ICCJ. Decizia nr. 3327/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3327/2009
Dosar nr. 47/108/200.
Şedinţa publică din 11 decembrie 2009
Deliberând asupra recursurilor de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele :
Reclamantul Municipiul Arad prin Primar a chemat în judecată Sindicatul S. solicitând instanţei ca prin sentinţa pe care o va pronunţa să constate încetarea contractului de asociere în participaţiune nr. 1/1996 încheiat între pârâtă şi Sindicatul T., contract în baza căruia pârâtul ocupă imobilul situat în Piaţa S. aflat pe domeniul public de interes local, să se dispună evacuarea acestuia din imobil şi să fie obligat pârâtul la plata sumei totale de 736.426.800 Rol cu titlu de despăgubiri.
În esenţă, reclamantul a susţinut că Piaţa S. s-a aflat iniţial în proprietatea RA A., calitate în care a încheiat cu Sindicatul T. contractul de închiriere nr. 1 din 22 mai 1991, că la rândul său Sindicatul T. a încheiat un contract de asociere în participaţiune al cărui obiect era „amenajarea şi exploatarea în comun a suprafeţei de 2.646 mp din totalul Pieţei S." şi că în anul 2001, contractul de închiriere nr. 1/1991 a fost reziliat începând cu data de 1 august. După preluarea RA A. sub autoritatea Consiliului Local al Municipiului Arad în baza Legii nr. 213/1998, Piaţa S. a fost concesionată Societăţii T. SA Arad care, potrivit reclamantului, nu-şi poate exercita actele de administrare întrucât este obstrucţionată de reprezentanţii Sindicatului S. astfel că nu s-a mai încasat nicio sumă în bugetul local din asociaţia în participaţiune. A mai motivat reclamantul că după rezilierea contractului dintre RA A. şi Sindicatul T., implicit a încetat şi contractul de asociaţie în participaţie ceea ce duce la concluzia că pârâtul Sindicatul S. deţine spaţiul fără titlu ceea ce atrage măsura evacuării şi plata obligaţiilor începând din 1 iulie 2002. Totodată, reclamantul a solicitat cota-parte din redevenţa datorată de SC T. SA bugetului local, calculată conform Hotărârilor CLM pe fiecare an, cu începere de la data de 1 iulie 2002.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei SC T.P. SA, prin care a solicitat instanţei să constate încetarea contractului de asociere în participaţiune, evacuarea pârâtului Sindicatul S. şi obligarea la plata aceloraşi sume pretinse de reclamant, sume la care ulterior a renunţat.
Pârâtul Sindicatul S. s-a apărat invocând faptul că deţine terenul în folosinţă în baza unui titlu valabil, nedesfiinţat şi, în plus, a susţinut că piaţa solară a fost construită pe o suprafaţă de 486 mp care este proprietatea sa .
Prin cererea reconvenţională formulată împotriva reclamantului, pârâtul Sindicatul S. a solicitat plata investiţiilor în sumă de 450.000 Ron pe care le-a făcut în Piaţa S., suma reprezentând cheltuieli pentru modernizarea pieţei. Pârâtul a contestat solicitarea de a plăti redevenţa având în vedere amenajările şi plusul de valoare pe care l-a adus pentru ca piaţa să devină funcţională. În privinţa valabilităţii contractului de asociaţie în participaţie s-a susţinut că acesta este valabil încheiat aşa cum s-a confirmat prin Decizia nr. 927/2002 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 3129/2002.
După extinderea procesului prin introducerea în cauză a Sindicatul T., reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că înţelege să solicite instanţei ca în temeiul art. 111 C. proc. civ. să constate inexistenţa vreunui drept al reclamantului reconvenţional în administrarea pieţei solare şi din acest motiv să se dispună evacuarea. A mai susţinut că, la momentul precizării de acţiune, contractul de asociaţie în participaţiune a încetat prin ajungerea sa la termen şi că la data de 20 aprilie 2006 investiţiile care au fost făcute în Piaţa S. nu aveau acordul proprietarului de drept al imobilului, iar Protocolul de colaborare a rămas la nivel de proiect întrucât nu a fost supus dezbaterii şi aprobării Consiliului Local al Municipiului Arad.
