ICCJ. Decizia nr. 366/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 366/2009
Dosar nr. 43950/3/2006
Şedinţa publică din 9 februarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 43950/3/2006 la data de 4 ianuarie 2007 şi precizată la data de 1 martie 2007, reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ SA Bucureşti a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii S.C. S.S.V.M.U.G. - C.F.R. - S.S.V.M. SA Voluntari, B.R. şi D.C.N., instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să dispună anularea hotărârii A.G.A. nr. 9.3 din data de 22 septembrie 2006 a S.C. S.S.V.M.U.G. - C.F.R. - S.S.V.M. SA, anularea contractului de cesiune de acţiuni nr. 34 din 18 octombrie 2006 şi anularea actului adiţional nr. 35 din 20 octombrie 2006.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa nr. 6467, pronunţată în Camera de consiliu, la data de 11 mai 2007, a respins, ca neîntemeiată excepţia prescripţiei şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea precizată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că termenul de prescripţie pentru motive de nulitate relativă formulate de terţi este de trei ani, aşa încât excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta S.C. C.F.R. - S.S.V.M. SA se va respinge, ca neîntemeiată, iar, pe fondul pricinii, a apreciat că lipsa consimţământului societăţii reclamante, la încheierea între pârâţii B.R. – cedent - şi D.C.N. – cesionar – a contractului de cesiune de creanţă nu constituie motiv de nulitate, nici absolută, nici relativă.
De asemenea, prima instanţă a reţinut că prin actul adiţional nr. 2 din 7 octombrie 2004 încheiat la contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. A/666 din 29 octombrie 2003 s-a stabilit că prin cesiunea de acţiuni dintre SC Y. SRL şi pârâta B.R., aceasta din urmă dobândeşte drepturile şi este ţinută de obligaţiile cumpărătorului cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare, astfel că nerespectarea unei obligaţii contractuale nu atrage nulitatea actelor juridice încheiate de cumpărător cu nesocotirea interdicţiei stabilită la art. 9 din contract, ci rezoluţiunea acestuia.
Prima instanţă a mai reţinut că neprecizarea felului adunării generale – ordinară sau extraordinară – nu poate constitui motiv de nulitate – absolută sau relativă - a hotărârii adoptate, aceasta respectând condiţiile de cvorum şi majoritate stabilite prin actul constitutiv.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 28, din Şedinţa publică din 28 ianuarie 2008, a admis apelul reclamantei S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, împotriva hotărârii date de prima instanţă, a schimbat, în tot, sentinţa apelată în sensul admiterii acţiunii, anulării hotărârii A.G.A. nr. 9.3 din 22 septembrie 2006, a contractului de cesiune de acţiuni nr. 34 din 18 octombrie 2006 şi a actului adiţional nr. 35 din 20 octombrie 2006, cu obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 70 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că transmiterea acţiunilor către un terţ se face numai cu acordul prealabil scris al vânzătorului, conform pct. 9.1 al art. 9 din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni nr. A/666, dintre vânzătorul S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA şi cumpărătorul SC Y. SRL, iar contractul de cesiune de acţiuni nr. 34 din 18 octombrie 2006, încheiat între B.R. şi D.C.N., nu a avut, în prealabil, acordul scris al reclamantei-vânzătoare.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs pârâta S.C. S.S.V.M.U.G. - C.F.R. - S.S.V.M. SA Voluntari, întemeiat pe motivele prevăzute la pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Recurenta a arătat că art. 9 din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni încheiat la data de 29 octombrie 2003, urmare privatizării unor filiale ale C.F.R. M., nu stipulează expres că nerespectarea acestuia este sancţionată cu nulitatea contractului de cesiune.
Recurenta a mai arătat că instanţa de apel a interpretat greşit pct. 9.2 al art. 9 din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni în baza căruia cesiunea prevăzută la pct. 9.1 se va efectua numai pe bază de act adiţional încheiat la actul constitutiv al societăţii, nu exclusiv la contractul de vânzare - cumpărare existent.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea, în tot, a deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă.
Recursul este fondat.
