ICCJ. Decizia nr. 428/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 428/2009
Dosar nr. 17414/3/2007
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 13948 din 23 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă acţiunea reclamantei M.M.F. în contradictoriu cu A.V.A.S. Bucureşti, s-a constatat intervenit acordul de voinţă şi încheierea la 14 ianuarie 2005 a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni, având ca obiect pachetul de 26.965 acţiuni reprezentând 30,6% din capitalul social al SC A. SA Tulcea.
Instanţa de fond a reţinut că prin încheierea pronunţată în şedinţa din 21 septembrie 2007 au fost respinse excepţiile invocate de pârâtă şi anume lipsa calităţii de reprezentant a reclamantei, acţiunea fiind semnată numai de apărătorul reclamantei, excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la sentinţa civilă nr. 625 din 20 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin care a fost respinsă acţiunea reclamantei, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei în raport de art. 39 din Legea nr. 137/2002.
S-a mai reţinut că prin hotărârea nr. 1 din 20 februarie 2003 a adunării generale extraordinare a acţionarilor, SC A. SA s-a transformat în societate de tip închis, C.N.V.M. retrăgând acţiunile societăţii de la tranzacţionarea pe piaţa Rasdaq.
Acţiunile societăţii puteau fi vândute doar cu exercitarea dreptului de preferinţă al celorlalţi acţionari, iar SC A. SA cunoştea faptul că nu avea înscris în actul constitutiv, dreptul de preferinţă la cumpărarea acţiunilor, conform art. 47 alin. (2) din Legea nr. 137/2002.
Cum motivul revocării licitaţiei, i-a fost cunoscut pârâtei încă de la începutul procedurii de vânzare a acţiunilor, între părţi a intervenit acordul de voinţă şi ca o consecinţă, contractul de vânzare-cumpărare acţiuni între A.V.A.S. şi reclamantă, pentru 26.965 acţiuni reprezentând 30,6% din capitalul social al SC A. SA, este valabil încheiat.
Pârâta a formulat apel împotriva încheierii din data de 21 septembrie 2007 şi sentinţei nr. 13948 din 23 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
În motivarea apelului, pârâta a susţinut că acţiunea nu este admisibilă în baza art. 111 C. proc. civ., partea putând cere realizarea dreptului, că prin sentinţa nr. 625 din 20 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti a fost respinsă acţiunea reclamantei M.M.F. pentru înregistrarea ca acţionar în Registrul Acţionarilor SC A. SA, iar termenul de prescripţie este de o lună, potrivit art. 39 din Legea nr. 137/2002, fiind născut la data de 17 martie 2005.
De asemenea, A.V.A.S. Bucureşti a susţinut că oferta de vânzare-cumpărare de acţiuni este irevocabilă potrivit art. 12 alin. (2) din HG nr. 577/2002, care, potrivit art. 37 C. com. este revocabilă până când contractul nu este perfectat.
Prin Decizia nr. 226 din 19 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că la data de 21 ianuarie 2005 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, astfel că reclamanta a devenit proprietara pachetului de acţiuni şi putea solicita constatarea existenţei dreptului său, conform art. 111 C. proc. civ.
În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1201 C. civ. deoarece cele două acţiuni au obiect diferit şi temeiuri de drept diferite, iar acţiunea fiind de constatare a dreptului de proprietate, este imprescriptibilă.
Schimbarea metodei de privatizare sau revocarea ofertei de către A.V.A.S., în condiţiile art. 12 alin. (1) din HG nr. nr. 577/2002, se putea face până la acceptarea ofertei, respectiv până la ţinerea licitaţiei şi adjudecării pachetului de acţiuni.
La 14 ianuarie 2005 a intervenit acordul de voinţă al părţilor şi s-a încheiat contract de vânzare-cumpărare acţiuni, astfel că pârâta nu mai putea să revoce oferta.
Pârâta a declarat recurs, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, rejudecarea apelului.
În motivarea recursului, recurenta susţine în esenţă următoarele.