Sentinţa Tribunalului Arad.
- Prin sentinţa nr. 576 din 5 mai 2008, Tribunalul Arad a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Municipiul Arad - prin primar în cererea privind constatarea încetării contractului de asociere în participaţiune nr. 1/2006 încheiat între Sindicatul T. şi Sindicatul S., a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Sindicatul T. în cererea privind constatarea încetării contractului de asociaţie în participaţie nr. 1/1996, încheiat între această pârâtă şi pârâta Sindicatul S. şi a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei pentru pretenţii constând în despăgubiri calculate pentru perioada anterioară datei de 19 august 2002.
- În continuare tribunalul a respins excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâtul Sindicatul S., în cererea reclamantului privind constatarea inexistenţei dreptului reclamantului reconvenţional formulată conform art. 111 C. proc. civ., a admis în principiu, cererea de intervenţie în interesul reclamantei formulată de intervenienta SC T. SA Arad şi s-a luat act de renunţarea la judecată a cererii în pretenţii formulată de intervenientă, capătul de cerere privind constatarea încetării contractului de asociere în participaţiune sus menţionat, fiind respins.
- Acţiunea principală a fost admisă în parte astfel cum a fost precizată de reclamantul Municipiul Arad, reprezentat prin primar împotriva pârâtului Sindicatul S. Arad şi s-a constatat că pârâtul Sindicatul S. ocupă fără titlu valabil, suprafaţa de 2646 mp din Piaţa S., situată în Municipiul Arad, înscrisă în C.F. nr. 10.389 Micalaca, cu nr.top 2969/662/73/1/1/1/1/2, aflată în domeniul public al Municipiului Arad.
- Acţiunea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant reconvenţional Sindicatul S. împotriva reclamantului-pârât reconvenţional Municipiul Arad având ca obiect pretenţii rezultând din investiţii şi drept de retenţie a fost respinsă şi s-a dispus evacuarea necondiţionată a pârâtului Sindicatul S. de pe suprafaţa de 2646 mp mai sus evidenţiată. De asemenea a fost obligat pârâtul Sindicatul S. la plata sumei de 4.109.634,9 lei cu titlu de taxă ocupare domeniu public şi penalităţi de întârziere aferente, respectiv de 0,1% pe zi, pentru perioada 1 aprilie 2006-31 decembrie 2007, conform Legii nr. 210/2005, faţă de reclamant, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1.200 lei, reprezentând onorariu expert şi suma de 7,3 lei taxe de timbru parţiale faţă de intervenienta SC T.O.P. SA Arad.
- În fine, reclamantul a fost obligat să-i plătească pârâtului Sindicatul T. suma de 2.200 lei cheltuieli judiciare constând în onorariu avocaţial.
În esenţă, s-a reţinut de către tribunal în considerentele sentinţei că reclamantul nu are calitate procesuală activă pentru a cere instanţei constatarea încetării contractului de asociaţie în participaţiune susţinută de rezilierea contractului de închiriere încheiat de fostul proprietar A.R. absorbit de SC C.E.T. SA prin fuziune întrucât reclamantul este terţ faţă de al treilea şi în acest sens a fost citat art. 253 C. com. teza finală. Pentru a respinge excepţia de inadmisibilitate a cererii în constatare întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., tribunalul a reţinut că reclamantul are dreptul de proprietate iar constatarea priveşte un fapt negativ şi anume inexistenţa unui drept de administrare. În consecinţă excepţia invocată de pârât a fost respinsă faţă de reclamant dar a fost admisă faţă de intervenient pe considerentul că nu îşi justifică interesul faţă de cererea formulată. Şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Sindicatul T. a fost respinsă citându-se drept temei art. 42 C. proc. civ.
În privinţa excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune cu referire la cererea în pretenţii s-a reţinut că anterior datei de 16 august 2002, pretenţiile formulate au intrat sub incidenţa art. 1 şi art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Tribunalul a respins şi excepţia autorităţii de lucru judecat invocată în privinţa cererii reconvenţionale pe motivul că cele două litigii puse în discuţie (din contencios şi litigiul de faţă) au cauze diferite.
