ICCJ. Decizia nr. 3143/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3143/2009
Dosar nr. 13026/63/200.
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA BUCUREŞTI pentru S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, SUCURSALA CRAIOVA, a solicitat obligarea pârâtei SC A.R.I.A.S. SRL la plata sumei de 135.662,92 lei, reprezentând prejudiciu rezultat din acordarea de reduceri tarifare necuvenite, aferente contractelor încheiate cu pârâta, precum şi obligarea acesteia la plata dobânzii legale de 7.770,75 lei şi a diferenţei de curs valutar de 4.012,47 lei pentru care s-a calculat dobânda legală de 292,69 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a încheiat, în calitatea sa de transportator, cu pârâta, în calitate de client, contractele nr. C2.3/263/2004, C2.3./264/2004 şi C2.3/265/2004 privind plată centralizată şi reduceri tarifare. În continuare a arătat că potrivit contractului nr. C2.3./263/2004, pârâta s-a angajat că va realiza treapta 1 de tonaj pentru o cantitate de mărfuri cuprinsă între 5.001-40.000 tone/an, fapt pentru care în perioada de derulare a contractului, a beneficiat de reduceri tarifare de 13% pentru vagoanele C.F.R. M. şi particulare şi de 5% pentru vagoanele RIV şi PPV netranspuse. La sfârşitul derulării contractului şi urmare regularizării finale, reclamanta a acordat reduceri tarifare nejustificate, în sumă de 82.368,79 lei în plus, atât pentru traficul de import cât şi de export, sumă la care s-a calculat dobânda legală.
Cu referire la contractul nr. C2.3./264/2004, pârâta s-a angajat că va realiza treapta 1 de tonaj pentru o cantitate de mărfuri cuprinsă între 1-100.000 tone/an, fapt pentru care nu a realizat reduceri tarifare. Potrivit regularizării finale, reclamanta a acordat reduceri tarifare nejustificate în sumă de 17.779,92 lei.
La sfârşitul derulării contractului nr. C2.3/265/2004, pârâta a realizat un tonaj de 21.929 tone, reclamanta acordând reduceri tarifare nejustificate de 41.218,22 lei, la care s-a adăugat o dobândă de 2.519,67 lei.
De asemenea, reclamanta a mai susţinut că nu au fost respectate prevederile contractelor privind valoarea cursului valutar, reclamanta luând în considerare cursul valutar al B.N.R. valabil la data efectuării plăţii efective a facturilor de prestaţii în loc de cursul valutar al B.N.R. valabil la data scadenţei contractuale a facturilor.
Tribunalul Dolj, secţia comercială, prin sentinţa nr. 122 din 31 ianuarie 2008 a respins acţiunea reclamantei şi a obligat reclamanta la plata sumei de 5000 RON , cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut în ceea ce priveşte suma solicitată cu titlu de prejudiciu, că în ianuarie 2005 părţile au procedat la regularizarea finală, nefiind formulate obiecţii cu privire la sumele acordate ca tarife de transport şi nici la reducerile tarifare acordate. Regularizarea a fost efectuată conform art. 5.2. din contract, prin raportare la numărul de luni de derulare a contractului şi nu prin raportare la anul calendaristic, fapt care este în concordanţă cu Politica tarifară /2004 a S.N.T.F.M. C.F.R. M. şi a Dispoziţiei nr. 75/2003 de aplicare a acesteia. Tribunalul a reţinut netemeinicia cererii privind diferenţa de curs valutar, întrucât din documentele de plată depuse la dosar a rezultat că sumele aferente facturilor achitate de către pârâtă au fost calculate la cursul B.N.R. valabil din ziua plăţii, ceea ce este în concordanţă cu clauzele contractuale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta S.N.T.F.M..C.F.R. MARFĂ SA BUCUREŞTI prin S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, SUCURSALA CRAIOVA, şi pârâta SC A.R.I.A.S. SRL CRAIOVA.
Pârâta S.C. A.R.I.A.S. a formulat critici în apel numai cu privire la aspectul neacordării în totalitate a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, susţinând că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Reclamanta, în apelul său a arătat că referitor la contractul nr. C2.3/263/2004 a acordat reduceri tarifare nejustificate, aferente treptei 3 de tonaj, în loc de treapta 2 de tonaj, fiind acordate eronat reduceri de 82.368,79 lei. Pentru contractul nr. C2.3/264/2004, au fost acordate reduceri aferente treptei 2 de tonaj, în loc de treapta 1 pentru care nu se acordau reduceri tarifare, rezultând suma de 17.779,92 lei. Cu privire la contractul nr. C2.3./265/2004, la regularizare au fost acordate reduceri aferente treptei 2 de tonaj, deşi pârâta a realizat treapta 1 pentru care nu se acordă reduceri, rezultând suma acordată eronat de 41.218,22 lei. De asemenea, pârâta a criticat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 8.15 pct. 2, 3 , 4 şi art. 8.16 din contractele încheiate, astfel cum au fost amendate prin Actul adiţional nr. 1, în sensul că trebuia luat în considerare cursul valutar al B.N.R. valabil la data scadenţei şi nu cel de la data plăţii efective a facturilor.
