ICCJ. Decizia nr. 3142/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3142/2009
Dosar nr. 5846/1285/200.
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii S.M., R.P., I.M., V.O., G.V., S.A., B.L., D.G. au chemat în judecată Societatea F. SA Cluj şi au solicitat instanţei să constate dreptul de proprietate al reclamanţilor pentru numărul de acţiuni indicate în petitul acţiunii şi cota din capitalul social al fiecăruia. Au motivat reclamanţii că s-au ţinut două licitaţii şi că în urma acestora au dobândit proprietatea asupra unui număr de acţiuni pe care le-au menţionat în Registrul acţionarilor.
Reclamanţii au invocat art. 98 alin. (1), teza a II-a din Legea nr. 31/1990 argumentând că acţiunile nominative erau în formă dematerializată şi că s-au transmis prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor semnate de fiecare cedent şi cesionar în parte. De asemenea au motivat că promovarea acţiunii în temeiul art. 111 C. proc. civ. a fost determinată de faptul că sunt persoane care vor să creeze confuzie cu privire la numărul acţiunilor deţinute şi că fac afirmaţii în sensul că ar deţine mai multe acţiuni decât reclamanţii .
Sentinţa Tribunalului Comercial Cluj
Prin sentinţa nr. 245 /2008, Tribunalul Cluj a respins ca lipsită de interes acţiunea, după ce, la data de 16 ianuarie 2008 instanţa a pus în discuţia părţilor calificarea juridică a cererii şi a interesului reclamanţilor de a promova o acţiune în constatare întemeiată pe prevederile art. 111 C. proc. civ. Tribunalul a reţinut că reclamanţii nu au justificat un interes născut şi actual pentru promovarea acţiunii şi că acţiunea nu tinde la obţinerea vreunui folos practic deoarece transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor a avut loc prin simpla încheiere a contractului de cesiune urmată de înscrierea declaraţiilor cedentului şi cesionarului în registrul acţionarilor conform art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Aceste acte juridice, au îndeplinit condiţiile de fond şi de formă pentru valabilitatea transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor cât şi condiţiile cerute pentru proba şi publicitatea acestui raport juridic.
Apelul. Decizia Curţii de Apel Cluj
Sentinţa nr. 245 din 30 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj a fost apelată de reclamanţi şi de pârâta SC F. SA.
Apelanţii reclamanţi au reiterat situaţia de fapt şi au justificat interesul pentru promovarea acţiunii arătând că nu urmăresc să stabilească opozabilitatea faţă de terţi a dreptului lor ci faţă de societate, că SC F. SA a solicitat prin apelul său desfiinţarea sentinţei fondului şi trimiterea cauzei pentru rejudecare întrucât susţinerile din faţa instanţei de fond nu reprezintă punctul de vedere al pârâtei motivat de faptul că societatea nu a fost reprezentată legal.
Prin Decizia nr. 117/2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanţi şi de pârâta SC F. SA, apreciind că, analiza îndeplinirii condiţiilor pentru promovarea acţiunii, în constatare a fost corect făcută şi că, în adevăr, interesul nu este actual ci eventual, teoretic. În fine, s-a reţinut că reclamanţii au urmărit să obţină o hotărâre judecătorească prin care să se pună la adăpost de eventuale contestaţii în legătură cu menţiunile operate în registrul acţionarilor în condiţiile art. 98 din Legea nr. 31/1990, cerere care nu se încadrează în prevederile art. 111 C. proc. civ., nefiind întrunite condiţiile de promovare a acţiunii în constatare.
Recursurile. Motivele de recurs.
1. Reclamanţii S.M., R.P., I.M., V.O., G.V., S.A., B.L., D.G. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 117/2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj solicitând în principal trimiterea cauzei pentru rejudecare, iar în subsidiar modificarea soluţiilor anterior pronunţate în sensul admiterii acţiunii.
În sprijinul recursului au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. în argumentarea cărora au susţinut că instanţa de apel şi-a însuşit în tot soluţia primei instanţe pentru motivul că a fost corect şi judicios motivată şi că este la adăpost de orice critică în ce priveşte reprezentarea societăţii de către R.P., fără ca această concluzie să se bazeze pe examinarea în concret a criticilor pe care le-au adus sentinţei fondului.