- privitor la motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prin considerente contradictorii şi străine de natura pricinii, excepţia autorităţii de lucru judecat a fost incorect respinsă, iar dezlegările date în litigiul de faţă contrazic dezlegări anterioare date printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, reclamanta nu mai poate repune în discuţie dreptul A.V.A.S. de a revoca oferta de vânzare într-un alt litigiu, deoarece odată recunoscut acest drept printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, acesta nu mai poate fi contrazis printr-o hotărâre ulterioară, dată în alt proces;
- instanţa de apel a reţinut în mod contradictoriu că nu sunt incidente dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 137/2002 şi că dreptul de preemţiune al acţionarilor este un drept prevăzut de lege pentru societăţile pe acţiuni declarate închise, deoarece, în realitate art. 47 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 se referă la dreptul de preemţiune la cumpărarea acţiunilor societăţilor comerciale declarate închise, dacă acesta este stabilit prin actul constitutiv;
- excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare în mod greşit a fost respinsă deoarece această cale procesuală nu este deschisă atâta timp cât partea poate cere realizarea dreptului şi Decizia nu este motivată sub aspectul respingerii excepţiei invocate;
- privitor la motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 37 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 contractul de vânzare-cumpărare a bunului adjudecat se încheie, sub sancţiunea nulităţii, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data adjudecării licitaţiei, ori, în realitate articolul precizează exclusiv dispoziţiile speciale privind fuziunea, divizarea, dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale supuse privatizării; contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni în cadrul privatizării impune soluţia cu privire la revocarea ofertei, conform căreia, până ce contractul nu este perfect, oferta şi acceptarea sunt revocabile;
- privitor la motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: au fost greşit interpretate şi aplicate dispoziţiile legale privind excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, deoarece în speţă se aplică termenul special de prescripţie, de o lună şi nu cel general de 3 ani, reclamanta a luat cunoştinţă despre actul atacat, la data de 17 martie 2005 şi a fost respinsă excepţia de instanţa de fond şi nu a fost analizat acest motiv de apel;
- de asemenea, au fost incorect interpretate şi aplicate dispoziţiile legale privind măsura revocării ofertei şi implicaţiile acesteia în speţă, precum şi cele referitoare la cenzurarea judiciară a oportunităţii încheierii tranzacţiei, precum şi dispoziţiile legale speciale privind efectul adjudecării la licitaţie a ofertei de vânzare de acţiuni, în cadrul operaţiunilor de privatizare.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
- cu privire la pretinsa încălcare a art. 304 pct. 7 C. proc. civ., atât instanţa de fond şi instanţa de apel au motivat respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat întrucât în Decizia curţii de apel, se arată că instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 1201 C. civ., cele două acţiuni având atât obiect diferit (obligaţia de a face şi acţiune în constatare) cât şi temeiuri de drept diferite;
- corect s-a reţinut că dreptul de preemţiune al acţionarilor este un drept prevăzut de lege pentru societăţile pe acţiuni declarate închise potrivit legii de reglementare a pieţelor de capital şi că, pe cale de consecinţă, acesta se aplică SC A. SA;
- pârâta A.V.A.S. a contestat existenţa dreptului de proprietate al reclamantei asupra pachetului de acţiuni, astfel că reclamanta a formulat în temeiul art. 111 C. proc. civ., acţiune în constatarea intervenirii acordului de voinţă, deoarece A.V.A.S. a contestat acest fapt;
- instanţa de apel a analizat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, considerând că acţiunea, fiind în constatarea existenţei unui drept, este imprescriptibilă.
- contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la data de 14 ianuarie 2005, care este data adjudecării licitaţiei publice de către A.V.A.S. Bucureşti, moment în care a intervenit acceptarea de către reclamantă a ofertei A.V.A.S., astfel că revocarea unilaterală a ofertei nu mai poate opera, deoarece este un contract valabil încheiat, fără ca forma scrisă să fie o condiţie ad validitatem.
Criticile formulate de recurentă nu pot fi reţinute, nefiind îndeplinite condiţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., recursul este nefondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 226 din 19 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 409/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 460/2009. Comercial → |
|---|