Prin Decizia comercială nr. 313 din data de 18 noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantă şi pârâtă; a respins cererile ambelor părţi prin care au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
În ceea ce priveşte apelul pârâtei, Curtea a apreciat că tribunalul a acordat în mod corect cheltuieli de judecată, prin aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în raport de valoarea litigiului, complexitatea speţei, durata litigiului şi munca prestată de apărător.
Cu privire la apelul reclamantei, instanţa urmare completării probatoriului administrat în faţa instanţei de fond, cu efectuarea unei expertize contabile, a reţinut că pârâta a depăşit tonajul angajat, iar reducerile tarifare au fost acordate în mod corespunzător. În sprijinul concluziilor raportului de expertiză sunt şi prevederile art. 5.2. din contractul 263, art. 7.3. din contractul nr. 264 şi art. 5.3 din contractul nr. 265, care prevăd calcularea treptelor de tonaj corespunzător numărului de luni de derulare a contractului. Cu referire la sumele solicitate cu titlu de diferenţă de curs valutar, instanţa de apel a reţinut concluziile expertului contabil, în sensul că factura emisă în luna octombrie 2004 de către reclamantă, privind diferenţa de curs valutar dintre data emiterii şi data scadenţei, pentru cele trei contracte a fost decontată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părţi .
Reclamanta S.N.T.F.. C.F.R. M. SA BUCUREŞTI pentru S.N.T.F.M. C.F.R. M., SUCURSALA CRAIOVA, a formulat recurs, în cadrul termenului legal, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurată în sensul admiterii acţiunii şi obligarea pârâtei la plata sumei de 135.662,92 lei prejudiciu, la care se adaugă dobânda legală aferentă acestei sume de 7.770,75 lei, diferenţă de curs valutar de 4.012,47 lei şi dobânda legală aferentă acesteia.
În concret, criticile reclamantei au vizat următoarele aspecte :
Instanţa de apel a interpretat în mod greşit clauzele contractelor încheiate între părţi, reţinând că pârâta s-a încadrat în treptele de tonaj corespunzătoare respectivelor reduceri tarifare. Astfel, reclamanta a arătat că pentru contractul nr. C2.3./263/2004, reclamanta a acordat reduceri tarifare, aferente treptei 3 de tonaj, în loc de treapta 2 de tonaj realizată de către pârâtă; pentru contractul nr. C2.3./264/2004, pârâta a realizat un tonaj de 73.987 tone pentru care nu putea beneficia de reduceri tarifare; pentru contractul nr C2.3./265/2004, reclamanta a acordat reduceri aferente treptei 2 de tonaj, deşi pârâta a realizat treapta 1 de tonaj.
Reclamanta susţine încălcarea prevederilor art. 8.15 pct. 2, 3 şi 4 şi art. 8.16 din Contractul nr. 263 şi actului adiţional acestuia, precum şi încălcarea art. 8.15 pct. 2, 3 şi 4 şi art. 8.16 din contractul nr. 265, în sensul neluării în considerare a cursului valutar de la data scadenţei facturilor.
Pârâta SC A.R.I.A.S SRL CRAIOVA a formulat recurs în cadrul termenului legal, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 şi 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul solicitat şi dovedit.
În susţinerea criticilor recurenta a arătat că onorariul de avocat plătit de către pârâtă, a fost redus în mod nejustificat de la suma de 50.000 RON la suma de 5.000 RON. În susţinerea onorariului plătit apărătorului ales, recurenta are în vedere valoarea litigiului şi complexitatea speţei. Pentru organizarea apărării, apărătorul a studiat o amplă documentaţie, iar onorariul achitat este pe deplin justificat. Recurenta susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 969 şi art. 970 C. civ., prin intervenţia instanţei în dispoziţiile contractuale ale contractului de asistenţă juridică, care are putere de lege între părţi. De asemenea, pârâta a invocat dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 51/1995.
În susţinerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., pârâta a susţinut că instanţa de apel a respins cererea accesorie formulată în apel privind cheltuieli de judecată, deşi nu a motivat în nici un fel respingerea acesteia.
În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA BUCUREŞTI pentru SUCURSALA CRAIOVA, Înalta Curte constată că este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente :
În susţinerea cererii de recurs, recurenta a invocat motivele de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. Din analiza criticilor dezvoltate, prin raportare la textele legale invocate, se constată că recurenta a susţinut interpretarea greşită a clauzelor contractuale, situaţie care atrage câmpul de aplicare al motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care urmează a fi analizat de către instanţă. Invocarea formală a motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fără dezvoltarea criticilor care vizează nelegalitatea deciziei recurată, nu poate atrage controlul instanţei de recurs.