În ce priveşte motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reclamanţii recurenţi au reluat motivul lipsei calităţii de reprezentant criticată anterior apreciind că acest diferend nu se rezolvă printr-o procedură extrajudiciară. Cu alte cuvinte, recurenţii consideră că au fost sancţionaţi prin soluţiile pronunţate anterior recursului nu pentru că ar fi abuzat de dreptul lor ci pentru o situaţie total independentă de voinţa lor. Recurenţii au ajuns la concluzia că aparent SC F. SA ar fi fost favorizată prin respingerea acţiunii şi apelului declarat împotriva sa, numai că nu s-a ţinut seama de poziţia ei procesuală care a fost de admitere a acţiunii şi a apelului tocmai cu scopul de a clarifica structura acţionariatului.
În ce priveşte lipsa de interes, autorii recursului au susţinut că, de principiu, în doctrină şi practică s-a statuat că sunt admisibile acţiunile în constatare şi că există interes în promovarea unei acţiuni în constatarea calităţii de proprietar atunci când acest drept este contestat. Scopul acţiunii nu a fost acela de a stabili o opozabilitate faţă de terţi ci de a stabili structura acţionariatului faţă de societate şi implicit faţă de acei acţionari sau pretinşi acţionari care contestă valabilitatea înregistrării în Registrul acţionarilor. În final, au susţinut recurenţii că singurul consiliu de administraţie care este recunoscut este cel condus de D.G.. În aceste circumstanţe reclamanţii au mai considerat că în acest context singurul registru al acţionarilor care poate fi luat în considerare este cel ţinut de D.G..
2. SC F. SA prin recursul său a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. pentru a susţine că prin respingerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a societăţii i s-a refuzat dreptul de apărare pentru că s-a acceptat ca societatea să fie reprezentată de o altă persoană şi nu de avocatul desemnat de adevăratul reprezentant al societăţii. Consideră recurenta că şi dreptul la un proces echitabil i-a fost refuzat pentru că a fost forţată societatea să găsească o soluţie extrajudiciară pentru reprezentarea în justiţie. Pe acest aspect al reprezentării, recurenta a considerat că soluţia instanţei de apel este contradictorie şi criticabilă.
În continuare s-a arătat că hotărârea nr. 1 a SC F. SA din 5 februarie 2007 îşi produce efectele că s-au organizat două licitaţii în urma cărora reclamanţii au dobândit acţiuni care s-au transmis prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor semnată de cedent şi cesionar şi că sunt unele persoane care le contestă dreptul de proprietate. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei şi sentinţei în sensul admiterii acţiunii reclamanţilor iar în subsidiar casarea hotărârilor anterioare şi trimiterea cauzei pentru rejudecare .
Recursul declarat de reclamanţii S.M., R.P., I.M., V.O., G.V., S.A., B.L., D.G. este nefondat.
Potrivit recurenţilor motivarea deciziei pronunţată de Curtea de Apel este contradictorie, critică ce a fost întemeiată pe prevederile art. 304 alin. (7) C. proc. civ. Acest motiv de nelegalitate bazat pe motive contradictorii vizează în realitate contradicţia dintre considerente şi dispozitiv, situaţie care în speţă nu se regăseşte întrucât considerentele şi dezlegările date situaţiei de fapt, la care s-a referit instanţa, conduc la soluţia din dispozitiv.
Nici contradicţia dintre considerente nu poate fi reţinută întrucât motivarea nu este contradictorie în sensul că unele considerente ar duce la o anumită soluţie iar altele ar putea duce la o altă soluţie. Faptul că recurenţii nu îşi însuşesc considerentele şi concluzia finală a deciziei nu constituie motiv întemeiat pentru a se reţine această critică. Este de precizat în legătură cu acest motiv că el trebuie să fie în strânsă legătură cu obiectul cererii reclamanţilor care l-a constituit acţiunea în constatare întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., astfel că pe această cale nu pot fi aduse spre analiză alte chestiuni nerezolvate în cadrul societăţii comerciale.
2. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. vizează situaţia când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea legii. Din rezumatul criticii adusă deciziei instanţei de apel în susţinerea motivului de nelegalitate invocat, se poate observa că nu a fost pusă în discuţie nicio reglementare legală pe care instanţa prin soluţia pronunţată ar fi încălcat-o. Întrucât recursul este cale extraordinară de atac fără caracter devolutiv nu se vor reţine susţinerile recurenţilor neargumentate în drept. Pentru a se putea exercita controlul judiciar, trebuie precizat că în această cale de atac nu pot fi examinate decât motivele de nelegalitate a căror dezvoltare a fost făcută în condiţiile art. 304 alin. (9) raportat la art. 3021 lit. c) C. proc. civ. Cu toate acestea se va reţine că afirmaţiile potrivit cărora soluţia din apel reprezintă o sancţiune care le-a fost aplicată reclamanţilor pentru situaţii independente de voinţa lor, care în realitate ţin de existenţa a două consilii de administraţie în cadrul societăţii, sunt lipsite de orice suport fiind străine, de obiectul cauzei, care se presupune că este cunoscut de recurenţi. Din conţinutul soluţiei criticate rezultă cu evidenţă că temeiul legal al acţiunii a fost examinat, iar respingerea acţiunii şi a apelului a vizat această analiză. După cum s-a subliniat şi în analiza motivului prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ. instanţa nu avea de elucidat care dintre cele două consilii de administraţie avea dreptul să confere prerogativa reprezentării întrucât aceasta ţine de voinţa asociaţilor iar instanţa nu a fost investită procedural cu o astfel de cerere.
Pe de altă parte, reclamanţii au promovat o acţiune ce vizează interese proprii şi nu ar putea ca pe această cale să rezolve şi alte probleme intervenite în cadrul societăţii, care ţin de voinţa socială. Ei înşişi au afirmat că sunt proprietarii acţiunilor nominative iar transmiterea drepturilor s-a făcut prin înscrierea acţiunilor nominative dematerializate în Registrul acţionarilor din care rezultă şi structura acţionariatului. Este contradictorie şi lipsită de sens susţinerea potrivit căreia pârâta SC F. ar fi favorizată prin respingerea acţiunii şi a apelului împotriva ei în condiţiile în care aceasta a solicitat admiterea acţiunii şi a apelului reclamanţilor cu scopul de a clarifica situaţia structurii acţionariatului. Ceea ce nu au observat recurenţii este tocmai faptul că poziţia de pârât a societăţii în cadrul unei acţiuni promovată de recurenţi în calitate de reclamanţi nu-i permitea societăţii decât să se apere în legătură cu acţiunea în constatare şi nu să invoce drepturi şi pretenţii proprii legate de structura acţionariatului, care aşa cum s-a arătat rezultă din registrul acţionarilor.
În ce priveşte interesul, care a fost analizat în contextul aplicării art. 111 C. proc. civ., recurenţii nu au adus niciun argument în legătură cu propriul lor temei pus în discuţie prin acţiune, ci, au invocat chestiuni adiacente fără nicio legătură sau trimitere la dispoziţiile legale aplicabile (art. 111 C. proc. civ.). Interesul, ca una din condiţiile acţiunii în constatare, a fost corect examinat şi tot corect s-a reţinut că nu se demonstrează folosul practic pentru punerea în mişcare a acţiunii întemeiată pe prevederile art. 111 C. proc. civ. În plus trebuie reţinut că cererea nu poate fi calificată nici ca preventivă întrucât societatea nu le-a contestat dreptul reclamanţilor şi nici ca provocatorie întrucât nu a fost motivată pe aspectul că societatea le cauzează o tulburare în exerciţiul dreptului. Nu mai puţin trebuie reţinut că în cauză reclamanţii recurenţi sunt proprietari, că acţiunile au fost înscrise în registrul acţionarilor şi că, structura acţionariatului, este aşa cum s-a mai arătat, cea evidenţiată pentru acţiunile nominative dematerializate în registrul acţionarilor, nefiind necesară o altă constatare. De asemenea trebuie reţinut că demersul în justiţie prin acţiunea în constatare vizează un interes eventual câtă vreme s-a făcut referire la un cerc de persoane nedeterminate care ar putea să conteste dreptul lor de proprietate şi eventual structura acţionariatului.
