinării acţiunilor deţinute către domnii G.D.G. şi M.Z. prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la 27 ianuarie 2007 şi înscris în registrul acţionarilor ţinut de societate la 29 ianuarie 2007.
Cum potrivit art. 98 alin. (1) teza 2 din LSC dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declaraţia înscrisă în registrul acţionarilor, reclamantul, după data menţiunii în registru a cesiunii acţiunilor nu mai justifică interesul şi îndreptăţirea de a promova acţiunea în anulare întemeiată pe drepturile conferite de calitatea de acţionar.
Situaţia juridică nou creată prin constatarea rezilierii contractului de cesiune de acţiuni, consfinţită prin Decizia nr. 37 pronunţată de Curtea de Apel Braşov la data de 3 aprilie 2008, nu este de natură să impună o altă dezlegare excepţiei lipsei calităţii procesual active a reclamantului la data promovării acţiunii în anulare şi aceasta deoarece efectele pactului comisoriu, se produc între părţile contractante sau succesorii acestora potrivit principiului relativităţii efectelor contractului, care împiedică naşterea drepturilor şi obligaţiilor în favoarea şi respectiv sarcina terţilor. Codul civil consacră în art. 973 acest principiu esenţial cu privire la efectele actului juridic în regula conform căreia „convenţiile nu au efect decât între părţile contractante", iar derogările de la acest principiu, în materie de stare şi capacitatea persoanelor sau chiar în materia actelor juridice patrimoniale recunoscute în dreptul substanţial nu privesc ipoteza din speţa de faţă.
Tot astfel şi hotărârea judecătorească nu poate crea drepturi sau obligaţii pentru terţi, efectele lucrului judecat potrivit principiului relativităţii vizează numai părţile litigiului. Altfel spus, relativitatea hotărârilor judecătoreşti este analogă relativităţii actelor juridice, fiind aspecte care reflectă acelaşi principiu: res judicata inter alios aliis neque nocere neque prodesse protest.
În sfârşit, chiar dacă terţii nu pot ignora situaţia juridică creată, în virtutea principiului opozabilităţii, hotărârea judecătorească trebuie respectată de la data pronunţării ei.
Aşa fiind, pentru societate, rezilierea contractului de cesiune devine opozabilă de la data tranşării irevocabile a litigiului dintre părţile contractului, moment în care situaţia juridică recunoscută prin hotărârea judecătorească cu efect declarativ a devenit opozabilă ergo omnes.
Distinct de aceste considerente impuse de stabilirea conţinutului celor două noţiuni juridice distincte, relativitate şi opozabilitate, se impune a fi subliniat şi faptul că rezilierea produce efecte numai pentru viitor, actele încheiate de părţi neputând fi afectate de această sancţiune decât tot pentru viitor.
În cauză, instanţa de apel, deşi aminteşte în considerente hotărârii despre efectele ex nunc ale rezilierii, nu face aplicarea acestui principiu, raţionamentul său, fiind sub acest aspect, în bună măsură contradictoriu, faţă de recunoaşterea calităţii de acţionar a reclamantului de la data încheierii actului de cesiune 23 februarie 2007, aplicând rezilierii un efect retroactiv.
Aşa fiind, Înalta Curte constatând că soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesual active a reclamantului, excepţie de fond, peremptorie, care pune în discuţie însuşi dreptul la acţiune al reclamantului, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale susmenţionate, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. va admite prezentul recurs şi va modifica Decizia recurată în sensul respingerii cererii reclamantului de aderare la apelul pârâtului, admiterii apelului pârâtei şi pe fond respingerii acţiunii introductive astfel cum a fost precizată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC N. SA BRAŞOV împotriva deciziei comerciale nr. 128/Ap din 30 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, modifică Decizia recurată în sensul că respinge aderarea reclamantului la apelul pârâtei, admite apelul pârâtei SC N. SA BRAŞOV împotriva încheierii din 3 octombrie 2007 şi a sentinţei nr. 45/CC din 29 octombrie 2007 a Tribunalului Braşov pe care le schimbă, în sensul că admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi respinge acţiunea precizată ca fiind formulată de o persoană fără calitate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3138/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3142/2009. Comercial → |
|---|