Asupra intervenientei SC T.O.P. SA căreia i-a fost concesionată Piaţa S., s-a reţinut că interesul pentru a cere evacuarea a fost demonstrat şi că devin aplicabile prevederile art. 52 alin. (1) C. proc. civ.
Pe fond, s-a reţinut că între cele două pârâte s-a încheiat contractul de asociere în considerarea locaţiunii care era pe durată nedeterminată că reclamantul nu poate să întreprindă o acţiune directă asupra asociaţiei şi nici asupra părţilor din contractul de asociere pentru că nu avea niciun act juridic valabil încheiat, astfel că, pentru perioada până la încetarea contractului de asociere pretenţiile au fost respinse. După data de 1 martie 2006 când a încetat contractul de asociere încheiat între cele două sindicate, tribunalul a reţinut că a încetat orice titlu valabil în baza căruia pârâta deţinea suprafaţa de 2.646 mp din totalul suprafeţei Pieţei S. Întrucât s-a constatat lipsa titlului pentru suprafaţa de 2.646 mp din incinta Pieţei S. s-a dispus evacuarea şi plata sumelor determinate de expertiza contabilă judiciară pentru folosinţa fără drept şi fără plată a suprafeţei menţionate, la sumele astfel determinate fiind adăugate şi penalităţile de întârziere.
Apelul. Decizia Curţii de Ape.
Sentinţa primei instanţe a fost apelată de reclamantul Municipiul Arad şi de pârâtul Sindicatul S.
Prin apelul formulat, reclamantul Municipiul Arad a solicitat admiterea apelului său şi modificarea în parte a sentinţei nr. 576/2008 pronunţată de Tribunalul Arad fără să dezvolte criticile în baza cărora a solicitat modificarea soluţiei, iar la termenul din 23 septembrie 2008 reclamantul a declarat că îşi retrage apelul.
Criticile formulate de pârâtul Sindicatul S., în apelul pe care l-a declarat, au vizat soluţia din acţiunea principală precum şi soluţia de respingere a reconvenţionalei. S-a solicitat în conformitate cu motivele invocate respingerea acţiunii principale şi admiterea reconvenţionalei.
În esenţă, s-a susţinut lipsa procedurii concilierii directe pentru pretenţiile formulate, lipsa calităţii procesuale active a Municipiului Arad pentru despăgubiri şi evacuare şi excepţia inadmisibilităţii cererii de despăgubiri astfel cum a fost modificată şi, pe cale de consecinţă, s-a solicitat respingerea acţiunii. Pe fondul reconvenţionalei a susţinut că a realizat investiţii în baza unor contracte legale, anterioare trecerii Pieţei S. în domeniul public, investiţii fără de care nu se putea desfăşura activitatea comercială, iar neplata acestor investiţii ar conduce la îmbogăţirea fără just temei a reclamantului. În drept au fost invocate prevederile art. 494 C. civ., potrivit cărora proprietarul unui teren care dobândeşte prin accesiune o construcţie este obligat să-l despăgubească pe constructor indiferent că este de bună sau de rea credinţă. În consecinţă a solicitat admiterea reconvenţionalei şi obligarea Municipiului la plata sumei de 745.000 lei.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 248 din 25 noiembrie 2008, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul Municipiul Arad reţinând că acesta nu s-a conformat dispoziţiilor art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 care obligă partea la plata taxei judiciare de timbru.
Prin aceeaşi decizie s-a admis apelul pârâtului Sindicatul S. Arad şi a fost schimbată în parte sentinţa în sensul că pârâtul deţine fără titlu numai suprafaţa de 2.160 mp situat în Municipiul Arad şi, ca urmare, s-a dispus evacuarea necondiţionată a acestuia de pe suprafaţa menţionată.
De asemenea a fost obligat pârâtul Sindicatul S. la plata sumei de 49.406,29 lei cu titlu de taxă de ocupare a domeniului public, cu penalităţi de întârziere aferente pe perioada 1 aprilie 2006-31 decembrie 2007 potrivit HCLM Arad nr. 144 din 20 iunie 2005.
