ICCJ. Decizia nr. 3201/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3201/2009
Dosar nr. 3638/99/2008
Şedinţa publică din 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.C., prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta SC E.O.N.G. România SA să încheie cu reclamantul contract de furnizare a gazelor naturale la domiciliul său de drept din Iaşi, şi să reia de urgenţă furnizarea gazelor naturale la această adresă.
Prin sentinţa civilă nr. 2207/COM din 10 octombrie 2008 Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă, a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta să încheie în beneficiul reclamantului contract de furnizare a gazelor naturale la domiciliul său din Iaşi, şi să reia furnizarea gazelor naturale la această adresă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamantul are atributele posesiei şi folosinţei cu privire la imobilul din Iaşi, astfel încât are dreptul de a-i fi încheiat contract de furnizare gaze naturale pentru imobilul unde locuieşte împreună cu familia.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 19 din 9 martie 2009, a admis apelul pârâtei SC E.O.N.G. România SA, a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a respins acţiunea reclamantului.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 17 lit. e) din HG nr. 1043/2004, pentru încheierea contractului de racordare solicitantul trebuie să depună anexat cererii, actul de proprietate sau documente justificative care atestă dreptul de folosinţă a terenului în care se realizează instalaţia de racordare, precum şi acordul scris al proprietarilor terenurilor afectate de racordare, iar în acest caz proprietatea imobilului aparţine altei persoane fizice decât reclamantul P.C.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul P.C., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Examinând recursul declarat împotriva deciziei nr. 19 din 9 martie 2009 sub aspectul regularităţii declarării acestuia, se constată că, eludând dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., recurenta nu a ataşat dovada achitării taxei de timbru, conform legii, încălcând şi prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 9 alin. (1) din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Dând eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 instanţa a citat recurenta cu menţiunea de a achita taxa judiciară în sumă de 4 lei şi timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei (filele 7 şi 29), însă acesta nu a înţeles să se conformeze dispoziţiilor instanţei şi nici nu a făcut cerere pentru reexaminarea taxei de timbru menţionată.
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995, recursul reclamantului împotriva deciziei nr. 19 din 9 martie 2009 urmează a fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva deciziei nr. 19 din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3156/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3205/2009. Comercial → |
|---|