Din examinarea deciziei atacate, prin prisma motivelor de nelegalitate circumscrise pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., se constată următoarele:
1. – Reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.C. S.S.V.M.U.G. – C.F.R. - S.S.V.M. SA, B.R. şi D.C.N., anularea hotărârii A.G.A. nr. 9.3 din 22 septembrie 2006 a societăţii pârâte, anularea contractului de cesiune de acţiuni nr. 34 din 18 octombrie 2006 şi anularea actului adiţional nr. 35 din 20 octombrie 2006 la actul constitutiv.
2. – Reclamanta C.F.R. MARFĂ SA a solicitat anularea actelor menţionate pentru nerespectarea „procedurii de cesionare a acţiunilor societăţii pârâte C.F.R. - S.S.V.M. SA ce rezultă din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni nr. A/666 din 29 octombrie 2003" şi pentru încălcarea prevederilor art. 9 al acestuia.
3. – Potrivit art. 9 din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni încheiat sub nr. A/666 la data de 29 octombrie 2003 între vânzătorul C.F.R. MARFĂ SA şi cumpărătorul SC Y. SRL, acesta din urmă „nu are dreptul să cesioneze/transmită unui afiliat sau terţilor toate sau o parte din acţiunile cumpărate de la vânzător şi nici să transfere/cesioneze o parte sau întregul contract vreunui afiliat sau terţ până la îndeplinirea completă a obligaţiilor asumate, fără a avea consimţământul prealabil scris al vânzătorului, care nu va fi refuzat în mod nejustificat" iar, cesiunea/transmiterea sus prevăzută „se va efectua numai pe bază de act adiţional".
Aşa fiind, este de observat că reclamanta a solicitat anularea hotărârii A.G.A. nr. 9.3 din 22 septembrie 2006, a contractului de cesiune de acţiuni nr. 34 din 18 octombrie 2006 şi a actului adiţional nr. 35 din 20 octombrie 2006, exclusiv din perspectiva încălcării prevederilor cuprinse în art.9 din contractul de vânzare - cumpărare nr. A/666 din 29 octombrie 2003.
Ori, potrivit dreptului comun, obligaţiile părţilor asumate printr-un contract trebuie executate cu bună – credinţă, în caz contrar, partea prejudiciată având dreptul să ceară fie executarea silită a contractului, fie să invoce excepţia de neexecutare, fie să ceară rezoluţiunea contractului, în niciun caz, nerespectarea unor clauze din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni neputând conduce la nulitatea actelor vizate de reclamantă, sancţiunea nulităţii, în esenţă, intervenind în situaţia în care la încheierea actului juridic civil nu s-au respectat condiţiile de validitate ale acestuia.
Este de subliniat, deopotrivă, în legătură cu activitatea adunărilor generale că principala sursă a nulităţilor o constituie legea societăţilor comerciale, pe care reclamanta a înţeles numai să o invoce atât în acţiunea introductivă, cât şi în apel, ca temei de drept, fără, însă, a-l dezvolta.
În completarea celor arătate, sunt de relevat şi considerentele instanţei de apel care au determinat admiterea apelului, schimbarea, în tot, a sentinţei în sensul admiterii acţiunii aşa cum fost formulată şi anume: - „acţiunea reclamantei este întemeiată, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art. 9 pct. 9.1";
- „încălcarea unor dispoziţii impuse de acest contract atrage nulitatea absolută a actelor juridice încheiate cu nerespectarea clauzelor contractuale", din examinarea acestora rezultând greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii şi a legii.
Aşa fiind, în pricina de faţă, se impune să se constate incidenţa motivelor de nelegalitate prevăzute de pct. 8 şi 9 C. proc. civ., invocate şi dezvoltate de către recurenta – pârâtă în cererea de recurs formulată.
În consecinţă, faţă de cele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., urmează să admită recursul, să modifice în tot, Decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei Tribunalului Bucureşti nr. 6467 din 11 mai 2007.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC S.S. V.M.U.G. - C.F.R. - S.S.V.M. SA Voluntari, prin lichidator SC C.C. SPRL, împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 28 din 28 ianuarie 2008, modifică, în tot, Decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei Tribunalului Bucureşti nr. 6467 din 11 mai 2007.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 365/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 369/2009. Comercial → |
|---|