Restul dispoziţiilor au fost păstrate şi a fost obligat reclamantul la 300 lei contravaloare onorariu expertiză contabilă întocmită potrivit noilor obiective, iar cererea intervenientei Sindicatul T. pentru plata sumei de 3.660 lei cheltuieli de judecată a fost respinsă.
Pentru a decide astfel, Curtea a înlăturat excepţia lipsei concilierii directe pe considerentul că această procedură a fost realizată conform înscrisurilor de la dosar. Excepţia lipsei calităţii procesual active a Municipiului Arad a fost respinsă atât în privinţa cererii pentru plata de despăgubiri cât şi pentru evacuare apreciindu-se că reclamantul în calitate de proprietar şi-a justificat şi interesul şi dreptul pentru promovarea acţiunii.
Inadmisibilitatea cererii de completare a cuantumului despăgubirilor a fost respinsă cu motivarea că în cauză nu este vorba despre o modificare a cererii iniţiale, ci de o precizare a pretenţiilor ca urmare a efectuării în cauză a unui raport de expertiză contabilă.
Pe fond s-au considerat întemeiate numai criticile referitoare la evacuarea de pe suprafaţa de 486 mp motivat de faptul că pârâta este proprietară pe această suprafaţă aşa cum a dovedit cu un contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2003. De asemenea, instanţa a considerat că valoarea despăgubirilor trebuie redusă la 49.406 lei întrucât calculul s-a realizat pentru suprafaţa de 2.646 mp în loc de 2.160 mp. Cu referire la cererea reconvenţională instanţa de apel a reţinut că lucrările nu corespund scopului pentru care s-au efectuat, panourile nefiind funcţionale iar pârâtul nu a dovedit legalitatea efectuării acestor lucrări pe domeniul public situaţie în raport de care s-a apreciat că lucrările au fost efectuate pe riscul său.
Recursurile. Decizia Înaltei Curţi.
1. Municipiul Arad a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 248/2008, şi citând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului său şi modificarea deciziei nr. 248 din 25 noiembrie 2008 în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul Sindicatul S. Arad.
Potrivit recurentului lipsa de temei legal a deciziei pe care o critică rezultă din reţinerea greşită de către instanţa de apel a criticilor referitoare la suprafaţa de teren care este în discuţie, în acest dosar, suprafaţă de pe care s-a solicitat şi s-a obţinut evacuarea.
Din punctul său de vedere, instanţa de apel a fost indusă în eroare întrucât nu a observat că suprafaţa de 486 mp de teren nu se află în piaţa solară pentru a se deduce din suprafaţa ocupată de 2646 mp conform contractului de asociere care a încetat în anul 2006. A mai arătat recurentul că nu a contestat faptul că pârâtul deţine în proprietate privată 486 mp numai că această suprafaţă este înscrisă în C.F. nr. 16147 Micalaca cu număr topografic 2242/662/2/2. Această chestiune referitoare la suprafaţa de 486 mp, potrivit recurentului, a fost rezolvată prin sentinţa Tribunalului Arad nr. 499 pronunţată în dosarul nr. 5768/2006, aşa încât soluţia din apel care a nesocotit aceste constatări şi a reţinut greşit că Sindicatul S. nu poate fi evacuat de pe suprafaţa totală de 2.646 mp, care de altfel a constituit obiectul contractului de asociere în participaţie, este nelegală.
Autorul recursului a criticat şi reţinerea instanţei de apel în legătură cu suma acordată de 49.406,29 lei arătând că aceasta reprezintă redevenţă şi nu taxă de ocupare a domeniului public, considerând că şi fundamentarea juridică a taxei este greşită întrucât taxa de ocupare este creanţă fiscală înscrisă la capitolul „Alte taxe locale", conform art. 283 din Legea nr. 571/2003.
În continuare, recurentul a adus critici care vizează expertiza contabilă efectuată conform noilor obiective, concluzia la care s-a ajuns fiind, în opinia, sa fără fundament legal pentru că s-au luat în considerare chestiuni străine cauzei.