Rezumând argumentele de mai sus se va reţine în principal că motivul de nelegalitate nu a fost argumentat în drept pentru a constitui obiect de analiză a nelegalităţii soluţiei şi că în măsura în care s-a considerat necesar să se argumenteze chestiunile care vizează acţiunea în constatare, Înalta Curte a avut în vedere condiţiile cerute pentru promovarea acţiunii în temeiul art. 111 C. proc. civ. şi a analizat sub acest aspect legalitatea soluţiei recurate.
În consecinţă faţă de cele ce preced recursul reclamanţilor va fi respins.
Recursul pârâtei SC F. SA este nefondat.
Pârâta SC F. SA a invocat prin recurs motivele prevăzute de art. 304 alin. (7) şi (9) C. proc. civ. pe care nu le-a dezvoltat şi argumentat în drept, distinct, aşa cum se cere prin art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Prin urmare din această perspectivă în care nu se indică dispoziţiile legale încălcate în fiecare caz, în parte şi având în vedere şi faptul că în actuala reglementare recursul este cale de atac extraordinară nu se impun a fi analizate argumentele de fapt aduse în sprijinul recursului.
În al doilea rând trebuie reţinută calitatea de pârâtă a recurentei cât şi faptul că în fond acţiunea reclamanţilor a fost respinsă şi că această soluţie a fost menţinută în apel. În acest context, promovarea acestei căi de atac nu este susţinută de un interes al pârâtei.
Recurenta a justificat interesul societăţii argumentând aspecte care ţin de interesul reclamanţilor deşi aşa cum s-a arătat anterior acţiunea în constatare promovată de aceştia nu întruneşte cerinţele art. 111 C. proc. civ. În realitate, societatea comercială, pe calea acţiunii reclamanţilor pune în discuţie determinarea structurii acţionariatului prin prisma unor diferende în legătură cu existenţa a două consilii de administrare confundând interesele sociale cu interesele fiecărui acţionar în parte, lucru nepermis.
Este inexactă susţinerea recurentei potrivit căreia i s-a recunoscut în apel calitatea de reprezentant unei persoane contestate când, în realitate, instanţa a pus în discuţie deasemenea unui curator litis pe care părţile nu au agreat-o. În aceste condiţii, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a SC F. SA a fost respinsă nu ca o sancţiune ci pentru că s-a apreciat că chestiunea reprezentării a fost dezlegată la fond şi că aceasta nu este legată nemijlocit de obiectul cauzei. Nici la acest moment nu s-a demonstrat în fapt şi în drept că dreptul de reprezentare aparţine unei anume persoane, alta decât cea reţinută la fond. Această chestiune este subsecventă celei anterior arătate din care rezultă confuzia dintre drepturile sociale şi drepturile acţionarilor, care se pot răsfrânge şi asupra poziţiei procesuale şi a drepturilor pe care le poate apăra de pe această poziţie societatea.
Prin urmare, nu se poate invoca încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil când calitatea sa procesual pasivă nu a fost afectată prin soluţia de respingere a acţiunii în constatare formulată de reclamanţi, menţinută în apel. Nu în ultimul rând, recurenta în faza apelului nu şi-ar fi putut realiza drepturi proprii şi nici să susţină valorificarea drepturilor proprii ale acţionarilor sprijinind acţiunea în constatare, utilizând argumentele reclamanţilor, de pe poziţia de pârâtă. Pentru astfel de situaţii procedura oferă alte posibilităţi care ar fi putut să fie valorificate.
În concluzie, se va reţine în principal că drepturile procesuale nu i-au fost încălcate faţă de obiectul pricinii şi de calitatea sa de pârâtă faţă de care s-a respins acţiunea şi că recursul nu poate fi primit sub aspectul argumentelor neîncadrate în drept aşa cum este cerinţa acestei căi extraordinare de atac.
În consecinţă faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii S.M., R.P., I.M., V.O., G.V., S.A., B.L., D.G. şi pârâta SC F. SA CLUJ-NAPOCA împotriva deciziei comerciale nr. 117 din 22 mai 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3140/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3143/2009. Comercial → |
|---|
