ICCJ. Decizia nr. 3148/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3148/2009
Dosar nr. 3857/118/2007
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamantul G.S., a contestat pe calea opoziţiei, hotărârea adunării generale de constituire din 19 august 2005, pentru ca ulterior la data de 28 septembrie 2005, să-şi modifice cererea într-o acţiune în nulitate absolută, solicitând aplicarea sancţiunii faţă de şedinţa adunării generale extraordinare din data de 19 august 2005 şi de actele adoptate în această şedinţă, precum şi radierea menţiunilor înregistrate în registrul comerţului în baza acestei adunări generale şi suspendarea înregistrărilor de menţiuni pe calea ordonanţei preşedinţiale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că adunarea generală a fost convocată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 1/2005, convocatorul fiind incomplet în raport de dispoziţiile art. 34 alin. (7) din Legea nr. 1/2005 iar în cadrul şedinţei au fost discutate aspecte ce nu au fost incluse pe ordinea de zi, că a lipsit cvorumul legal necesar pentru adoptarea unei hotărâri iar cei care au participat în calitate de invitaţi au condus lucrările şedinţei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 31 lit. a), art. 34 şi art. 36 din Legea nr. 1/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 42/COM din data de 10 ianuarie 2006 Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă şi a respins cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul care a criticat sentinţa primei instanţe ca fiind nelegală şi netemeinică.
Prin Decizia civilă nr. 150/Com din data de 15 iunie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Decizia sus menţionată a fost recurată de către reclamant, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea în totalitate a hotărârii instanţei de apel în sensul admiterii acestuia, respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, iar pe fond admiterea acţiunii şi constatarea nulităţii absolute a hotărârilor luate de Adunarea Generală la data de 19 august 2005 pentru lipsa cvorumului necesar şi legal.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 417 din data de 26 ianuarie 2007 a admis recursul declarat de reclamantul G.S., a casat Decizia atacată şi sentinţa nr. 42 din 10 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Constanţa.
În considerentele deciziei pronunţată, Înalta Curte a reţinut că reclamantul deţine calitatea de membru cooperator şi a votat împotrivă în ceea ce priveşte cvorumul legal pentru luarea hotărârilor de către Adunarea Generală, astfel încât în mod greşit s-a reţinut de către ambele instanţe că reclamantul nu are calitate procesuală activă să atace această hotărâre .
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, rejudecând cauza în fond, după casare, prin sentinţa civilă nr. 10/COM din 29 ianuarie 2008 a respins, ca nefondată acţiunea formulată de reclamant, constatând că şedinţa adunării generale a membrilor cooperatori SCA M.A. din data de 19 august 2005 a fost legal convocată, constituită şi condusă, iar votul deliberărilor a fost legal exprimat în raport cu dispoziţiile Statutului în vigoare conform art. 7 din Decretul-lege nr. 66/1990 aplicabil în speţă, criticile reclamantului privind existenţa unor motive de nulitate a hotărârii, din perspectiva încălcării prevederilor Legii nr. 1/2005 neavând suport legal .
Împotriva deciziei sus evocată a declarat recurs reclamantul G.S., în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, în sensul admiterii apelului şi modificării în tot a sentinţei apelată, în sensul admiterii cererii în anulare a hotărârilor adunării generale.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri şi invocării altor excepţii, formulate în faţa instanţelor de judecată, şi a reţinut :
Articolul 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta reclamantul G.S. nu a fost însoţit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurentul fiind citat pentru termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2009 cu menţiunea de a achita, taxa judiciară de timbru şi de a depune timbrul judiciar (fila 7 dosar recurs).
În raport de împrejurarea că recurentul nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2009, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată şi respectiv art. 30 pct. 1 şi pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de reclamantul G.S. împotriva deciziei civile nr. 219/COM din 22 decembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3147/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3150/2009. Comercial → |
|---|