În final s-a făcut referire la dosarul nr. 5768/2006 prin care în contencios s-au depus înscrisuri din care rezultă că investiţiile reclamate de Sindicatul S. s-au amortizat şi că pârâtul intimat figurează în evidenţele financiar contabile cu un prejudiciu, la data ultimului calcul de 16.502.650 lei. Potrivit recurentului temeiurile legale ale stabilirii taxei de ocupare sunt HCLM nr.38/1996, HCLM Arad nr. 887/2006 privind aprobarea Regulamentului de desfăşurare a activităţilor comerciale în Municipiul Arad, iar accesoriile au fost calculate conform Hotărârilor de Guvern menţionate în cuprinsul recursului şi Legea nr. 210/2005.
2. Recurentul pârât Sindicatul S. Arad a criticat Decizia pronunţată în apel numai în partea care priveşte respingerea cererii prin care a solicitat suma de 450.000 lei reprezentând contravaloarea investiţiilor pe care le-a realizat în baza unor contracte legale, investiţii care erau necesare pentru desfăşurarea activităţilor comerciale. În continuare a susţinut că a dobândit prin contractul nr. 2625 din 15 octombrie 2003 un drept de proprietate asupra terenului intravilan din Arad în suprafaţă de 486 mp C.F. nr. 16147 Micalaca cu nr.top 2242/662/2/2, astfel că în mod greşit a reţinut instanţa faptul că s-au efectuat lucrări pe domeniul public pe riscul său. Prin efectuarea lucrărilor de investiţii, potrivit recurentei a crescut valoarea imobilului mărindu-se patrimoniul reclamantei cu această valoare ceea ce constituie o îmbogăţire fără just temei. Întrucât îmbogăţirea fără just temei este urmarea unui fapt juridic ilicit, recurenta a considerat că există o cauză legitimă pentru solicitarea sumei de 745.000 lei reprezentând contravaloarea investiţiilor (sumă actualizată).
În temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., recurentul pârât a solicitat modificarea deciziei în sensul admiterii cererii reconvenţionale aşa cum a fost formulată.
Recursurile sunt fondate.
Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. a fost invocat de ambii recurenţi, fiecare dintre aceştia referindu-se la partea din decizie pe care a considerat-o nelegală în raport de poziţia sa procesuală.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Invocând acest motiv reclamantul Municipiul Arad a avut în vedere lipsa de bază legală a deciziei care rezultă din fundamentarea soluţiei pe fapte greşit calificate în raport de exigenţele legale. Din acest punct de vedere se vor lua în examinare numai aspectele care ţin de dezlegările date în drept unor împrejurări de fapt care au intrat sub incidenţa puterii lucrului judecat ca rezultat al unei alte judecăţi. În alţi termeni se va reţine că s-au nesocotit efectele substanţiale ale actului juridicţional prin aceea că nu s-a ţinut seama de concretizarea dreptului reclamantului recurent.
În concret, cu privire la suprafaţa de 486 mp teren pe care instanţa de apel a dedus-o din suprafaţa de 2.646 mp, instanţa nu a observat că această chestiune a fost tranşată irevocabil prin Decizia nr. 571 pronunţată în contencios prin care s-a reţinut că această suprafaţă este situată „pe un alt teren decât cel asupra căreia reclamantul invocă un drept de proprietate. ,,Cu alte cuvinte cei 486 mp nu fac obiectul dreptului pus în discuţie în acest dosar.
În contextul arătat concretizarea dreptului propriu-zis cu privire la această suprafaţă de teren de 486 mp, prin rezolvarea dată judiciar în contencios a intrat sub protecţia lucrului judecat.
