ICCJ. Decizia nr. 369/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 369/2009
Dosar nr. 180/2/2008
Şedinţa publică din 9 februarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia comercială nr. 283, pronunţată la data de 13 iunie 2008, Secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuienta SC R.B. SA, în contradictoriu cu intimata SC S.F. SRL, împotriva sentinţei comerciale nr. 135, pronunţată de aceeaşi instanţă la data de 8 martie 2007, în dosarul nr. 17385/3/2006.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 5 teza 1 C. proc. civ., întrucât înscrisul nou, numit „Notă privind compensarea/virarea obligaţiilor fiscale", aprobată la data de 21 noiembrie 2006, de existenţa căruia intimata - reclamantă a luat cunoştinţă la data de 6 decembrie 2007, când l-a primit sub semnătură şi ştampilă, comunicându-l revizuientei la un interval de numai 4 zile (10 decembrie 2007, data notificării), nu produce efecte juridice în cazul revizuirii, întrucât nu îndeplineşte condiţia să fi fost reţinut de partea potrivnică şi nici cerinţa imposibilităţii prezentării acestuia dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs revizuienta, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de revizuire a dat o greşită interpretare art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi a pronunţat o hotărâre nelegală, întrucât înscrisul a existat anterior pronunţării deciziei a cărei revizuire a fost solicitată, iar menţiunea olografă, în sensul că intimata - reclamantă a luat cunoştinţă de acest înscris la data de 6 decembrie 2007, nu înseamnă că nu avea cunoştinţă de înscris şi de operaţiunea compensării, fiind suficientă condiţia ca revizuienta să se fi aflat în imposibilitatea de a prezenta înscrisul dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit primei ipoteze a art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru ca înscrisurile noi să poată fi invocate ca temei de revizuire trebuie să fie doveditoare ale unor împrejurări esenţiale pentru soluţionarea cauzei; să fie descoperite, deci să fi existat la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere, dar să fi apărut după această dată; să fi fost reţinute de partea potrivnică şi să nu fi putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, aşadar o împrejurare de forţă majoră care să fi împiedicat partea să prezinte înscrisul în cursul judecăţii - condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ.
Este de observat că, în cauză, nu este îndeplinită, conform cerinţelor art. 322 pct. 5 teza 1, condiţia referitoare la imposibilitatea prezentării înscrisului nou în instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, pe de o parte, întrucât acesta nu a fost reţinut de partea potrivnică, respectiv de intimata-reclamantă, care l-a primit la data de 6 decembrie 2007, deci după data pronunţării hotărârii atacate, cum corect a reţinut instanţa de revizuire, iar, pe de altă parte, având în vedere că partea interesată, respectiv revizuienta nu a făcut dovada acelor împrejurări de forţă majoră, mai presus de voinţa sa, care au împiedicat-o să prezinte acest înscris, aspecte ce înlătură incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuienta SC R.B. SA Bucureşti, împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti nr. 283 din 13 iunie 2008, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 366/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 370/2009. Comercial → |
|---|