Revenind la motivul de recurs invocat şi dezvoltat, motiv care vizează interpretarea greşită a actului dedus judecăţii, respectiv a contractelor nr. C2.3./263/2004, C2.3./264/2004 şi C2.3./265/2004, încheiate între reclamantă în calitate de transportator şi pârâtă în calitate de client, Înalta Curte constată că ambele instanţe nu au trecut peste voinţa clar exprimată a părţilor. Astfel, în mod corect instanţa de apel, în baza rolului devolutiv a apelului a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile, de către doi experţi contabili, prin intermediul căreia s-a răspuns următoarelor obiective : data încheierii contractelor, perioada de valabilitate a acestora, tonajele angajate la transport şi treapta de tonaj corespunzătoare contractelor încheiate, valoarea procentuală a reducerilor tarifare de care a beneficiat pârâta, tonajul realizat de pârâtă la sfârşitul perioadei de valabilitate a contractelor, sumele datorate de pârâtă.
Soluţia pronunţată de către instanţa de apel a fost în mod legal fundamentată pe concluziile raportului de expertiză, care a avut în vedere prevederile contractuale şi politica tarifară, precum şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Argumentele prezentate de către reclamantă în sprijinul justificării sumei reprezentând prejudiciu vizează chestiuni de temeinicie şi nu de nelegalitate, motiv pentru care, instanţa de recurs nu poate proceda la reinterpretarea probelor administrate în cauză, ci poate doar examina dacă s-a procedat la interpretarea greşită a clauzelor contractuale.
Astfel, clauzele prevăzute la art. 5.2 (contractul 263), art. 7.3 (contractul 264) şi art. 5.3 (contractul 265) , prevăd că treapta de tonaj se stabileşte potrivit numărului de luni de derulare a contractului, interpretare care este în concordanţă şi cu punctul de vedere solicitat de către reclamantă S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA BUCUREŞTI, existent la fila 61 a dosarului de apel, adresă care concluzionează în sensul că regularizările finale la contractele deferite justiţiei au fost corect efectuate, având în vedere perioada de derulare a contractului şi tonajul efectiv realizat. În sprijinul acestei interpretări este şi punctul de vedere exprimat prin Nota de constatare întocmită de către SUCURSALA DE MARFĂ CRAIOVA, la data de 3 februarie 2006, existentă la fila 105 a dosarului de apel, care a constatat că au fost respectate prevederile contractuale.
În ceea ce priveşte clauza nr. 8.15, respectiv 8.16 pct. 2, 3 şi 4 din contractele încheiate, referitoare la regularizarea diferenţelor de curs valutar, interpretarea instanţei de apel este corectă în sensul că părţile au convenit prin contracte ca achitarea tarifelor de transport să se facă în lei sau Euro de la data efectuării plăţii, iar cu ocazia regularizării s-a convenit să se aibă în vedere cursul de la data facturării. În oricare situaţie, potrivit concluziilor raportului, diferenţele de curs valutar dintre data emiterii facturilor şi data scadenţei acestora au fost facturate de către reclamantă, iar acestea au fost decontate de către pârâtă.
Având în vedere că nu se evidenţiază motive care să fie supuse cazului de modificare a deciziei prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recursul reclamantei urmează a fi respins.
Recursul declarat de pârâta SC A.R.I.A.S SRL CRAIOVA este nefondat.
Înalta Curte, va examina în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - invocat de către recurentă, greşita aplicare a dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Astfel, dispoziţiile textului legal sus menţionat, reglementează un aspect al raportului juridic de drept procesual, textul stabilind modalitatea de calcul a sumei datorate cu titlu de cheltuieli de judecată. În cadrul acestui raport, instanţa va determina cuantumul cheltuielilor de judecată, cu posibilitatea diminuării acestora, atunci când acestea sunt nepotrivit de mari.
Raportul juridic civil, dintre avocat şi client, nu este stânjenit în nici un mod , deoarece activitatea instanţei nu stânjeneşte şi nici nu controlează executarea contractului de asistenţă juridică, reglementat de Legea nr. 51/1995, ea fiind limitată la reducerea cheltuielilor de judecată şi nu la reducerea onorariului avocatului.
În raport de aceste precizări, instanţa de fond, în raport de criteriile vizând complexitatea cauzei, munca prestată de avocat şi valoarea litigiului, a cenzurat, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial, reducând corespunzător cheltuielile de judecată.
În temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel a respins, fără nici o motivare, cererea sa privind acordarea de cheltuieli de judecată în apel.
Înalta Curte, analizând hotărârea prin prisma motivului invocat, constată legalitatea soluţionării acestei cereri accesorii în raport de soluţia pronunţată de către instanţa de apel. Astfel, sentinţa primei instanţe a fost apelată atât de către reclamantă cât şi de către pârâtă, prin Decizia instanţei de apel fiind respinse ambele apeluri formulate. Cheltuielile de judecată provocate de formularea cererii de apel de către pârâta SC . A.R.I.A.S SRL CRAIOVA, respinsă de către instanţă, trebuie suportate de partea care a formulat-o, fiind irelevant faptul că instanţa de apel a soluţionat şi apelul formulat de reclamantă.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. se constată pe de o parte că nu a fost dezvoltat şi motivat, iar pe de altă parte că în cauză nu se evidenţiază nici una dintre ipotezele prevăzute de acest motiv de nelegalitate.
În raport de aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Craiova, şi pârâta SC . A.R.I.A.S SRL CRAIOVA împotriva deciziei nr. 313 din 18 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3142/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3144/2009. Comercial → |
|---|