Instanţa de apel nu a observat aceste dezlegări date în drept şi, ca urmare, în mod explicit, fără referire şi la înscrisurile care atestau acest lucru, (C.F., expertiza topografică efectuată în cauză sentinţa din contencios) a procedat la deducerea suprafeţei respective din calculul sumelor pretinse de reclamant. În acelaşi sens este de observat că dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 486 mp. nu a fost contestat de reclamant acesta vizând identificarea suprafeţei prin C.F. nr. 16147 Micalaca nr. top 2242/662/2/2, care nu face parte din suprafaţa înscrisă în C.F. nr. 10389 Micalaca T. 2969/662/73/1/1/1/1/2 în suprafaţă de 7.200 mp din care Sindicatul S. a ocupat 2.646 mp aşa încât în raport de argumentele dezvoltate, Curtea de apel şi-a fundamentat greşit concluziile pe chestiuni de fapt care nu-şi găsesc corespondent în drept.
Având în vedere că suprafaţa de 2.646 mp este cea care trebuia luată în discuţie şi că de această suprafaţă depinde modul de calcul şi cuantumul sumei care a fost solicitată, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 314 C. proc. civ. pentru stabilirea corectă a sumei de plată şi a titlului în baza căruia poate fi pretinsă, chestiune nerezolvată corect de Curtea de Apel, recursul reclamantului Municipiul Arad prin Primar se va admite iar Decizia va fi casată în partea care priveşte admiterea apelului declarat de pârâtul Sindicatul S. cu referire la constatarea suprafeţei ocupate fără titlu, la evacuare şi la obligaţiile care derivă din suprafaţa ocupată care urmează să fie reconsiderate sub aspectul cuantumului sumei şi a temeiului în baza căruia pot fi acordate.
Cu toate că aceste chestiuni de drept şi de fapt vizează acţiunea principală, reconsiderarea sumelor pretinse de reclamant implică apărări din partea intimatului Sindicatul S., astfel că, se va admite şi recursul acestuia. Această concluzie se impune şi pentru faptul că fundamentarea soluţiei în fapt şi în drept vizează temeiul legal al acţiunii, iar pârâtul şi-a argumentat în drept recursul pe acest motiv (art. 304 pct. 9). Nu în ultimul rând argumentele privind drepturile sale au vizat şi suprafaţa deţinută în Piaţa S., Înalta Curte reţinând aşa cum s-a arătat deja că suprafaţa în discuţie este de 2.646 mp.
Analizând celelalte critici care vizează cererea reconvenţională, Înalta Curte va reţine că acestea sunt nefondate. Se constată astfel că recurentul Sindicatul S. a reluat situaţia de fapt în legătură cu efectuarea investiţiei pe suprafaţa deţinută în piaţă, investiţii pe care le-a considerat utile pentru desfăşurarea activităţii comerciale, fără să aducă argumente cu referire la existenţa acordului proprietarului pentru realizarea acestora.
În consecinţă, în lipsa acordului pentru realizarea investiţiilor, instanţele anterioare au reţinut corect că lucrările s-au efectuat pe riscul recurentului pârât. Expertiza efectuată în dosarul nr. 5768/2005 a demonstrat că panourile montate de recurent nu sunt funcţionale şi nu contribuie la sporirea patrimoniului reclamantului prin diminuarea patrimoniului Sindicatului S. Ceea ce este însă esenţial în legătură cu pretenţiile decurgând din efectuarea investiţiilor reclamate este faptul că în instanţa de contencios s-a stabilit, pe de o parte, că legalitatea investiţiilor nu a fost dovedită (sentinţa 499/2006), iar pe de altă parte că Sindicatul S. Arad „nu poate opune un eventual drept de administrare, dreptului de proprietate vizând un imobil ce face parte din domeniul public al Municipiului Arad" (Decizia nr. 571 din 28 septembrie 2006).
În consecinţă menţinerea sentinţei de către Curtea de Apel în partea care priveşte cererea reconvenţională cu referire la pretenţiile decurgând din investiţii formulată de Sindicatul S. este corectă.
Faţă de cele ce preced, recursurile vor fi admise în limitele precizate mai sus, potrivit dispozitivului, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul MUNICIPIUL ARAD PRIN PRIMAR şi pârâtul SINDICATUL S. ARAD împotriva deciziei comerciale nr. 248 din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, pe care o casează în parte, cu privire la apelul pârâtului SINDICATUL S. ARAD şi, în consecinţă trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3318/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3330/2009. Comercial → |
|---|
